Cu o privire

uimită şi tristă,

într-un vaiet

sălbatic şi melancolic,

prins într-un veşmânt

ciudat, fantomatic,

cu o linie lungă

şi palidă

de tulburarea minţii

al unei plăceri sălbatice,

mă eliberez.

Cu o mândrie înfuriată

de tăcerea plină

de resentimentul

indiferenţei provocate

de insinuarea dorinţelor

degradându-se

într-o atitudine înţepată

în privirea oarbă

născută din cea mai cruntă

disperare a luminii

din ochii ce se-nchid

în noaptea căzută

peste ziua de ieri.

să am

colţul meu,



să stau pe pridvor

sau în verandă



într-un şezlong,



din lulea să-mi trag amintirile

şi-n văzduh să-mi înalţ dorurile,



să-mi privesc copiii,



viaţa-n tot ce mişcă

cu flăcările

ce ling lemnele

din şemineul încălzit



cu lumina

jocului…

Palmele împreunate-n seară

cu picioarele-ngenunchiate

în faţa capului

ce-mi stă plecat,

se roagă minţii

să-i dea cheia trupului

să-mi elibereze

sufletul copil-

iubire.   

Răzbat

necuvintele din suflet,

se vor aşezate pe hârtie

de minte

să le dea aripi

să zboare,

dar legate sunt

de bilanţul virgulelor

şi punctelor sculptate stâlpi

în grădina-mi

de verde pentru voi.

Iertaţi-mi egoismul

de a vă mulţumi întâi

că-mi sunteţi,

că vă am

şi iubirea-ntr-un an

nu pot să…

de dorul

colindului din suflet

pentru tine

Tată.   

Îmi colind

sufletul cu leru-i ler

şi bucurie

să-mi ascult şoaptele

din ziua sfântă

când pe pământ

a coborât

din steaua de pe cer

Iisus.  

Îmi aştept

noaptea Crăciunului meu

să mă nasc,

să mă ridic la drumul Golgotei mele

să pornesc

să-mi adun

piroanele crucii mele,

să privesc înalt

spre cer,

să-mi plouă

lacrima Domnului

în suflet

şi bucuria

vieţii să prindă

rădăcini

în lutul grădinii.

Să mă nasc…

se uneşte

cerul cu pământul

în iarna

ce-mi fulguie sub picioare

şi tată,

la tine stau

şi crucea-ţi privesc

de pe banca aşezată

la capul tău

cu stejarul

ce-şi scutură

ultimele frunze

peste tine,

coroane

se-mpreună

în pătura de flori

să-ţi fie cald

şi

bine

să ne fie

în lipsa ta…

Picioarele

aleargă pe brazda bunilor

acoperită

de astfaltul din noi.

Prin crăpăturile ivite,

sufletul lor creşte,

m-agăţ,

mă-nalţ

cu roşul ce curge prin vene,

stăpânesc orizontul galben

din privirea

cu cerul albastru

ce-mi dă nemărginirea

pe nori

cu…

românească…

Pâinea şi sarea.

În taina mea,

ştiută doar de îngeri,

stă drumul

care duce...

spre mormânt.

Rămâi acolo,

prag al dimineţilor,

zăvorând oglinzi

când zborul urcă

prea abrupt.

Îmi lepăd toate veşmintele,

mă trec în trup de vânturi,

voi sosi mai devreme, să ştii...

Cu mâinile întinse

a chemare,

înfăşurat

în vuietul tăcerii,

pe strigătul luminii,

în pata de culoare

din oglindă,

cu limbi de clopot

mute în cuvânt,

spre fluviul fără vad

trece... timpul.

Urcat din rugă spre păcat,

pe-un ţărm de insulă-aruncat,

bântuit de vânt şi ploi,

în pat uşor de nori albi,

în trenul ultimului drum...

să mă îmbarci.

Poteci de fum prin ochii duşi

ai zilei,

pământul mi se aprinde

sub piele,

de-a curmezişul mă cheamă

o linişte,

o alta mă alungă.

Eram singur printre gânduri.

Priveam

focul mutând umbrele

în apa învolburată a vremii...

Îmi pâlpâiau

neliniştile sufletului,

zburând asemenea păsărilor

către nemărginire - singur.

Tânjind în fiecare sfârşit

după un început

peste nisipul zilelor,

încet,

un rug

îmi arde... târziul clipelor.

S-a strigat bila cu numărul 29…

Am bifat şi-nfrigurat

aştept să apară 30; iată-l

apare… , dar, stupoare,

altcineva se ridică în sală

şi strigă: BINGO!

Linişte… s-a lăsat linişte.

Nu-mi rămâne decât s-aştept

să-nceapă un nou joc. Şi asta –

până când n-o să mai am ani

să cumpăr viaţa-n

cartoane de… BINGO.

În miezul de foc

al luminilor tale,

cu mâinile întinse

a chemare... timpul –

se scurge din cuvânt.