Ca o icoană în argint lucrată,

Chipul tău sălăşluieşte-n mine,

Îl preamăresc în lacrimi şi suspine

Şi inima-mi suferă încătuşată.

De te-aş vedea, măcar odată, ieşindu-mi în cale,

Cu făptura-ţi înaltă şi mlădie,

Cu ochi senini şi calzi, culoare azurie,

Şi braţele-ţi calde, întinse către mine,

Ar arde în mine, eterna îmbrăţişare.

Dar în zadar aştept, răpită de hazard,

Aş vrea să scap de lanţuri şi să alerg spre tine,

Dar…