A nins mult într-o zi, flori polare-n alai

Dantelau pe pământ o potecă spre rai.

Pași uitați pe zăpezi te-au adus lângă mine.

Mâna mea într-a ta îmi spunea că e bine.

Cai hoinari răscoleau libertățile-n noi,

Înhămați la calești cu perdele de ploi.

Îi simțeam ape vii, foc flămând în tăciune,

Prevestind evadări dintr-un loc fără nume.

N-am știut ce va fi, ce ninsori vor veni,

Câte ierni vom avea într-o singură…

Odinioară eram izvor,

veneam dintr-o pădure cu vise demodate.

Curgeam printre atâtea semne de întrebare!

Timpul mă mângâia cu ecouri.

Din ridurile lui, mi-am dat seama că veșnicia nu a fost copil niciodată.

Între timp, visam la dimineți cu lumini despletite,

la cai sălbatici, nebuni și imprevizibili,

la toate Evele orfane de senzații, uitate la marginea cerului.

Nu-mi dădeam răgaz decât pentru o…