Dacă fluturii ar dispărea într-o zi,
s-ar reîntrupa în ninsoare de vise,
i-am lăsa să colinde-n zăpezi argintii
de gânduri hoinare nespuse, nescrise.
Le-am culege în zbor, leac de suflet pustiu,
am închide povești în castele de dor
și-am alege un vis să-l trăim mai târziu,
cel mai tainic, mai dulce, mai răscolitor.
Adăugat de Ana Cîmpeanu la August 22, 2018 la 3:07pm — 8 Comentarii
Inima mea s-a născut
într-un lan de maci, la capăt de lume
și un roib a trecut pe acolo-nspumat,
s-a oprit ,a luat-o apoi printre munți,
peste râuri și văi mângâiate de stele,
tristeți și iubiri au nins-o domol
și din focul haiducilor, la ceas de seară,
mi s-a dat trup de floare, de femeie,
de cântec și chip de om am primit,
să vă semăn, iar de atunci,
ofer fiecărui trecător prin destinul meu călător
bucăți…
ContinuareAdăugat de Ana Cîmpeanu la August 20, 2018 la 12:30pm — 7 Comentarii
Se vede treaba că a fost
o loterie în cer.
Neîndoielnic am jucat și eu,
de vreme ce sunt aici.
Am venit să mă joc de-a viața
și culeg arome, zâmbete, dureri.
Uneori e dulce,
alteori e amar.
Experimentez doar,
nu se cade să o iau în tragic.
Savurez momentul și
mă cufund în el,
orbitoare ploaie de lumină,
o cascadă de trăiri incandescente
îmi biciuiește simțurile
intens…
ContinuareAdăugat de Ana Cîmpeanu la August 18, 2018 la 1:00pm — 6 Comentarii
Să nu ucizi
visele din miezul cireșelor dulci-amărui,
ploaia cu gust de semne de întrebare,
zâmbetul florii soarelui agățat de un petec de cer.
Lasă-mi doar o aripă,
o s-o port ascunsă sub haină
și nimeni nu o să știe că eu sunt
un înger refugiat printre voi.
Mi-am luat și partea mea de durere
și pe cea de noroi.
Acum știu ce iubiți și ce urâți.
Nu am înțeles de ce,
dar asta e altă…
ContinuareAdăugat de Ana Cîmpeanu la August 17, 2018 la 12:30pm — 9 Comentarii
Cuvintele mele sculptează candele de tăceri suprapuse
în miliardele de secunde care rod zidul din piatră de râu
din inima fortăreței cu nume de lacrimă.
Nici nu mai contează cine ești tu sau ce sper eu de la tine.
Zâmbetul meu cald devine grimasă.
Am rămas închisă în zid și accept claustrarea
fără să mă zbat eu știu că ai calea ta
nici fluier de os nici de fag nu ajung până la tine
în odiseea liniștii de ceară
destinul meu e…
ContinuareAdăugat de Ana Cîmpeanu la Mai 31, 2018 la 1:30pm — 12 Comentarii
Prin mine curg visurile neîmplinite
ale trecătorilor prin gările șansei.
Sunt paratrăsnet pentru poverile
uitate vremelnic pe umerii roși de sarea pământului.
E prea mult colb pe durerile
lăsate la biroul de obiecte pierdute.
Am obosit, trag anevoie prin lume
un sac de iubiri, de ocazii ratate,
de vorbe dulci nespuse la timp,
de speranțe neuitate, dar nu sunt ale mele,
n-au fost niciodată și mă mir că încă există analgezice
care mă…
Adăugat de Ana Cîmpeanu la Octombrie 5, 2017 la 1:00pm — 10 Comentarii
Doctore,
cu mine se întâmplă ceva!
Mi s-au îmbolnăvit cuvintele,
își țipă silabele în adâncuri
și refuză să iasă la lumină.
N-am putea vorbi în limba copacilor?
Ei măcar nu cunosc gramatica disperării.
