Un pui de păpădie a oftat...

[gabriel cristea]

Au devenit casanți ciulinii,-n soare,
ca niște zmei de timp mumificați;
Zăduful mut se chinuie să-și zboare
fantomele de aer și fosfați.

E arșiță de se topesc cocorii
în zeul plasmei, neîncoronat;
O pală a mișcat sprânceana morii
și-un pui de păpădie a oftat...

Cu tălpi de jar, sărind de pe cărare,
scântei de om se răcoresc în lac;
Din păpuriș, penumbra zburătoare
strecoară fierbințeala - pitpalac!!!

Sub sălcii respirând se întețește
focarul roșioarelor zglobii;
Și bunul vânt strecoară părintește
lungi degete prin părul de copii.

[gabriel cristea]

Mihaela, mi-ai intubat gaz ilariat, cu comparațiile tale! :))) Ești o babușcă scânteietoare! Mersi!

[Mihaela Suciu]

Printre atâtea roşioare zglobii, m-am pomenit că sunt babuşcă. :)) Tata pescuia, aşa am învățat tot soiul de peşti.

[Mihaela Popa]

metafore de o rară frumuseţe, optimistic, ludic, proaspăt

admiraţie!

[Chris]

minunat!

[Camelia Ardelean]

Superb!!! Se pare că ţie îţi prieşte insolaţia... :-))

[gabriel cristea]

Mulțumesc frumos pentru aprecieri și comentarii! E scrisă sub imperiul insolației... :)

[Valeria Merca]

Imagini artistice seducătoare, lirism inconfundabil! 

[Violetta Petre]

Numai titlul, însuşi, este poezie... Darmite restul!

[Sofia Sincă]

Splendid! Versurile împrăștie canicula verii în Bărăgan, cu o forță lirică maximă. Concentrare de romantism, sensibilitate și vibrație. Maestru al pastelurilor, fiecare dintre ele ne surprinde cu câte o particularitate, fiecare vers este plin de dinamism, culoare, intensitate a trăirii.

Nu știu dacă este cel mai frumos pastel al tău... Dar este magnific!

Felicitări multiple!

Sofi

[Vasilisia Lazăr]

Am simțit vipia, dar și răcoarea binefăcătoare a vântului, semn că, undeva într-un colțișor de suflet, încă mai sunt copil. Minunate metafore, încântătoare poezie!