Oare ce mai știi despre îmbrățișarea aceea furată

dintr-un seif descuiat,

părea înteresantă, pășea ca un fotomodel

peste un râu de săgeți,

și-a uitat parfumul lângă oglinda mea,

aș putea să-l împrumut

pentru o întâlnire cu fluturii Goliat.

Ai urmărit-o și tu dintr-un zgârie nori

până a devenit lebădă pe delta inimii tale,

apoi amândoi am văzut cum un înger și-a pierdut o aripă.

Din sângele lui au înflorit…

Mă ia de mână copilăria și zice:

– Hai să mergem până în bâlciul albastru al cerului!

– Nu am cu ce! îi răspund,

nu mai am decât o lacrimă, un surâs și un dinte

pe care nu mă îndur să-l arunc peste casă.



– Şi totuşi, hai să mergem până în cer, 

să ne dăm de-a dura pe toboganul norilor

până într-o altă zi…



– Nu am cu ce, îi strig, tu nu vezi

cât de departe şi de…

Lupii-s flămânzi, îi simt din depărtare,

Dar să le spui că dragostea nu moare

La primul viscol peste care-și lasă

Urme de ger. Vom face altă casă

Cu primăveri și praguri de lumină.

Îți voi săpa în suflet o fântână

Și cam atât mi-e bogăția toată!

Dacă mai pun și pacea mea sărată,

Să-ntinzi cu ea ogorul care știe

Să mă îmbrace-n flori de păpădie,

Așa vom ști c-au început să cadă,

Două scântei în…

Aș  fi vrut să salvez albinele înecate în miere,

dar stupii mei erau departe, îi pierdusem într-un decembrie

ceva mai bătrân decât fotograful viselor noastre.

Așa se întâmplă când crezi în iubire, mi-a spus un călător

care trecuse pe acolo.

Venea dintr-o carte de povești. Și mi-a mai zis că a văzut numele meu

pe o bucată de lemn, în Atlantic.

Apoi a dispărut în noaptea care se apropia cu o baionetă sub braț.

Aiurea!…

Jadul se aprinde-n amintiri uscate,

Noaptea pierde timpul între două urse,

Trec viori grăbite cu arcușu-n spate,

Un copac mă-nchide-n amăgiri ascunse.



Patima se luptă în valuri de sare,

I-am adus ospicii cu-nțelepți de soi,

Unii prind misterul, alții-n goana mare

Caută neghina-n lanul cu trifoi.



Fântâni arvunite se rotesc degrabă,

Mă alinți cum crinul n-a aflat…

Să descheiem cămașa podgoriei noastre și să cinăm pe sufletul ei simplu,

să zâmbim românește, să iubim românește,

apoi să rostim crezul fără de care soarele n-ar mai zgâria cerul cu drag, 

să colindăm satele, să ascultăm povești nesfârșite,

poveștile codrilor spuse lângă cazanul de țuică

și lângă vârtelnița care amestecă zaibărul vieții,

așa suntem noi,

norocoși că avem o scară a…

Se-aud jelind copacii și toamna stă să plângă,

Un vultur sparge cerul cu aripa nătângă,

Poetu-ntinde brațul și nu e de mirare

Că-n pieptul lui sosise, în grabă, Carul Mare.



Venea s-aducă Iarna. O, ce tablou divin

Spărsese flori de gheață în cupa unui crin!

Cum să-i reziști minunii cu chip de porumbel

Când își înalță zborul din templul de oțel?



Și iată, poposește la cina…

Ziua în care te-am uitat venea după mii de ani ani-lumină,

era plină de ace,

doar pasărea colibri te respira

în toată splendoarea ei.

Amândoi am simțit că o peliculă de iubire

se derula în sens invers

și devenisem cascadori de ocazie

deasupra mareelor.



Atunci am văzut-o ultima dată,

pleca spre Polul Nord și părea îmbrăcată subțire.

În depărtări, o casă de chibrituri sufla…

Nu cred să fi dormit în noaptea aceea.

Am zărit-o devreme,

își încheiase șiretul de zori și pornise departe.

Era singură.

În mână ținea strâns cartea de vizită a meridianelor.

Mi-a făcut cu ochiul,

în jurul ei roiau zile de tot felul, 

le îmbrățișa apoi le șoptea ceva care făcea păpădiile

să danseze aproape de soare,

o adoram, o știam curajoasă, poate ușor sălbatică,

dar…

Dezleagă-mă de sfori, parcă prea tare,

M-au prins precum păianjenii-n strâmtoare.

Și lasă-mă să pribegesc. Vezi bine,

Că toate drumurile duc la tine!



In colțul tău de suflet am o casă,

Unde adorm și mă trezesc mireasă,

Și râd când peste ziduri trec grăbite,

Roiuri întregi de vise otrăvite.



Ca fulgerul un zvon s-a răspândit,

Că timpul nostru s-ar…

Simți iedera cum urcă pe umerii tăi?