Știi, de când mă rănește zgomotul orașului,
caut, prin toate amintirile,
motive de a face față provocărilor fiecărei zile,
mă obosesc zorile, pietrele drumului
ce se ascut sub tălpile mele,
sunt captivă într-o…
ContinuareAdăugat de Ana Cîmpeanu la Iunie 29, 2016 la 12:00pm — 18 Comentarii
in memoriam Tomiţă Lazăr
Durerea aridă arde sufletul greu
Muşcă din noi şi înghite pe nemestecate
Râde hâd destinul prelins pe la colţurile viselor
Otrăvite de nelinişti toride
Cuvintele au murit de mult
Desagile zilelor grele aruncă sare pe rană
Plecările nu au nevoie de gări
Nimeni nu te anunţă când urmează să treci
Din zborul înalt în adâncă furtună
Cuţitele secundelor amare
Scurg sângele din venele amintirilor…
Adăugat de Ana Cîmpeanu la Iulie 25, 2015 la 8:00pm — 12 Comentarii
Din potirele nopţii
pescăruşii culeg
aur topit de pe crestele norilor
într-un vals delicat şi sprinţar
marea ţese dantele din şoapte sărate
briza mângâie ţărmul fierbinte
cu parfum de alge amar
luna toarnă în cupa de vise
stropi de linişte leac pentru pleoape
fremătânde de oarbe iluzii
undeva în cătunul iubirii
un pescar îşi aruncă năvodul
şi-n ecoul din scoica vrăjită
jocul dragostei abia îngânat
lasă-n urmă oceane…
Adăugat de Ana Cîmpeanu la Iulie 3, 2015 la 8:00pm — 10 Comentarii
De te-ai cuibări
în culcuşul gândului meu
cu parfum de stele gemene
ţi-aş imprima
în zăbrelele coliviei de argint
urmele degetelor de ceaţă
să simt că eşti gardianul
nefericirilor sezoniere
hoinare prin sângele neînflorit
pe emisfere de întuneric fierbinte.
Pun cuburi de gheaţă
pe cicatrice impietrite
de spaime mute
carnea viselor ustură
rup coaja iluziilor albastre
mă dori deşi…
ContinuareAdăugat de Ana Cîmpeanu la Aprilie 19, 2015 la 11:00am — 16 Comentarii
Copacii tineri pier fără speranţă,
ucişi prădalnic într-o zi de vineri,
căci moartea n-are nicidecum vacanţă
şi nu cunoaşte tainice reţineri.
Ne lasă văduvi de iluzii calde,
de-mbrăţişări, de râsete zglobii,
ca sufletu-n durere să se scalde,
să ne mirăm că suntem încă vii.
Din cioburi de-amintiri culegem clipe,
le-nchidem în clepsidre de argint,
e viaţa slalom scurt printre risipe,
oglinzile ne…
ContinuareAdăugat de Ana Cîmpeanu la Martie 20, 2015 la 9:30am — 17 Comentarii
Secundele pier printre doruri bătrâne,
zadarnic privesc către ziua de ieri,
tăcută, mă-ndrept înspre ploaia de mâine,
iar timpul hain naşte-n mine dureri.
Dar nu e nimic de citit printre rânduri,
doar geamăt în pieptul de stele străpuns,
am munţi de urcat şi-o pădure de gânduri,
făcliile nopţii nu-mi sunt de ajuns.
O lacrimă rece drum aspru îşi sapă,
Un vifor amar muşcă patima mea,
Din ciuturi de vise vreau limpede…
Adăugat de Ana Cîmpeanu la Ianuarie 25, 2015 la 12:30pm — 8 Comentarii
Mi-e sufletul bătrân de aşteptare
şi lasă riduri fiecare val,
în inima bolnavă de uitare,
lipsită de prezenţa ta pe mal.
Mă strânge cerul plumburiu din care
Curg dantelat în noi regrete line,
E iarnă-n mine şi târziu îmi pare
Să caut iar azi drumul către tine.
Pe alte ţărmuri tu îţi porţi iubirea
şi alte valuri trupu-ţi înfioară,
tânjeşti să capeţi poate nemurirea
sau să devii copil a doua oară.
Gheţari…
ContinuareAdăugat de Ana Cîmpeanu la Decembrie 27, 2014 la 10:00am — 10 Comentarii
Pe buza nopţilor toride,
Dorm cântece nescrise încă
Şi din pierdute atlantide,
Se nasc recifuri peste stâncă.
