Dezacordat eşti suflete precum o vechitură, 

Un trist pian abandonat ce-n aspre nopţi îndură

Muţenii lungi, făr’ de sfârşit cu-nţepenite clape,

Singurătăţi prin partituri în zorile mioape.



Pedala viselor ce ieri era făr’ de oprire

A ruginit necruţător de-atâta neclintire,   

Claviatura a murit pe veci nemângâiată

Şi, Doamne, cum era cândva, în cântec sărutată!



În simfonii cu primăveri şi valsuri cadenţate

Purtai lumina ca stindard…

Acolo unde nu eşti tu,  nu este primăvară,

Sunt doar copaci îndoliaţi în toamna solitară.

Străine păsări se opresc şi îi jelesc în cântec,

În timp ce eu, ascunsă stea, singurătăţi despintec.



Acolo unde nu eşti tu, mor fluturi albi în zbor,

Luaţi vârtej, siliţi de nori să piară în sobor,

Mă sting şi eu de dorul tău, cu sufletu-n tornade

Şi-adun prin lacrimi şi tăceri tristeţile-n năvoade.

 

Acolo unde tu îmi eşti... e cerul mai aproape…

Nimeni nu mă vede când tristeţi adun,

Sap şanţuri adânci şi le-ngrop în mine,

Sufletu-n genunchi, cad, nimic nu spun

Parcă-s coarda frântă-a unei violine.



M-aş întoarce-n locul fremătând de cântec

Şi-aş rescrie-n note  partitura vieţii

Nu găsesc puterea, doar îngân descântec

Cerşind curcubeie-n zorii dimineţii.



Irosite-n beznă adorm sentimente,

Vreau să vin spre voi... Cine să mă vrea?

Sunt o coardă ruptă-n bucurii absente

Ce jelesc în…

Această zi e înc-o poezie

Dintr-un volum pe care noi l-am scris,

Am strâns în pagini flori de iasomie

Şi uneori tristeţi ce s-au prescris.



Pe file albe-am aşternut trăiri

Cu litere aldine am scris – viaţă,  

De ne-ntristam, trăiam din amintiri

Şi răsfoiam avizi după prefaţă.



Cu tine alături, umăr lângă umăr

Am tot legat în manuscris iubirea,

Capitole fireşti şi far’ de număr,

S-au adunat şi-aşteaptă întregirea.



E…

Cu termen de garanţie ilizibil încă de la naştere,

şters mereu de lacrimile sărate ale neputinţei,

trăiesc printre noi.

Durerea are culoarea unui cer sângeriu

şi mirosul leşiei.

Fără speranţa regăsirii caută în adâncul fiinţei lor

inocenţa pierdută prea devreme

prin munţi de tăceri.

Floarea păcatului nu ţine cont

de anotimpurile sufletului;

mereu înflorită, fără rod de bucurie va sfârşi

secerată de vină.

Purtând stigmatul nonvalorii…