Păgubitoare spații cuvinte storc tiranic.

Atipică-i coperta, e pentru rană cheagul.

Poetu-n plânsul humei e ochiul. Sub zăbranic,

din ghimpii toamnei, mâinii îi dăruie toiagul.

Crescuta umbră-i vie, măsoară dus-întorsul.

Dar pânza de păianjen o-mpovărează-n zale

ce-mbină laolaltă pământul crucii. Storsul

de vlagă sânge-i buchea însemnelor sacrale.

Imaginar, fereastra delirul i-l absoarbe,

momentul îl cuprinde la început cu…

Sunt lavă translucidă pe trupul rece-al nopții,

secundă-mpurpurată pe-al toamnei chip. Colină,

fantasmagoric freamăt, o frunză-n straiul morții,

pierdută-n anotimpuri... Acord de violină

prin sânge-mi curge tandru, lumina-n con de umbră

rămâne moștenire, transformă ochii minții

în porți evanescente. Se-nchide gura sumbră

a lumii ce-și reneagă originea și sfinții,

cerșind un dram de faimă - grotesc spectacol. Scrumul, …