Flori de coral am în privire,
În noi clepsidrele sunt sparte
Şi plâng în cioburi de iubire,
Nisipuri ale Mării Moarte.
Din alge frânte am brodat
Un dulce cântec de sirenă
Şi un tezaur ţi-am lăsat,
Cu rime din a vremii trenă.
Mai am un pumn de mărunţiş,
Din ce credeam o epopee.
Prin…
Adăugat de Ana Cîmpeanu la Decembrie 23, 2014 la 12:30pm — 7 Comentarii
În culcuşul parfumat şi crud din adâncul pădurii de vise,
m-ai cuprins şi simt respiraţia pământului
vibrând în tandem cu bătăile inimii.
Trupul mi-e acum un mesteacăn argintiu,
doar vântul îmi mai aude gândurile,
în ceasul în care suflarea-i ascuţită
răscoleşte crengile plămădite din dorul
de atingerea aripilor de înger ce-şi mistuie secundele,
în zbatere incandescentă, pe cerul trăirii, năuc şi bolnav.
M-ai învelit cu tristeţea din…
Adăugat de Ana Cîmpeanu la Octombrie 23, 2014 la 12:30pm — 11 Comentarii
Aseară, din întâmplare,
pe când intram într-un scuar,
căci ieşisem la plimbare,
ca tot omul, prin oraş,
am zărit pe un trotuar
câteva scrisori căzute
dintr-o geantă de poştaş.
Curioasă, se-nţelege,
mi-am permis să le citesc
şi de-aceea, fără preget,
vreau să vi le povestesc.
"Vecino, dragă vecino"
-am citit în plicul bleu-
"hai să bem un cappuccino,
tu nu ştii cine sunt eu,
însa te-am…
Adăugat de Ana Cîmpeanu la Septembrie 25, 2014 la 11:30am — 14 Comentarii
Cu dragoste,
cu dor,
cu disperare,
cu boare de parfum,
cu val de mare,
cu zâmbet,
cu descântec,
cu suspin,
cu nori de ploaie
şi cu cer senin,
cu zări de curcubeie înflorate,
întinse peste sufletele toate,
cu zbor albastru, trecem printre vise
şi ne oprim ades la porţi închise,
iubim în taină sau urzim speranţe
ori transformăm visările-n vacanţe,
trăim intens o clipă fermecată
şi murmurăm…
Adăugat de Ana Cîmpeanu la August 31, 2014 la 12:30pm — 11 Comentarii
La capătul liniei izoelectrice
e un tunel fluorescent
pe pereţii căruia îngerii fac escalade,
suspect de aproape de un torticolis sentimental,
emaciate vise ce emerg reumatic din frustări sui generis
refluează într-un epistaxis posterior,
se solicită o angiografie metafizică,
este iminentă o toracotomie.
Marele Chirurg a explorat funcţional
organele interne ale limitelor noastre,
înainte de decolarea spre neant.
Spre surprinderea…
Adăugat de Ana Cîmpeanu la August 26, 2014 la 8:30pm — 13 Comentarii
I
Tristeţea ploii
se revarsă-n regrete
cu gust dulce-amar.
II
Cocorii vestesc
amurgul surâsului
din inima mea.
III
Din miezul de stea,
prima floare de lotus
mângâie noaptea.
IV
În ochii mei verzi
se naşte o flacără
din raze de dor.
V
Luminile mor,
cerul amintirilor
se stinge-n…
ContinuareAdăugat de Ana Cîmpeanu la August 14, 2014 la 9:00am — 10 Comentarii
E viaţa un joc de contraste bizar,
mi-e cugetul greu şi surâsul amar,
pe treptele albe din sufletul meu
laşi urme de paşi, trecătorule, eu
mă văd aruncată în negre vâltori
şi tremur de frigul astral uneori,
prin negura grea întrebări mă frământă,
venit-am să-ţi vindec eu aripa frântă?
E lumea un mare, alert carusel,
vârtejul trăirii ne poartă cu el,
în ritmul ardent se succed pe secvenţe
iubiri şi uitări, amintiri şi…
Adăugat de Ana Cîmpeanu la August 5, 2014 la 10:30am — 14 Comentarii
© 2019 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor