Veni-vor ierni la geamul meu,

Toate gătite de paradă,

Prin ele-o să te pierzi mereu

Rătăcitor om de zăpadă!

Te-oi recunoaște după glas,

Când viscolul va bate-n grabă,

Îmi vei șopti că am…

mereu am știut că zborul e de două anotimpuri

unul pe cer altul în adâncuri

oglinzile în care apusul și răsăritul se desfată

se pot îmbăta într-o schiță neutră

ce contează dacă e seară

ori brazdele dimineții își trasează imperii de duminică

ghețarii primesc cuțitele cu plecăciune

cândva o rază deghizată le va fi fost hrană

sub crusta luminii

mersul spre nord poate fi o parabolă

ori o eroare în vervă

prin…

știu că se cocea fânul

gleznele mele atingeau roua inima zăbovea la parada luminii

un sculptor avea toate dălțile într-un sac

acolo-și desăvârșea opera

caii sălbatici mușcau merele căzute la marginea misterului

în turla unei duminici se certau norii

le schimbasem locul

eram în vacanță luasem cu mine creioanele

am mizat pe ele:

unei jumătăți de soare i s-a făcut foame trece prin ochii mei

cealaltă jumătate…

Îţi scriu, iubită toamnă, răvaş de bucurie;

Cu plecăciune, iată-ţi prind mâna aurie,

Am pus în plete frunze, fereastra ţi-e deschisă,

Revarsă ploi în mine, cu patima aprinsă!



Întind fântâni albastre din vara ce-a trecut,

Te strig uşor pe nume, eşti iarăşi început,

Prin codri-adânci şi tainici mi-e pasul reverie,

Sosesc în tine toamnă, dar nu plătesc chirie!



Pe cerul amăgirii,…

știi semnul acela șerpuit din mijlocul pădurii

derutant mai era

tăietorii de lemne au crezut că pot face din el cea mai bună vioară

de copacul misterios nici vorbă

ascunsesem câteva șoapte acolo 

și ziua în care m-am oprit să cutreier lumea cu tine

eram desculță și urcasem pe stânci atingeam carul

se înnodau ploile în crezul nostru sălbatic

apoi că am intrat într-o pânză picturile începeau cu noi

și se răsfățau în…

ce-ai făcut cu pragul meu zdrențuit

cu vinul în care s-au scăldat mai toată vara torțele

plecarea cu mâinile goale aduce rouă

fântânile mergătoare sunt în așteptare printre ele se sfătuiesc fanaticii

să ridice un zid

domino mi-ai șoptit

și era seară

atunci am legat furia la ochi

nimeni n-a ghicit teama de a mă trimite

sub talpa luminii

aruncasem lanțuri pe cer alpiniștii m-au invidiat numai o…

ai etichetat perfect singura noastră amuletă

acum trimite-o nopții

spitalul e aproape iar dacă vameșii vor opri fluviul

pe care am aruncat câteva gânduri în forță

voi ști că la groapa comună e mai mult aur

decât pe lanțul tăcerilor mele

am înălțat zmeie cât cuprinde risipa

măscăriciul din iarbă doarme astăzi nu l-am văzut îmbătându-se

odată se străduia să ridice două pluguri

deasupra unei arii

aaaa abia…

I

astăzi vei fi vestala cu sânge răsăritean mi-ai zis

ai grijă

iuda împarte ofrandele

are o privighetoare pe umăr și nu stăpânește perfect

discursul despre echilibristica săgeților

apoi mai are o cutumă

respiră șaizeci la sută iasomie și trece dealurile de mână cu norii

acum că ți-am spus toate acestea

mă duc să verific de ce șerpuiesc ultimele noastre gânduri

printre peroane

le fixasem…

Printr-un veac atins de sete amândoi am colindat, 

Nimeni n-a urcat ca tine pe un gând filigranat;

Mi-ai adus izvoare-n suflet cât cu visul nu cuprinzi,

Iar acum întreg văzduhu-i broderie de oglinzi.

Muritoare ești minune, mi-ai șoptit, însă nu știu

De ce murmurul colibri stă în lanul meu târziu,

Când respiri aprinzi tot cerul, ochii verii sunt de vină,

Au văzut cum plimbi misterul printr-o arșiță divină!

Măsurasem…

erai artificierul esențelor acum toată pădurea fumegă

ce-ai avut cu crezul acela somnoros

chiar visase musonic

își catifela mai toate literele începând de la temelie 

adoram necunoscutul care-și proiecta acoperișuri cât ziua de mari

poate verifica botezul serii ori completa raftul cu măști

ocoleam descântecele odată cu el 

restul timpului îl petreceam în hamac

primul bulgăre a fost un punct în descreștere

următorul avea…

am trecut războiul cu barca

grăniceri babilonieni oase de vulturi vămi cu buzunarele goale

și vasul în care se distrugeau amprentele bravului meu strigăt

ce otravă domestică se risipește în valuri

înmormântarea florilor-de-colț era stângace

mărfarele își vindeau locurile pe linii moarte

o singură  jonglerie mi-ar fi pierdut inima însă nimeni n-ar mai fi intonat la fel  discursul

vânătorului cu masa goală

în dreptul casei tale…

dintr-odată sosiseră cocorii în ronduri de gală

aveau voci din firele dragostei

unele mai îndrăznețe altele coborâte din picturi emotive

m-au înlănțuit pe loc

am aflat

cântecul temnițelor e o invenție a fericirii

din care pornesc diminețile superstițioase

incontestabilă pânză

îmi rezemaseși de cer o scară și câteva creneluri blânde

pe arterele inimii se întreceau hohote atât de albastre

încât norii…

cum am încercat să modelez fantoma aceea care nu-mi dădea pace

am și adormit

asta fiindcă nu credeam în pojghițele oceanelor spontane

se putea circula lejer între stații

unele se inventau dacă aveau semnul acvatic deveneau mituri

avantajul coralilor spre apogeu

intonația de după cină

și inventarul musonic  întrecut de fluieratul luminii sub ape

am zărit țărmuri ilegale într-un pătrat cu laturi platonice

jucăm…

Un atlet ducea spre mare tolba cu chibrituri arse,

Auzise că prin valuri se tot plimbă storuri trase.

Ar fi vrut să-și cearnă crezul peste ziduri de răcoare,

Avea cerul mărturie și-n ochi soarele-răsare.

Poate a plecat când norii chicoteau în șapte arte

Ori săreau din stâncă-n vale răscolind izvoare moarte.

Orizontul se trezise înainte cu un ceas:

Să nu uiți, în șoaptă-i spuse, să mă-nchizi într-un popas!

Pe de-o…

Așteaptă-mă pe stâncile cu lună,

Azi voi veni cu scânteieri de șoapte,

Să-mi împletești din dragoste-o fântână,  

Să-mi fie crez pe scările de noapte.

Am adormit pe-o insulă pustie.

Erau atâtea felinare stinse

Încât părea un fel de-mpărăție

A rugilor și-a patimilor ninse.

Aveam un golf revendicat de orbii

Hambarelor cu scoicile-n derivă,

La cina mea soseau, pe rând, corăbii

Și toate-aveau o sete…

am promis că voi invoca verdele

să fie al dragostei al instinctului al ploilor homerice

să-și plimbe spicele ca un trofeu imperial

precum albinele îmblânzite

pe obrazul nimfelor

facă-se voia vântului

în ochii mei un tigru venerează statuetele aprinse

dinspre soare se auzeau carele

mergeai odată cu ele prin zorii în clocot te dobora amurgul

spălat pe față

am ghicit drumul acela patetic cu…

mi-ar trebui un colaj cu tine

de când împărțeai lebede vânătorilor fără leacuri

încheiai nasturii piscurilor gemene

ori îți lăsai autograful în cartea de visuri a muzeelor nocturne

nu știu dacă ai certificat întregul

poate ai încrustat singurele gânduri exacte

sau ai trișat pentru o femeie-supernovă

un sentiment grotesc gâfâie la nouăzeci de grade

poartă bocanci farmaceutici (din scorburile exilate)

și câteva…

sigur ai un complice liniștea șerpuiește sub fiare

în universul meu pitic racii își scriu testamentul

casele sunt din zahăr și plouă des

clopotele respiră în mijlocul odăii un ecou șchioapătă e nou pe aici

grădinarul de serviciu culege trandafiri albi

îi colorează cu sângele

plimbă eșafodul peste pleoapele mele

sunt în cămașă de forță strig

câte sfori în actul acesta câte sfori?!

hambarele au fost bombardate așadar s-a…

abia am terminat de sculptat dealul acela

mereu îmi dădea de furcă

pe el trebuia să treacă spre munți caprele-negre

niciodată nu au ajuns

undeva se înălța o flacără le înghițea

de ce atâta iarbă când nimeni nu i-a cunoscut gustul nu știu

pe aici e noapte în degrade

a mai murit un cer alte două s-au rătăcit

mi s-au terminat copacii pentru chibrituri

i-am programat să-și amintească de mine peste câteva triluri

odată…

Privește răsăritul, e un crâmpei din tine,

Astăzi îți plimbă trena prin sferele divine!

Într-o nuanță fină, sub dunele de sare,

Porți pas de rouă caldă în trend de sărbătoare.

La margine de sete te-oprești o clipă-două,

Împarți în patru zarea, în două poate plouă,

Însă un sens de vrajă te capturează-ndată:

Pe-aici sunt holde multe și-mi plimb inima toată!

Știu că iubești cetatea Însemnelor albastre,

Pe…