sonet

Când, vlăguit, amurgul se petrece, 

Iar vântul cerne frunza risipită,

Mă-mbăt, ca-n alte dăți, cu apă rece

Din raza ce mi-a fost cândva ispită.

e încă în floare

să-l mângâi aș vrea să-l întreb

de îl doare

iubirea

mi-l poartă-n tic-tacuri flămânde

prin munți de cenușă

prin voci tremurânde

uneori îi place să stea la colț

acolo-l văzusem deunăzi

în postură de bolț

(pentru  flori de toate neamurile)

 nu-i place în  singurătate

să nu vă imaginați

că nu are  personalitate

trandafirul…

Noiembrie, monocolor -

Melancolii, torturi-sadea

Împrăștii și pe strada mea,

Din tolba stoarsă de amor.

Te-așezi în cârca zilelor,

Pândești cu ochi de cucuvea.

Noiembrie, monocolor -

Melancolii, torturi-sadea.

Prin văi, nici urmă de cocor...

Un fulg căzut în zori, din stea,

Cu sete mă ademenea

Să  stau de-a dreapta unui nor.

Noiembrie nepăsător.

Ploaie de toamnă –

Sub crucea de lemn dă colț

Papucul-doamnei