când abandonăm

mersul pe apă

exerciţiile de mare risc la trapezul iluziilor

drifturile spectaculoase (sau nu)

pe şoselele gândului

punem punct pe i-ul unor  ţinte banale

(chiar şi ne mai scuturând păpădii)

de fiecare dată

când şlefuim traiectorii

pe o imaginaţie simplificată

sau uităm să privim răsăritul

punem în mişcare rutina

articulăm nonsensuri pe centimetru de poveste

 cresc în noi…

Iubitul meu, se macină lumina

În zimţi de suflet… Printre întrebări

Azi ne-nverzeşte graba şi rutina.

Nu ne mai cresc din lut tulpini de mări,

Nu mai îmbrăţişăm copaci de vise,

Ne ard mocnit pădurile de gând.

Pe zările rămase-ntredeschise,

Se văd atâtea zmeie fumegând.

Se zbate pleoapa cerului din mine

Când pe retina zilei ning tăceri

Şi-un pas rebel dărâmă stări aldine

Ce ne-nfloreau pe rând până…

Gândeşte şi inspiră adevărul!

În oaza asta albă de cuvânt,

Orice străin şi-oferă ajutorul                

Când beduinul se-nfăşoară-n vânt?

Câte-avalanşe de nisip îngroapă

Paşii-i pierduţi în nişe de-ntrebări

Şi ce fel de citate pot să-ncapă                

Într-un pasaj crestat cu limitări?

Doar mustăcesc riposte prin cotloane

De înţeles şi parcă-ntre culori

Stau arşiţe-nteţite de frisoane

Şi dune…

Te simt împăturând încet plecarea,

Mai leagăn întrebări, dar doar în gând.

Nu strig, nu plâng chiar dacă întâmplarea

Mă scoate-n faţa ultimului rând.

La geam bat umbre care vor să vadă

Zbaterea mea-n abisul dintre noi,

Cum stă zidul iubirii ca să cadă

Sub vânt de-nstrăinare şi sub ploi,

Cum ard cuvintele în nerostire

Cu flăcări înteţite de erori,

Cum moare rugămintea din privire

Şi cum se sting pe…

Îmi recunoşti culorile de sare!

Mi-e ocna redeschisă mai de mult:

Picturi naive, fresce de uitare,

Simboluri  terne-n coajă de tumult!

Trudeam ca să-mi apropii curcubeul

Şi îmi trezeam emoţiile-n zori,

Dar totdeauna greşeam procedeul

Şi-mi iroseam filonul de fiori.

Îmi spui că mi-e lumina întremată,

Că nu pot respira fără penel

Şi dac-amestec umbra diluată

Cu stropi de vis, pot să pictez…

La tine ninge iarăşi cu ispite,

La mine plouă cu împotriviri,

Printre atâtea rânduri răvăşite

Ascundem urme de mărturisiri

Privesc pe strada ta cum se răstoarnă

O sanie de vis cu-mbrăţişări

Cum prunci de gând tot frigul îl întoarnă

Cu zâmbete şi calde sărutări               

Aruncă iar cu bulgări de lumină

Înspre fereastra sufletului meu

Mă strigă, să mă scutur de rugină

Ca să mă bucur de omăt şi…

pregăteşti încă un poem

care să cânte suav

pe clapele albe ale iluziilor

dezlipeşti mai întâi umbrele autocolante

de pe toate emoţiile

ştergi motto-urile  desuete

şi orice iureş de zbucium

frivol sau răsfrânt

chi va piano, va sano  

îţi spui în gând

încercând în neştire să abreviezi vântul

să pui virgule

între valuri de culori diferite

şi accente-ascuţite

pe fiecare bulgăre …

bucăţica aceea de copilărie

în care păsăreasca

forfeca văzduhul cuvintelor

în fiecare minut de joc vertical

crescut pe nisip?

abia ne puteam dezmetici

din întunericul

indus de somnul convingerii altora

dar ne străduiam

să găsim palindromuri haioase

în fiecare incursiune

prin  universul sintagmelor libere                           

ca să putem deriva

(fără să previzionăm…

pentru frântura de frumos

din palma duminicii

pentru bobul de lumină

însămânţat la timp

în lutul de cuvânt

acum

când ştiu că alchimia există

şi pentru subtilităţi ancestrale

am încetat să mai desenez lanţuri

cortegii de temeri

sau umbre rebele înnodate de suflet

şi nu mai rup întuneric pe streaşina lumii

fac piruete pe-o axă-a provocării

nu numai în gând

n-am înţeles nimic

din mersul pe sârmă al elefanţilor

e pentru că circul

e doar pentru înghiţitorii de săbii

contorsionişti

clowni

sau alţi dresori de lumină efervescentă                  

un exerciţiu banal

uneori în manej

sunt şi licorni deghizaţi

iar de pe trambulinele de subînţeles

nu sar numai îngerii

sunt atât de puţini cei cu-adevărat pregătiţi

pentru saltul mortal

Tu m-ai iubit şi-atunci când întâmplarea

Mi-a pus pe umeri ceruri desfrunzite,

Când zgâriam cu tâmpla depărtarea

De toate curcubeiele-nflorite,

Când lângă mine se-adunau în stoluri

Umbre mărunte şi încercănate

Şi îmi scoteau în faţă doar ocoluri,

Drumuri pavate doar pe jumătate

Şi m-ai iubit şi-atunci când poezia

Sculptase stânci de gheaţă prin cuvinte

Mi-ai tras de mânecă melancolia

Şi m-ai hrănit…

Ştiu, fără tine n-ar fi nicio sete

De poezie-n coajă de lumină!

(Care cuvinte-ar vrea să se repete

‘N parabole cu iz de naftalină?)

Şi n-ar mai fi nici foame de trăire,

Nici valuri de emoţii clandestine,

Luntrea poveştii din închipuire

S-ar legăna degeaba fără tine.                     

S-ar naşte înc-un munte de tăcere,

În pasul strâmt al versului de ieri.

În fiecare mers o-ngenunchere

Ar şlefui…

Vreau doar să tac! Azi îmi îngrop cuvântul

În lutul alb al timpului trecut,

Dar rătăcesc prin lume ca şi vântul

Cu paşi de gând ridat şi abătut.

Ploi de-ntâmplare terne şi absurde

Mi-aruncă iar pe umeri stropii grei

Şi tot răsfir metaforele ude

Pe ţărmul irosirii… Alte chei

Se potrivesc în uşa dimineţii,

Alte convingeri calcă apăsat,

Dar niciun fir din apele tandreţii

Nu curge-n van şi nici nu a…

nu te-au găsit acasă

când şi-au învolburat albul

sub ferestrele înzăpezite de dragoste

şi-am imortalizat pentru întâia oară

absurdul poveştii

într-o ramă nelămurită

de vânt

cu degete de lumină versată

îmi pictasei pe suflet

mi-ai stârnit toate culorile

şi ai crescut, iubitule

abrupt

dar constant şi etern

în poemele mele

cu fiecare cărămidă de gând

va fi şi mai plin

citeşte printre gratii de nori

o vreme nu voi putea să te strig

să te caut sau să-ţi şoptesc 

cele două cuvinte pe care le aştepţi

de când zborul nostru

a împlinit vârsta potrivită

să meargă-n picioare

cât timp nu-mi vei uita anotimpul

cât timp vei continua

să-mi scuturi păpădii

să-mi scrii

şi să zâmbeşti

voi veni mereu să te mângâi pe aripi

în fiecare…

şi aşez fără să vreau gânduri transparente

în fereastra cuvintelor

oricine mă poate vedea

în suflet

aşa cum sunt

despletită în nerăbdare

să te ating

să ştiu că eşti

mai presus de orice mirare

vânt prielnic

şi mare

pentru corabia viselor mele

de-un veac uscat

rătăcită în larg

şlefuiesc aşteptări

şi-ţi spun

că putem înflori o singură dată

în aceeaşi tulpină de…

o vreme din peisaj

deci pictore

îmblânzeşte-ţi ideile

cu un ton de răbdare

pune pe stand by

tuşele de subînţeles

culorile complementare

şi umbra

nuanţele zilei

nu resping contrastele

dar nici nu le atrag

pentru că lumea întreagă virează spre alb

lasă-mi timp să mă vindec 

cuvintele tămăduitoare

şi-au respirat harul într-o altă poveste

şi tocmai de aceea

apele gândului meu

îşi tremură din nou înţelesul

în prundişul tăcut

încă o za de-ntuneric

în lanţul convingerilor

încă o etichetă de teamă

şi un staccato interminabil

mi-abreviază culorile calde

în acronimul ştiut

Învolburat mi-e râul de cuvinte!

Respir abrupt, pe-un povârniş de gând.

Iar mă trezesc aducerile-aminte

În lanul-n care macii sângerând

Se tânguie a vară irosită,

A întâmplare scrisă bold-uit

Pe zidul renunţării! Copleşită

De vântu-nstrăinării, înteţit

În primul arc de cerc dintre atingeri

Nealterat de umbre şi  tăceri,

Gust tot mai des amarul din constrângeri.

Nu uit că ţi-am fost vis până mai…