stă înghesuită undeva între vis

şi realitate. Nici cu forcepsul

nu vrea să iasă de acolo, pe gură.

Se dilată

parţial

pe hârtie

într-un timp al ei ce

ţie

sau

mie,

poate, ni se pare prea scurt, dar arde, 

mereu, cu vlaga vântului înteţit 

de zările amintirilor din dimineaţa clipei.  

se joacă “şoarecele cu pisica” între clipele 

ştirilor despre mine ascuns în lumina

lumânărilor şi peşte cu iz de apă

se strecoară prin tigaia cu ulei de măsline

îl credeam

că aşa a spus la TV

şi doar în întuneric am văzut că

era doar meseria aceea veche

cu “trotuarul”

mutat (cică) în palate,

pe sticlă că tot papucul,

din piciorul altuia, mi-a lovit

ochelarii.   

pe locul meu, în închisoarea ce-mi anunţa

detenţia din frigul ce-mi îmbrobodea timpul

analizei de sânge ieşită în afară de mine. Anemic

mă aflam la limita de minute înşiruite

pe firul de aţă străpuns de vizita pe care glasul

necuvintelor tale

a folosit-o să-mi devină

chiriaş statornic de noapte,

în ziua

când eu mă flendur

la poarta acelui cabinet

de…

uiţi să iubeşti ciotul din mine rămas

când încercam să percep realitatea  

din iarna mea, pe ţărmul plin de valuri 

ce-mi ciuguleau frunzele şi eu, îmi

dădeam înmugurite florile

în stânga

şi

în dreapta

şi

uitam să privesc înainte. Aştept să vină

anotimpul acela, primăvara,

doar pentru tine,

să mă culegi

dinlăuntru.  

eu. Nu sunt trist, cum nici vesel nu sunt. Doar

mă bucur de picătura de sânge ce-mi curge

din rana ca o floare de

Nu-

Mă-

Uita,

de la piept, pe care ai avut grijă să o înlănţui

în mine cu acelaşi cuţit cu care ai dezlegat

tărâmul de jos, de cel de sus, aşa cum munţii

îşi păstrează ţinuta când  

ţin

pe cap

cerul.   

nu intraseră zorii pe fereastră. Mi-am făcut

la repezeală bagajul. Îmi pusesem în el,

trupul, mintea şi nu mai era loc decât pentru nişte

rămăşiţe de suflet. Am plecat 

în grabă

prin viaţă

să o colind.

Nici nu ştiu cât am străbătut din ea, pe unde mă aflu,

dar rămăşiţele s-au terminat şi m-a pocnit

o durere în moalele capului. Stau acum 

pe un povârniş

de memorie

rămas

amputat

de…

am luat bilet la un spectacol. Nu-i aflam numele

decât la sfârşit. Aveam doar 10 lei la mine şi el 

costa 11. M-a lăsat să intru în sala plină de scaune

goale, să mă aşez pe unul plin de mine şi să fac

linişte. Spectacolul începe. Nici nu ştiu ce era. Un

actor cobora de pe scenă urcând direct spre mine.

Bolborosea întruna, în atenţia celorlalţi şi şi-a înfipt

ghearele în gâtul meu de parcă jucam un rol şi…

Toată ziua

în parc, pe banca

cu soarele ce mă izbea

în ceafă

şi ochii plecaţi

spre gândurile de tine.

A venit noaptea.

mi-am antamat trupul

în alt pat

să doarmă,

să mi-l găsesc

dimineaţa pe terasa

cu aburii cafelei

şi rotocoale de fum

aruncaţi în zare

după…

Mi-am oprit respiraţia

pe bancă,

în parc

aşteptându-te

de dor în dor

şi-ntr-un moment

de linişte,

mi-am creionat

un stop cardiac

să vin,

să vii mai repede,

să ne întâlnim

în muşuroiul gol

de lângă mine

şi furnici

în sus şi-n jos

au început s-alerge

ş-un strop de…

Mă

aştept pe bancă,

între copaci

şi păsări ciripind

şi

furnici

pornite şiroind

spre mine vin

aşezate-n flancuri,

constuiesc

muşuroiul gândurilor mele

invadat de ploaia

dorului

de tine.

Trupul

mi l-am aşezat

pe masa de operaţie.

Era în jurul orei două

când mi-am dat consimţământul

că am să-mi întorc sufletul

după ce îmi vor scoate doctorii

plămânul putred de mine,

să-mi facă loc,

să-l mai umplu cu tine.

Acum stau,

stau şi aştept

gândul sufletului hoinar

să se-ntoarcă.

Sunt…

Mi-am rupt

aşteptarea de trup.

Mi l-am lăsat să se odihnească,

în câteva ore

urma să intre în operaţia de suflet.

Gândul l-am lăsat să zboare hoinar,

să alerge spre tine colabat

de mine

să se-ntoarcă

cu tine

în mine

mereu.

S-a oprit,

două nopţi

şi o zi m-a inundat

ploaia cu tine.

Acum,

acum aştept

să mă primească

să-mi rad pieptul

să-mi poată

fixa mai bine

cateterul

să mă taie,

să-mi scoată

cheagul, cheagul de sânge,

de mine, plămânul să poată respira

aerul de tine,

aerul pe care l-am…

Plouă,

plouă continuu

de aseară

şi eu

şi eu

dorm printre fumuri de ţigară

şi aburi de cafea.

Azi

urma să semnez

un contract

prin care de acord mă pun

cu doctorii

să-mi taie pieptul

să mă respir

pe mine cu tine

din aerul (pe care

împreună l-am) respirat

pentru câteva ore

şi înghiţituri de…

Prins

în discuţii despre viaţă,

nu ţi-am răspuns.

Am tăcut

să pot vorbi cu mine.

A fost noaptea

dinaintea pregătirii

ieşirii mele

în lume.

Acum

dorm pe mine,

în mine

cu tine-n gând

sperând

să-mi primesc incizia

mai repede, în plămân

să pot

să mai respir clipa,

clipa din…

Contracţiile

de tine, mă dor

în aşteptarea

albastră din noaptea

ce-mi (cu)prinde

sufletul

lăsat hoinar

în poarta

de stele.

Sprijin

spitalul

aşteptând să vină seara

să pot

să-mi odihnesc leşul

pentru mâine

când de la capăt o iau

să merg

pe la uşi, doctori

să-mi deschidă plămânul

să-mi scoată chisturile pline de mine,

să le aşez sub ochii sufletului,

să-mi clătesc privirea cu tine

şi loc să-mi fac,

să mai intre…

vin

şi m-aşez pe banca

din curtea spitalului.

Îmi aştept

ora de vizită

la "propriul eu"

din camera

(re)animării.

Stabilisem cu doctorul

ca să ies în lume să inspir

şi apoi să revin

la mine, la traheostomia din mine,

să respir aerul cu tine

închis în…

În târziul clipei,

m-am născut mai devreme

să pot să prind

examenul de capacitate

din iubire.

În afara sălii,

toţi aşteptau

cu emoţiile urcate-n gat,

rezultatul

din “greşeala”

intenţionat lăsată

să pot

să mai trec,

să mai simt

clipa

(re) întâlnirii

cu tine.

Mi-a fost dată viaţa

într-o eprubetă

cu pereţii ce-mi arătau privirea

din frumuseţea grădinii de flori.

Printre ele,

te-am aflat pe tine

udându-le cu apa sufletului.

Am vrut

să te strig,

să te aud vorbindu-le,

să te ating,

dar

glasul

se oprea în pereţii

sticlei din juru-mi.

Nu mai…