Te-am modelat cu mâini avare

într-un ceas perfect.

Inima îţi era bicamerală,

în baterii fără puls.

Eu eram plus,

tu erai minus,

ne atrăgeam reciproc.

Mintea ta era din arcuri,

rotiţe şi mecanisme.

Nevăzută, dar mereu raţională.

Rece.

Braţele tale,

limbi lungi, fierbinţi.

Îmi arătai orele.

Împreună.

Trecerea ireversibilă a timpului.

Aveai 12 ore în 12 trăiri,

le repetai de…

Azi, o să privesc înainte.

O să te iubesc aşa cum eşti,

viaţă, cu bune şi cu rele.

O să las în urmă

ce am vorbit,

ce am gândit,

ce am făcut,

şi nu voi mai regreta.

Azi, totul o să se schimbe.

Îmi voi modela sufletul

după fericirea din lucrurile simple.

O să mă bucur de ceea

ce văd,

ce aud,

ce simt,

şi nu voi mai regreta.

Azi, o să te iubesc…

Aş vrea să mă nasc

din culorile paletei tale.

Să-mi conturezi trupul pe hârtie,

asemenea valurilor care

se modelează din ape.

Mi-aş dori

să nu-ţi fie teamă de portretul meu,

sau de trecerea ireversibilă a timpului,

care va şterge,

până la urmă,

culorile inimii mele...

Ai iubit aşa de mult misterele,

încât ai devenit chiar tu unul...

Lasă-mă să te descopăr.

Şi…

O să te iubesc până la sfârşitul lumii.

Ştiu că tot nu ar fi de ajuns,

dar am să-ncerc.

Din amintiri îmi fac o barcă.

Vâslele îmi sunt promisiuni aprinse.

Valurile mă ridică şi coboară.

Te strig neîncetat,

nu îmi răspunzi…

Aş vrea să te ştiu aproape,…

aş vrea să culeg trandafiri din grădina inimii tale

dar îmi e teamă că voi smulge unul din radăcină

din rană se vor scurge petale de sânge

acoperind totul cu dragostea din tine

gardul se apropie odată cu trecerea timpului

lasându-mă cu puţini trandafiri parfumaţi

culeg floare după floare şi strâng buchetul la piept

dar se rupe, se destramă, luat de adierea caldă

îngenunchez şi mă aşez cu spatele pe rana…

Afară plouă…

Picăturile mari cad neîncetat

asemenea iubirii pe…

Mai ţii minte sau ai uitat,

cum creşteam împreună…

Îmi e dor de tine

sufletu-mi pustiu,

căci inima îmi e de gheață

și gândul un suspin,

Lumea toată tace

și ale nopții șoapte

mă biciuie pe spate,

Pieptul tău îmi e fereastră

buzele cărbuni aprinși

dar eu sunt păcat și teamă

și zbor de foc divin,

Stau și te privesc

statuie fără chip

mor și mă renasc

și din cenușă mă ridic…