şi fluviul îşi umflă în zadar

păsările şi apele

malurile şi peştii

oraşul e tot în coasta sa

hidră cu sute de mii de capete

şi guri

şi cu de două ori mai mulţi

ochi

din răzvrătirea apelor ai apărut

timp vopsit cu ojă carmin

scrijelit în cuvântul miezului de noapte

mai eşti ?

femeia cuvânt face dragoste

într-un poem de vineri noapte

ce lung este cuvântul dragoste !

durează un întuneric şi ceva

poemul nu se mai…

Clipesc într-o secundă lipită de spatele tău

Nu o pot vedea în întregime

Dar sunt bucuros

Ceva din ea tot pot vedea

Cine mai poate vedea timpul

Pe din afară

Ca mine

Atunci când trăieşte închis acolo?

Clipesc întrerupt

Ţie îţi datorez asta

Sau

Laserului lanternă cu care te joci

Atunci când îţi culci cuvintele

În jocurile cu umbre chinezeşti

Proiectate în spatele ochiului?

Clipesc închis în tine

Aş putea să…

În pielea ta am întâlnit cerbii
se adunaseră acolo
la izvorul tuturor dorinţelor
împerecheaţi cu lumina
tu ieşisei de acolo
stăteai deoparte
şi priveai
cum în pielea ta am întâlnit cerbii
întrebându-te
ce caut eu acolo
cu cerbii

uneori ochiul joacă baba-oarba
cu simţurile noastre
de aceea
nu mai sunt sigur acum
că eram şi eu
pe acolo…cu cerbii

Marea îşi leagă de stâncă lumina

Cu funii din ochi împletite

Hamuri cailor acvatici

Printre pietre

La dunga mereu mişcătoare

hotar

Iluzoriu-ntre ape şi uscatul

din noi

Cor de rapane îţi cântă

Ce frumoasă esti

Iubito

Şi iar

Marea ciobită –

Eşec veşniciei obol

Doar ochiul din lanţul de ochi

Nevăzuţi

Doar ochiul acela

şi eu

Îţi vom spune

Ce frumoasă eşti

Iubito

Şi iar ca ovidiu la…

Îmblânzitorul ploilor a dispărut
Rămas fără loc
Într-un tren care tot pleacă
s-a hotărât să se amestece cu mulţimea
de ochi înlăcrimaţi

flutură batista
de undeva
de acolo
nu mai contează
de unde…

ploaie rămasă fără iubit
singură peste piatra
ce se încăpăţânează în mineralitatea ei

trenul a plecat iar
cu ploile mele divorţate
la difuzorul gării se anunţă
un nou curcubeu

eu voi lipsi din el

Împărţit între două dimineţi
Ochiul încearcă privitul
Invers
Ochean întors către tine
Euridice…
Poate ăsta e rostul cuvântului
Precuvântându-te
Să te aduc eu
Franciscanul
Între celelalte păsări

Dimineţile mele nu au nicio punte
Între azi şi azi
Pot sta doar într-un echilibru
Aproximativ
Dar ce mă fac cu ochiul ?

A învăţa iubita pe de rost

Nu e ca şi cum ai învăţa femeia

Pe dinafară

Sau o poezie pe dinauntru…

Pederostul iubitei vine din respirarea

Cântării cântărilor

Respectând ritmul

Căderii stelelor în august

Cade stea

Cădem şi noi

Şi toate pederosturile rostuite

De la adam şi eva încoace

A-ţi învăţa iubita pe de rost

E cum ai asculta odiseea cântată

De orbul călcător

Pe valurile fluviului

Iar tu ai împărţi…

Călăul perie redingnota de pe care negrul

Stă pe picior de plecare

Lăsând locul griului murder

Şi cusăturilor albite din umeri

E fericit

Astăzi participă la un eveniment

Aşteptat de mult

Şi-a comandat un buchet de romaniţe

Pentru a sărbători

Ba chiar şi-a lustruit pantofii

Toată dimineaţa si i-a lustruit…

Jos îl aşteaptă trăsura municipalităţii

Evenimentul trebuie sărbătorit cum se cuvine

Cetatea este alături de călău

Iar…

Mă-ngroapă secunde

Greoi sub cuvânt

Adânc mă îngroapă

Pământ din pământ

Îmi taie secunda

Cuvânt în silabe

Te-ntoarce la pilda

Cu vacile slabe

Mă bâlbâie veacu’

‘n cuvântul stingher

Mai pune o piatră

E tot ce îţi cer

Mai pune sub piatră

Cuvânt scrijelit

Şi lasă-l acolo

Să stea la dospit

Şi poate-o să iasă

Din piatră în chin

Cuvânt-răstignitul

Pe-un trunchi de…

Hai, vino…
Plouă-mi cu tăceri furate din cuvintele
Magului
În braţele mele sub ploaia asta de vară
Plouă-mi cu stropi de tine
Poate aşa
Vei reuşi să îmi potoleşti setea

Hai,vino…
Tace-mi geamătul de plăcere
Şi fă-i semn vântului să nu mai miste liniştea
Dintr-un loc în altul
Taci-îmi spui- şi mă înveleşti
În tine

La naiba cu nopţile astea care
Se albesc atât de repede
Iubito…

Şi dacă ar exista un calendar al apelor

Fluviul meu ce ar fi ?

