era mâine

şi în necuprinderea lui

creşteau nişte bolţi atât de limpezi

încât puteai să zideşti în ele

celelalte zile ale săptămânii

tu mă chemai în dosul palmei

să-mi arăţi plânsul unor îngeri

care uitaseră cum se tresare

mă chemai atât de furtunos

încât îţi înghiţeai

fosforescenţa propriei respiraţii

în acest joc

viitorul se rostogolea către începuturi

iar cuvintele noastre

se zbăteau în interiorul…

Vămi îngropate-n fecale de câine

Şi luna-n exil, prea mică, prea frică,

Coboară un cer, alt cer se ridică

Iar saltul lui azi se-adaugă-n mâine.

Seminţe, sentinţe, păduri ce ne sorb,

Noi anotimpuri în mori de uraniu,

Un aspru reflux zvâcneşte sub craniu

Şi pârguri se-ntorc înspre soarele orb.

Altare apun schimbate-n redute,

Ce lume ascunsă sub aprigi tăceri,

Ce beznă, ce dans de zodii pierdute

Şi-o rază de slavă cui poţi să…