prin mâna mea dreaptă trec toate

anotimpurile cuvintelor ce te iubesc



scriu să pot respira



tu chiar exişti?



plouă cu semne de întrebare



în ochi îmi tremură o umbră

infinite strângeri de pleoape

unde te stingi şi apari pe retina din gând



pescăruşii ţipă în toamna părului meu roşu 

răniţi într-un ciob de literă căruntă



unde…

apăsată de răsuflarea tăcerii
ce-şi plânge cuvintele furate
nu strig
oftat trăit în lumi străine
înfăşurată strâns de întunericul flămând
străpung cu unghiile neputinţei
oboseala iluziei
un gând abia îmi vorbeşte
nu împărtăşesc nelinişti 
tot ce-i al meu ţi se cuvine
clipe fără de vină
mă şoptesc cu alt nume
depărtarea naşte orizont luminos

de când cu dorul meu năuc

ce–ţi bate la uşa din

gând în gând

mi-e teama să mă  uit în oglindă

te văd posac şi trist

atâta nelinişte ce ţi-a adus

ce să fac cum să indraznesc

cu al meu dor zănatic să te liniştesc

îţi iau seama cum îl primeşti

eşti încercănat şi înfiorat

nici nu-l saluţi nici nu-l atingi

dorul meu aripi îşi strânge

un ochi râde şi altu-i plânge

zâmbesc…

intri pe uşă zâmbet
în viforul din gânduri
mi-a fost teamă că n-am să știu
când timpul se va opri
să-ţi cânte sunetele
lumină te simt 
fereastră deschisă spre apus
cu bucurie semăn o iluzie
să topească zăpezile de sub tălpile clipei

culoare străvezie prin labirintul zilei
stau şi mă privesc
mă supun realităţii
mosor deşirat
opreşte-te timp
nelinişti ce ascund dimineţile unui surâs
sărut tăcerea din cuvintele depărtării
dor prelins pe fruntea şoaptelor
te iubesc
clipă de clipă te caut în mine
ajută-mă să nu te pierd

n-aş veni sufletul ar sângera
urc treptele suspinului să te pot atinge
îmbrăţişez capătul lumii
sărut inima nopţii
jocul strălucitor al întâlnirii

prin arşita unui gând
hrană-mi sunt
setea de mine nimeni nu o mai bea
pe ancora dorinţelor
un vas gol în derivă

cuvinte încercănate 

mă păcălesc că sunt bine

tu eşti adevărul meu din tăceri și fum?

îmi taie răsuflarea atâta minciună

am luat din ce n-am

plouă cu pietre prin hăţiş de gânduri

ascund tălpile pline de umbre albastre 

împart frunzele

iubite

nu mai zbor

calc lângă urma pasului tău

dar nu vreau să ajung la tine

copleşită de clipa în…

să fii vis
iarbă
ram
zbor

privirea cuvintelor

ne-a găsit zbatere
într-o îmbrăţişare oarbă

mă caut în locul unde 
mi-am pus tăcerea pe ochi 
departe de mine
tot ce vine îl las să mă cuprindă
nu mai dorm

un gând despletit dintr-un nor portocaliu
zace de-un veac pe caldarâmul tăcerii
târziul nins între noi
să ne prefacem că suntem
acoperiş gândurilor
flori de gheaţă înmugurite cuvinte
aţâţă nimicul
iubite
mi-e dor de soare

aşezată într-un dulap

cu miros de vechi

tăcerea aşteaptă paşii tăi



după un colţ de vară

zăresc toamna ce aleargă

să mă îmbrace într-o haina a vieţii

de acum 

nu mai voi să ajung la tine

am strâns firele gândurilor 

şi le-am agăţat în cuiul din suflet

flămânzesc să pot…

două lumi îmbrățișate se mângâie la întâmplare
mă surprind că exist

deschid uşa zilei de sâmbătă 
scâncetul nopţii cu multe vorbe nespuse

călcam pe degetele clipelor 
roua albastră se stinge 

cum voi separa ploaia de gând

taie-mi ramurile uscate din irişii sufletului
ard picăturile de cer 

surâd de parcă acum te-am găsit
sunt în privirea ta

chemările mele au rămas doar ţipăt

plec 

undeva departe să te aflu

ce fac cu tine de vei veni 

las până în răspântia drumului

o parte din coapsa visului

apoi

mult mai la stânga răscrucii spre capăt de lume

rămaşi ciorchini albaştri plini cu dor 

boabe prelinse în toamnă

mi-e frig

mă acopăr cu întuneric

tac şi merg

nu-i tăcere fericită

sap cu gândurile…

azi

simt că sunt o poezie neterminată

n-o să spun că doare 

îngrădită de o aşteptare tremurândă

respir semne de întrebare

infinite vorbe târşite prin tâmple



închid ochii să uit

mâine e un cuvânt prea departe



un pas înainte pas înapoi

depărtarea niciodată aproape



pe muchie un gând

arunc cu tăceri în marea de cuvinte



nu înţeleg cum pot fi un…

fante de lumină prin întunecimea gândului
fragmente tăcute

deveniţi culegători

prin sunetele ce ne sunt puţine

cineva

scrie în gânduri poveste

frica de-a gusta fericirea

atentă-s în nord şi sud



dansez prin noaptea unei dimineți

miros ploaia şi dorul de frezii



desenez infinite cercuri pe pietre aşezate

până la tine

ne citim prin semne 



şoptită sunt dar nu mă aud



în iubire suntem tăcerea 

ochilor ce ating clipirea



pe vârful clipei aripi născute



respirăm cerul



mă rostgolesc prin destin cu braţele…

târâş sub sârma ghimpată 

ce dă către lume sunt una cu pămăntul 

mestec praful potecii

răsărit şi apus

găsite în cuvintele lumii

adun

să împart cu tine clipe furate

dincolo de zâmbetul…

orbită de iubire

întâmplarea din cuvinte
s-a pierdut în prea mult alb
se face frig prin ramuri de cetină
simţi 
la cumpăna dintre suflet şi cuvânt
aşteaptă să respire
timpul meu timpul tău -

o clipă de catifea