Primăvară de cleştar
mi-ai pus sufletul pe jar

Cum se-nalţă soarele
cântă iar izvoarele

Cântă ca nebunele
înroşindu-şi strunele

Cântă vai până la verde
sufletul de mi se pierde

Cucul cântă ca o floare
înfloreşte şi ne doare

Cade-o barză pe hârtie
şi cu primăvara scrie

De se-nchină frate cioara
c-a înmugurit vioara

Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

M-am născut am trăit am murit Roman

Iubito nici bine n-ai deschis ochii
frumuseţii Şi mi-ai epuizat dex-ul
melancoliei Teama de-a fi ce bucu
rie Doamne ce bucurie După o vre
me însă captiv într-un poem adorm
între două pagini virgine
Geneza şi Apocalipsa

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

În fugă am trecut prin moarte
în fugă am trecut prin viaţă
şi Doamne extrem de departe
e masca mea de a mea faţă

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

Nici bine ochii n-am deschis

singurătatea mă izbeşte-n faţă

şi-abia ieşit din paradis

o altă amintire mă răsfaţă

Singurătatea mă izbeşte-n faţă

nimic cu nimeni se-ntâlneşte

mă nasc în fiecare dimineaţă

cum apa domnilor din peşte

Nimic cu nimeni se-ntâlneşte

şi zău abia ieşit din paradis

văd că nimic nu-i omeneşte

deşi nici ochii n-am deschis

Singurătatea mă izbeşte-n faţă

că numai ea vai mă dezvaţă

Costel Zăgan,…

Nici bine uşa n-am deschis
singurătatea m-a izbit în faţă
şi-abia scăpat de paradis
pe fugă am trecut prin viaţă

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

Doamnelor şi domnilor nu vă supăraţi Sunt
cobaiul de serviciu al comediei umane Am
mâinile legate de instinctul supravieţuirii în
doi Zâmbiţi nu servesc mai multe femei nici
la pachet Ard de unul singur şi-n doi Cu toa
te că fumul rugurilor vecine îmi invadează
dis-de-dimineaţa ograda vieţii
Doamne
nu te supăra
că-n fiecare noapte rugul dragostei mele
iar îţi orbeşte îngerii

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Copii eram noi amândoi
Dumnezeu şi cu mine
să-mpartă lumea azi la doi
nici Lui nu-i mai convine

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

Stop trecutului stop prezentului
stop viitorului Stop tuturor pro
numelor personale şi mai ales
impersonale Ce se scoală de
dimineaţă s-ar putea să ajungă
în cazul acuzativ Însă nimeni nu
îndrăzneşte să viseze prezentul
nostru cel de toate zilele şi mai
cu seamă cel de toate nopţile Eu
nu sunt tu nu eşti el sau ea nu este
Prin urmare toţi suntem de gaşcă
Nu-i aşa Doamne

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Sub nucul amintirii noastre
femeie am găsit doar astre

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE