În ceaţa ponosită

               Când ceasul zboară

               Spre nicăieri -

               Ţipătul morţii se-arată

               La vărsare, ispăşind păcatul

               Nedesăvârşirii… în care curg.

                         Cu mâinile întinse

                         spre nisipul

                         zilelor,

                         încerc să ating

                         lumina

                         clipelor târzii.

                         Timpurile noastre

                         trec unul în altul

                         şi cineva acolo sus strigă:

                         nu atinge, e…

                                  Privind singur

                                  spre un pământ

                                  străin,

                                  îmi vând şi ultima

                                  picătură de sânge.

                         M-am îmbătat din cuvinte

                         să pot să dorm

                         printre rânduri.

                        Uitând că nu se mănâncă

                         în somn, m-am trezit

                         înghiţit de realitate.

                         Dorind

                         să mă cunosc mai bine,

                         am siluit-o

                         cu semne de întrebare.

                         Am supus-o

                         în infinite modalităţi

                         tirului… de întrebări.

      M-am lăsat pradă uitării

      Uitând cum de uitare

      Am uitat cine sunt.

                         Sunt dat în urmărire

                         pentru asasinare de vise.

                         Mă voi preda singur,

                         nu mai suport

                         să nu pot fi prins.

                             Nu mi-am vestit

                             venirea pe lume cu lacrimi,

                             mi le strivisem

                             una câte una

                             în templul fericirii.

                             Erau momentele

                             în care puteai citi

                             în ochii mamei

                             sărutul de…

Eram singur printre gânduri.

Priveam focul ce muta

umbrele de prin colţuri

asemenea unei păsări ce-ncearcă

să se apropie, dar gonită e

în apa învolburată a vremii…

În stele îmi pâlpâiau neliniştile sufletului

sub pasul furişat al miezului de noapte…

M-aş fi voit o pasăre-n zbor

pe cărările nevăzute ale cerului

deschis către… nemărginire.

S-a mai spart o iluzie,

căci m-am trezit acelaşi,…

                     Ne aflam

                     spate-n spate

                     cu pistoalele-ncărcate.

                     Începea numărătoarea inversă.

                     Se juca totul pe o carte,

                     ori terminam eu cu ea,

                     ori viaţa cu mine.

                     Însă ceaţa ce se lăsa,

                     ne-amână mereu…

                     de pe azi, pe…

                     Obosit pe cărarea bătută

                     a cuvintelor, m-aşez la trunchiul

                     unui gând şi-aştept să vină

                     somnul nesomnului meu.

                   Timpul

                   nepăsător m-a dezbrăcat

                   de tot.

                   Nici chiar goliciunea vorbelor

                   nu-mi ascunde

                   nevăzuta trecere… prin viaţă.

                           Încerca să scrie

                           de luni de zile

                           pe hârtie… o idee.

                           Oarbe cuvinte se-aşezau în

                           surde rânduri

                           scoţând la iveală

                           vorbe goale

                           din gura de şarpe

                           a…

                          Mi-am făcut

                          copii la xerox,

                          ţi le-am trimis

                          în căutarea timpului pierdut.

                   Frumoasă

                   şi curată

                   aleargă târâtura

                   de la unul la altul

                   şi-apoi,

                   dispare… fără urmă.

                      O viaţă întreagă aş umbla

                      Desculţ şi fără haine,

                      Doar lumea să o pot vedea,

                      Un paradis pierdut

                      De mii de ani,

                      Dar care mai păstrează, încă

                      de la început – cuvântul.

 Tu -

       Marea

       Ce valu-ţi înalţi

       Izbind adânc, rănind

       Ţărmul care-n largul pământ

       De uscat şi ape

       Eram :

 - Eu.

M-arunc în ocoluri mari de ape

Şi-not spre orizontul ţărmului de vis,

Acolo unde-i poarta ieşirii în lume

Din care-ncrustat de patimi, am învins.

M-aşez pe ţărmul cu pietre de mătase

Şi-ascult iubirea-mi plimbându-se desculţ,

Adorm la gândul trăirilor promise

În limbile de clopot mute în cuvânt.

Visez şi lacrimi se scurg pe pământ

De teamă că valul se-nalţă la…

       De câte ori

       te văd

       iubire

       n-am timp

       să te întreb

       ce faci,

       cum o duci,

       cum te mai simţi,

       mereu trebuie

       să alerg

       să prind din urmă

       dorul de tine.