Dar picurii de pe frunte sunt stele de gheață

transformate în rubine?

Uneori le aud tropăind

ca niște bocanci de război pe trupul istoriei,

alteori sunt felinare uitate în flăcări

de colecție.

S-au adunat albinele în stupul dragostei noastre,

niciodată n-au aruncat cu polenul în amintiri ca acum,

dragi mi-au fost din ziua în care au roit

în două inimi deodată,

le-am…

O carte poștală duce Sahara
într-un lac roditor,
acolo am atins cerul, eram doi arheologi
cu inimi solare, 
ce trenă albă aveau nopțile, ne-au adoptat pe amândoi
dintr-un salt, 
le-am îndrăgit cât să încapă într-un pahar de vin,
apoi le-am tras la sorți.
Atunci am aflat despre insomniile gemene!

Cresc macii mei de toamnă, în ruine.

Din când în când, se-ntorc în calendar

Și-mi fac, în dimineața dinspre tine,

Din lemnul meu de suflet, un stejar.

Cu liniștea învață să danseze

Vântul de stepă și feciorii lui,

Un cântec  în acorduri vieneze

S-a înecat cu vise amărui.

Se zbat oglinzi în cuiburi de lumină,

Cărbunilor le-ai dăruit un foc,

Aprinzi păduri și le aștepți la cină,

Apoi le spui că n-au…

Ieri te-am visat zâmbind într-un tablou,

Iar glasul tău cu tonuri de ecou,

Și astăzi, tată,-ți este neschimbat.

O, ai venit, de când te-am așteptat,

Îi spuneai mamei. Am plecat departe,

Am împărțit singurătatea-n arte,

Iar niște păsări albe și străine

Ți-au arătat, acum, calea spre mine.

O, ai venit?! Te-am așteptat în mai,

Făcusem drum pe cer până la rai

Și-am împletit izvoare de tăceri.

Tu…

Încă mai trec, din când în când, carele cailor sălbatici,

și roiuri de albine,

și grija că te-am rătăcit într-un cântec departe.

Nu știu până când, nici până unde.

Pietre uriașe le țin calea,

mă gândesc ce salturi trebuie să facă,

de parcă ar fi salva un diamant fără noroc!

O, iarba lor nu mai e iarbă,

de când mama i-a urcat într-un tablou și l-a uitat, într-o seară,

în afara timpului...

Am învățat o…

Când te-am întâlnit adunai spice de lumină

pentru mori de vânt,

acum frămânți pâine de pe ogorul uitat să rodească,

e plin de bondari, se cred la o reprezentație de magie,

să nu-i aștepți la masă, în curând perseidele vor sparge întunericul,

câteva vor poposi în calendarul tău.

Să fii acasă, vor veni pe ușa dinspre soare,

ți-au promis că vor intra în camera unde scrii poeme de dragoste.

Astfel se sfințesc tăcerile.

Ana,…

N-am să uit vara în care am adăpostit pirații mei de gânduri,

așa am aflat că întunericul e doar un punct adormit pe cer,

iar apa vie izvorăște din brațele unui înger,

am inundat țărmuri, le-am dăruit soarelui

și am devenit două scoici albastre

într-un colier de nisip.

Corăbieri am fost din când în când,

ne-am plimbat pe toate mările inimii,

împreună am pescuit dorul și l-am învățat să ardă în toiul nopții,

am degustat…

Eu voi locui pe o insulă de sare,

tu într-un nod de cale ferată,

între noi,

puncte de suspensie

dintr-o iarnă ghimpată.



Vom înălța, peste ziduri de ceață,

zmeiele de ieri,

în buzunarul de mâine

se vor strânge

tăceri.



Timpul bate la tobe. Toamna-l ascultă.

Săgeți de ruginä

se-ntrec la turnir.

Un orb răsucește…

Nu m-ai lăsat să plec niciodată. Nici să rămân,

nici să aștept.

Undeva, o casă de piatră

avea temelie

pe umărul drept.

Nu m-ai lăsat să iubesc niciodată.

Nici să te caut

între petale de crini. De la post-restant am aflat

că lumea noastră e-o artă

pentru străini.

Nu mi-ai dat voie să râd, nici să plâng

într-o seară,

de un clovn rătăcit în oglindă,

era ca o veveriță  

de…

Nu, tu nu obosești! Doar te odihnești lângă fântâni.

Prin sufletul tău trec însetați cu gânduri senine

și cocori care promit că nu vor zgâria lumina de astăzi.

Se aud cerbii lovind păduri noi cu coarne de anul trecut

și salturi din ghicitori vechi;

cu ele vor îmbrăca stâncile de mâine.

Lângă tine, un rai al pământului primește ofrande pentru tăceri.

Ana, îți amintești cerșetorul acela cu ochii căprui?

Avea o carte sub braț,…