nu am aflat niciodată de ce tata

plângea în somn și de ce

își ținea mâinile sub cap în aceeași poziție

noapte de noapte

poate că mamei i-a șoptit

înainte de a stinge lumina

când îi cosea buzunarele

găurite de timp

de câte ori…

nu cere ajutorul umbrei

te va privi ca pe un nimic

şi asta pentru că

nu încerci să faci ceea

ce ştii mai bine

nu există ierburi de leac

pentru lene

iubire

blesteme şi nici pentru moarte

nu există

nici alte posibilităţi

când dorinţa devine

un cuib părăsit

de vrăbii

şi

ambele braţe îţi sunt amputate

de frică în interiorul tău creşte o umbră

singura cu ochii de piatră

ce creşte

tot…

stau pe genunchi şi-i spun lui Dumnezeu

că o să plec

respir sacadat

uneori

mă întorc în timp şi mă ascult

spun în gând Tatăl nostru

sperând că-n următoarea clipă

voi fi altfel

mai mult decât atât

voi şti unde se tot duc oamenii

în pământul de sub pământ

sau în cerul de sub cer

voi şti sensul multor lucruri

pe care cu bună ştiinţă

le-am ignorat

voi împărţi sfârşitul lumii

în cioburi

câte unul pentru…

azi-noapte mi-am dus iubita acasă

o să locuim în acest anotimp

pentru o vreme şi

în aceeaşi casă

o să dormim în acelaşi pat

din când în când

tăcuţi ca păianjenul din colţ

o să facem dragoste şi copii

ne vom îmbrăţişa tristeţile ne

vom mângâia în…

mult alb, frig şi tăcere

(7,66 media gen.la concurs)

singurătatea este mai albă decât

toate zăpezile la un loc

şi cine spune că albul odihneşte

îşi denaturează crezul

fiecare atingere dilată privirea

e ca şi cum

ai merge

pe un drum îngust

la capătul căruia odihnesc…

dincolo de orice înţelegere
există cuvântul
şi totuşi
nu reuşesc să mă strecor în
labirintul întrebărilor despre
ceea ce am fost şi ceea ce sunt
bănuiesc doar că 
între materie şi energie
există o singură cale...

şi din când în când îmi descifrez urma

mişc privirile dintr-un colţ într-altul

şi nu spun nimic

am o teamă stranie şi

teama asta

mă face să-l rog pe Dumnezeu

să se aşeze pe patul în care

cândva

o visam pe mama

dragostea mea poate fi unicul detaliu din noapte

care să-mi amintească cine sunt

ce bine ar fi să fie totul la fel

prin lumina lumânărilor aprinse

văd un chip şi mult prea mult întuneric

cineva păşeşte prin interiorul meu

ca…

mi-e dor de mirosul busuiocului prins

în grinda din casa bunicii

şi de ploaia care vindeca dealurile triste

sub care tata

îşi etala sudoarea

mi-e dor de oameni şi de mine

de copilul care impresiona alergând

desculţ

după fluturi

ştiu c-am plecat din mine

în clipa în care

miriştea îngenunchea

în faţa dimineţii

ca o tăcere

mi-e dor şi de tine, doamne!

ca de-o respiraţie

în faţa…

între mine şi Ea un punct
o linie continuă şi iarăşi un punct
de pe marginea liniilor infinite
doar o privire şi un semn de rămas bun

nevoia de dragoste pătrunde prin
fereastra deschisă a cerului
pare un fleac
un genunchi aşezat pe
muchia uscată a lutului
cere îndurare

liniştea străpunge aşteptarea
iar eu
mă pierd mă pierd mă pierd...

Viaţa nu e un accesoriu de schimb, nici lumea nu mai e ceea ce a fost şi eu voi fi tot mai singur, doar Mama, Dumnezeu şi Copilăria mi-au mai rămas, mărturie a tot ceea ce am fost

Doamne, cum să uit lacrimile mamei care dilatau noaptea înţepenită pe umerii ei ca o durere!

Doamne, cum să-mi uit copilăria prin care alergam desculţ de la un capăt la altul şi soarele umbla pe vârfuri, ca pe propria-i rană, să nu-mi…

norii apasă verdele din iarbă cum

rotunjimea copacilor

umbra

nu ştiu câtă tristeţe poate fi

în firea lucrurilor însă ştiu că

am nevoie de linişte

puţină durere

maturitate

şi crez

ce simplă pare existenţa

mi-ar plăcea să mă…

asemeni umbrei

mă retrag în mine pentru

a mi se ierta ceea ce am fost

o taină...