Mai plânge o mamă la poarta-nserarii,

Iar vine o noapte străină şi rece

Cu dorul jelindu-l sub perna-ntristării

Şi-un suflet ce-n lacrimi ar vrea să se-nece.

E-atâta durere,  de-i curge prin vene,

O simte-n artere zvâcnind ca vulcanul, 

Se-mprăştie lava, va face cangrene,

De gânduri flămânde, hrănindu-i coşmarul.

Se-ntunecă viaţa, iar patul odihnei

Aşteaptă să-şi culce durerile toate,

Se-apropie ceasul…

Ninge cu tristeţe, ninge cu tăceri,

Prin zăpezi şi griuri rătăcesc dureri,

Palide speranţe încolţesc în gând

Urme de iubire în altare-arzând.



Sar scântei de suflet, zborul le e frânt,

Ploi de neputinţe caută pământ,

Scânteiază dorul...  vise-abandonate,

Uneori mai ninge cu singurătate.



Ne sufocă zilnic ucigând dorinţa,

Cheile-s la noi, nu găsim portiţa,

Peste sentimente şi iubiri blazate

Se depun troiene de banalitate. …

Când îngerii-s lăsaţi să zboare fără aripi

Prin vremuri nămoloase şi toate-n voia sorţii,

Doar pronia cererească mai poate să îi scape

Din gheara mult prea rea şi fioroasă a morţii.



În ţară unde nimeni nu ştie a ţine cârma

Şi zborul către viaţă e frânt din nepăsare,

Bolnavi ne sunt păstorii, bolnavă e şi turma,

Ei sunt după putere, iar noi de resemnare.



În goana după posturi plătite şi călduţe

Au sugrumat din faşă tot ce le-a stat în cale

Şi…

Ţi-au înflorit castanii, profesore,  la tâmple

Şi porţile luminii mereu îţi sunt deschise

Vin îngeri să se-nfrupte şi cu nesaţ să-şi umple…

Mă-nchid ades în mine ca într-o închisoare,

Pun gurii lacăt greu şi inima în lanţuri,

Fac sufletului trist − tihnită-ascunzătoare

Şi nu mai vreau să văd a neputinţei valuri.

Pun ziduri peste ziduri pe umerii-îndoielii

Crezând că-mi va fi bine strivind-o cu uitare,

Las florile iubirii s-acopere vitralii,

Din amintiri şi lacrimi îmi construiesc altare.

Refuz să simt dureri ce-ar încerca să intre

Prin petece de viaţă ce-mi…

Aţi simţit cum plâng desfrunziţi copacii

Biciuiti de ploi şi răniţi de vânt?

Parcă-s răstigniţi ... şi fragili ca macii

Unii-ngenunchează până la pământ.

Zdrenţe au pe ei  parcă-s de ocară

Vor cădea ninsori peste umeri goi

Toamna asta-i lasă, nemiloasă, iară,        

Dezgoliţi de straie... rătăciţi strigoi.

Aşa suntem noi spre sfârşitul vieţii

În genunchi ne pun neputinţe, boli,

Resemnaţi şi singuri şi la…

Ne zâmbesc pe faţă de înduioşează,

În noian de vorbe ne tot dau târcoale

Şi teatral, cu tact, ne manipulează,

De părem a fi puncte cardinale.



Le deschidem uşa sufletelor noastre,

Îi lăsăm să intre... cum intră lumina,

Cuibăriţi ca şerpii fac prin noi dezastre

Răspândind otrava, provocând ruina.



Deghizaţi în flori chiar de-s mărăcini

Trag cu sete seva dragostei din noi,

O prefac în larve secerând tulpini

Şi ne pierdem…

Când m-ai adus luminii, măicuţa mea iubită

Din trupul tău durut, necopt încă de viaţă,

M-ai învelit în roua  de floare îmbobocită

Ce caută-n zăpezi fărâme de speranţă.



Şi m-ai primit la tine ca pe o primăvară

Venită prea devreme, dar totuşi  mult dorită,

Erai copil ce poartă prin vremuri o povară

Din dragoste curată... cu viaţă-împărtăşită.



Ca pe un fulg de nea mă legănai uşor

Şi îţi părea că ţii în braţe universul,

În cântecul…

Se umblă cu uratul, bădie ieşi afară,

Vin îngerii în cete lumină să-ţi aducă

Deschide-le portiţa ca-n vremi de-odinioară

Şi spune-le poveşti pe prispă, la bojdeucă.

Răsună valea toată de zurgălăi şi bice, 

Căpriţe şi căiuţi au împânzit Ţicăul, 

Jienii şi ursarii au început să strige

Cu datini din străbuni vin să alunge răul.

Sosit-au urători tocmai din dealul Bucium, 

Stau în cerdacul casei, trăistuţele li-s…

O toamnă, tu faci sufletul să-mi plângă

De câte ori mai pleacă încă-o vară,

Mă-nvălui cu tristeţea asta ciungă

Şi vrei să-ţi cânt cu dânsa la vioară.

Ce pot să-ţi cânt? Doar, simfonii funebre!

În ploi de gânduri am doar clipe desfrunzite, 

Furtunile din mine au secerat vertebre

Şi parcă-s pescăruşul cu aripile rupte.

Tot caut ţărmul unde au înflorit copacii,

Să-mă-nvelesc cu flori iar sufletul cu tihnă

De îmi vei pierde…

Printre nămeţi murdari, ai unei lumi nătânge,

Plecat-am să colind cu lerui Doamne ler,

Am ferecat durerea în sufletul ce-mi plânge,

Ascuns pe-un colţ de stea, un mag tăcut, stingher.

Voi colinda cu lacrimi părinţii azi uitaţi

În case unde-n ziduri cresc griji şi suferinţe,

Întroieniţi de ani, de dor crucificaţi,

Aşteaptă-al lor sfârşit ca ultime dorinţe.

Plecat-am să colind în închisori de suflet

Acolo unde-s îngeri pe viaţă…

Pasăre,

ce-ţi afli azi zborul,

durerea şi jertfă

departe de cuib.

Am să-ţi pictez inima Iaşului

pe o margine de cer

să o vezi în nopţi cu dor.

Voi pune în ea culorile şi

trăirile anotimpurilor.

Primăverii - verdele crud al celor şapte coline,

florile de liliac din grădina casei

lui Sadoveanu

şi parfumul Copoului răspândit de bătrânul tei

a lui Eminescu.

Verii – potecile cu dor

ale plopilor fără soţ

şi…

Iubitule, să ne ascundem temători,

De ne-or găsi ruginile din toamne,

Să-ngenunchem sfioşi, iar tu să le implori,

Sigurătăţii-n doi, să nu ne mai condamne.

De nu vor vrea, ca nişte negustori,

Să ne tocmim avizi pe fiecare clipă

Ce-o mai avem acum, doi simpli cioplitori

Ce fac din piatra dragostei... risipă.

Să ne rugăm să-ţi lase ţie vraja

De-a mă-nflori în fiecare toamnă,

Să răspândesc fiorul şi să ucidem straja

Tăcerilor ce…

Cauţi calea spre lumină
strângând în pumnii micuţi
viaţa.
Printre degetele firave îţi alunecă
fire de trăire.
Inima, pasăre disperată
prinsă între zăbrele vinovăţiei,
bate cu putere.
Poarta iubirii,
au legat-o cu lanţ de păcate
de care atârnă greu
lacătul  deşertăciunii.
Cauţi o firidă să-ţi zideşti sufletul.
Îngerul plânge de neputinţă.

Floare nenuntită ar fi fost femeia

Scuturând petale pe pământ încins,

Irosind polenul şi lipsind scânteia

Focul nemuririi... nu s-ar fi aprins.…

Ciută rătăcită ar fi fost bărbatul

Fără mângâierea ierbii din răzor

Disperată cursă unde alergatul,

Sport de unul singur−necâştigător

Ar fi fost pădure fără lăcrămioare,

Neiubite trupuri  − nesfârşit algor,

Despletite ramuri de frunziş şi floare

Infinite…

Unde eşti? Ce mă dori!

Plouă-n vise cu jale

Şi prin răni te strecori,

Faci prin inimă cale.

Şi îmi strângi nemilos

În falange, trăirea,

Iar cuţitul tăios

Ciopârţeşte iubirea.…

Nicio întâmplare nu-i întâmplătoare,

Toate au un rost... în destine pus,

Ploile cu vise sunt înşelătoare

Suntem toţi în mâna proniei de sus!

Planuri de îţi faci – fantezii deşarte,

Mâine ai o zi, doar de-ai să mai fii…

Între ieri şi azi, noaptea ne desparte

Între azi şi mâine… doar filozofii.

Suntem flori de gheaţă la fereastră lumii,

Ne topesc orgolii, ură şi mândrie,

Ies din matcă ape şi iau forma spumii

Pline de…

De ce-aş mai sta să te aştept

În nopţi prea lungi şi-ntunecate,

Să strâng durerile la piept

Şi sentimente angoasate?



De ce-aş mai rătăci poteci

Acoperite cu  uitare

De tine... refuzând să treci

Prin trista mea  însingurare.



De ce crezi tu că n-aş putea,

Să iert, să uit şi să iubesc

Din nou... cu toată fiinţa mea

Şi mai frumos să înfloresc!



Dar nu-ţi voi fi şi nu-mi vei fi

Nici zbor de fluture, nici…

Ce-aş fi eu fără de tine?

Primavară fără floare,

Curcubeu fără culoare,

Zi fără de răsărit

Seară fără asfinţit…