luptă în zilele cu umbră

peste crucile celor căzuţi în tranşee

îşi curăţă timpanul de sunetele vii

în amurg primeşte gamela cu minciuni

despre pământul strămoşesc

gândurile se limpezesc în cana de tablă

mai pune de-o fiertură şi uită scânteia pe marginea şanţului

când se odihneşte întoarce spre miazăzi calul

în rucsac ţine exploziile întârziate şi telecomanda

blocată pe replay deasupra…

zidurile se ridicau din mijlocul plămânului drept

aveau două ferestre diforme

ochiuri conturate în cutia misterelor

nici o uşă nu găseam printre micile definiţii

golul imens lăsat ca o capcană pentru viitor

mă neliniştea peste măsură

aruncam hârtiile în unghiul cel mai sudic al închisorii

mă strângeau lanţurile ruginite

îmi amputaseră lumina

tăiau în carnea cuvintelor

liniştea e cea mai enervantă…

ploua prin acoperişul nopţii

în palma stângă desenai harta oraşului subteran

întotdeauna fotografiezi păpuşile gonflabile de pe străzi

aduci cu tine un aer de cavaler în doliu

îţi injectezi speranţe şi gânduri frumoase

copiatoarele ieftine amestecă mereu cernelurile

în cutiile de plastic

au o multitudine de variante

să traseze linii la nivelul inimii

câteodată circulă cu restricţie

în zonele de maximă…

punctele se intersectau la nivelul buzei superioare

aveai o aripă de fluture lipită pe vocala ,,o,,

încolăcind filtrele de aer

tuburile cu oxigen intrau prin orificiul de la baza iubirii

ea se ridica prin atingeri digitale

ca semn divin al perpetuării speciei

întregul mecanism funcţiona non-stop

un vecin timid a semnalat turbulenţe la etajul superior

instalând panica printre locuitorii neprogramaţi

se…