cea mai obscură filă

din tratatul de patafizică

la-ndemâna

dorinței mele de-a te memora

axiomă descompusă

în fiori galactici.

Te parcurg, imperiu al dulcii

mucenicii nimbate

de chemarea veșniciei.

Amprentele mângâierilor mele

se vor sinucide

dacă le mai baricadezi cu pudoare

drumul spre izvorul de căldură.

Numai  vălurindu-ți-l

cu plonjoane de materie-nsetată

aș…

În afara trecutului

nimeni nu știe

câte găuri negre au devenit cazemate

de unde tirul bătăilor inimii

trece pe lângă speranțe

în armură de imposibilitate.

Eșecurile în nemurire se curbează

cum o cupolă de circ sub care destinul

stăruie să îmblânzească

asprimea gravitației gata

să-l facă de plânsul căderii în gol.

Nu știu să fi rămas vreo bătaie

a inimii emoției-spectator

suspendată între…

-noapte marină

cu fusta săltată

de valuri.

Barba cerului

să i-o perie.

Adâncul în călduri

să i-l potolească,

numeni nu cerne

răcoare stelară.

unor dealuri

triste că nu mă au

la masa de Crăciun

în Gorj.

Culoarea privirilor mele

-i murdară

de forfota

necuprinderii străine

salcâmilor satului

înflorind

în albe zboruri

de privighetori-colinde...

peștișori  cu solzi de veșnicie

colorând

laptele cărților-acvarii.

Încheie acorduri de nehotărâre

cu  făgăduința luminii

tatuate ancoră

în memoria bucuriei cerului.

Bronhiile lor,

plămâni ai netimpului

când apa imensității

era un han găzduitor de muze

în drumul spre perfecțiune.

Înoată prin vag

originar din duhul viitorului

în trecere măiastră

printre…