Secundă, secol, veşnicie ?

Curg împreună cu el

Deci sunt secundă, secol ?

Veşnicie,nu !

Veşnicia s-a născut la sat

Iar eu sunt omul străzii…

Florile mele miros a gunoiul lăsat

Lângă tomberon

În lunile de vară

Păsările mele nu cântă-ţipă doar !

Vino,iubito să asculţi

Ţipătul pescăruşilor îmbătaţi de pâinea

Îmbibată cu vodcă…

Îl întrece doar sirena…

Avem limbi de privighetori

Strigă negustorul prin cetate dis de dimineaţă

Sunt proaspete…

Luate dintr-un basm azi noapte

Veniţi de cumpăraţi-le

Cântecul vă va deveni mai duios

Iar nopţile vor trece mai uşor

Insomniaciloooor…

Avem poezii proaspete

Strigă si poetul în cetate la lăsarea întunericului

Veniţi de luaţi-le

Le veţi citi mai uşor

Pentru că nu au cuvintele la ele

Doar ideea de cuvinte

Şi ideile nu cântăresc…

Am ajuns să aud scâncetul copiilor
Pe care chronos şi i-a devorat
Din lipsă de
Ocupaţie
Ascuns dupa un ieri
Ce se încăpăţânează să
Nu iasă din scena

Te întreb ca în cartea
Aia
Cu aripile vântului
E şi mâine
O zi ?

Noaptea asta, iubi, mă prefac în zmeu

Peste fluviul negru aripa întind

Zborul mi se face iarăşi tot mai greu

Geaba-ncerc în braţe să mi te cuprind

Drumul la mansardă îl străbat în trepte

Fluviul e departe şerpuind spre mări

Dacă vrei voi spune ca să ne aştepte

Sau să se ascunda dupa mari şi zări

Noaptea asta, iubi, sunt un lucifer

Alungat din raiul încărcat de eve

Vin până la tine clipa să ti-o cer

Oferindu-ţi fluviul…

Îţi scânteie-n pleoape clipa

Alungată greu din cer

Mângâiată de aripa

Lui Satanail stingher

Mă adormi între ispite

Şi mă perpeleşti pe jar

Din cuvinte potrivite

Zideşti piatră de hotar

Îţi trimiţi prin mine ceţuri

Şi mă înfăşori în ele

Prin borcane cu dulceţuri

Dedulciţi la praf de stele

Tolăniţi apoi pe clipă

Şi cu glicemii crescute

Împuşcaţi într-o aripă

Chemăm ploi să ne sărute

Şi din aste ploi de…

Cine sunt?...cine sunt?...

Mă întreabă sângele care înroşeşte acum nisipul

De sub mine.

Fluviul sunt?

Sau doar un amalgam de globule în alb şi roşu

Care îşi fac de cap în laptele plasmei

Cine sunt ?...

Scrâşneşte piatra adunată în rinichi

Tânjind să devină meteoritul care va stinge lumina

Pământului.

Acolo în culcuşul ei caut în zadar urma zeului

-cine mai crede azi în zei ?-

Nici poeţii…

Cine sunt ?...

Te întreb…

Zeii s-au lepădat de ochi

Au simţit că nu mai au nevoie

De ei

Şi i-au aruncat din vârful olimpului

Drept în inima mea

Ciudată senzaţie

Este asta…

Omul cu inima plină cu ochii zeilor

E orb

Doar inima îi arată

Cum sunt culorile muntelui

Am crezut

Că dacă spun albastru te spun

pe tine

Iar dacă spun verde îmi sterg urmele

Dinspre tine

Despre negru nu am crezut nimic

Pentru că ştiam că pescăruşul nu poate…

Te tac de mult timp
De când te-am zărit te tac
Prinsă într-o cochilie de rapana
Auzi doar sunetul mării
Izbind în ecluze
De aceea te tac
Nu vreau să închid vaietul mării
Cu geamătul meu
Te tac chiar dacă mâinile mele
Îţi desenează o inimă roşie şi mare
Într-o poezie despre o inimă roşie şi mare
Văzând-o
Tu ştii că aia e inima mea
Bolnavă de tine
Şi atunci îmi spui
Te tac de când te-am cunoscut…

Mor lumini
Prin grădini
Printre flori
Mor culori
Cenuşii

Tu nu ştii
le aduni
în cununi
cenuşii
dar nu ştii
că-n lumini
naştem vini
existăm
încercăm
să ne fim
nu murim

tu îmi eşti
tot îmi eşti
eu îţi sunt
şi mai mult
luminăm
adunăm
din grădini
iar lumini
şi culori
de prin flori
amândoi
suntem noi

Din secundă în secundă

Eu te am scăldat în undă

Ca o pasăre nătângă

Fără aripa cea stângă

Doar cu aripa cea dreaptă

Care fâlfâie deşteaptă

Să găsească apa vie

Sub o piatră alburie

Din secundă într-un veac

Eu te am plimbat pe lac

Aripa-mi făcută barcă

Fericită erai –parcă

Doar cu aripa cea stângă

Chemam noaptea să ne strângă

Fără aripa cea dreaptă

Care şi acum aşteaptă

Sus pe malul nisipos

Să ne dam din…