Sub o pleoapă de balaur

[gabriel cristea]

Sui pieptiș pe dealuri sure
și pietroase-n vârf de vânturi;
Zboruri nalte stau să-mi fure
gândurile - niște fluturi
căutând mister în toate.

Trunchiuri albe și răscoapte,
răstignite pe coline,
murmură în miazănoapte;
Vântul cu suflări saline
bântuie tărâm sihastru.

Stânci cu formă de pilastru
varsă umbre statuare,
întristând câte-n jugastru;
Dup-o culme îmi răsare
spațiul luncii dunărene.

Peste timpuri și sprâncene
întind arcuri pelicanii;
Unduind culori, alene,
îmi redau albaștri anii,
florile nemuritoare...

Profunzimea bolții doare,
de pe creste acviline!
Lacuri blânde și solare
devin luciuri sanguine,
sub o pleoapă de balaur.

[gabriel cristea]

Să știi, Miha, că mă sui ca un balaur pe dealurile telurice, să-mi ascut aripile-n vânt! :)) Mersi!

[Mihaela Suciu]

Gabi, te văd suind... noroc cu bolta, te pierdeam în cer. :))

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Mihaela Popa, pentru escala dobrogeană și  aprecierea nervului poetic! :)

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Valeria, pentru copleșitorul comentariu - sunt onorat!

[Mihaela Popa]

vers complex, metafore frumoase, poezie cu nerv

admiraţie!

[Valeria Merca]

Un tablou superb al „luncii dunărene”, redat prin grandioase imagini artistice. Prezența eului liric, figurile de stil folosite creează un univers de mare forță de sugestie și cuceresc sensibilitatea cititorului.

Încântată! Am citit cu admirație! 

[gabriel cristea]

Mulțumesc, doamnă Sofia Sincă, pentru popasul făcut în zona colinară a Dobrogei! ,,Sub o pleoapă de balaur'' -  sub un asfințit!

[Sofia Sincă]

Calm, unduios și lin pastelul poartă farmecul ținutului de poveste din Lunca Dunării, în timp. Metaforele au rezonanţă şi măiestrie, culoare și muzicalitate, deși poetul compară ținutul cu o pleoapă de balaur. Asta pentru a menține și ideea de duritate a locului, uneori.

Deosebită apreciere,

Sofi