încerc să ghicesc
ce ascunzi în pumnul strâns
la spate
ca în copilărie când făceam alegerea
pentru ascunselea
chiar!..
ce ascunzi acolo,
iubito ?
e cumva numele
noii poveşti ?
dă-mi un indiciu
poate aşa termin şi eu
cu alegerea asta
e întuneric şi copiii lasă pe mâine
ascunselea
e noapte în mintea mea,
iubi

Ce faci dacă îţi dăruieşte cineva
un cuvânt ?
sau mai multe
îl ţii în palmă mirosindu-i forma
să vezi daca nu e migdalat
sau îl adopţi
ca pe un pui de mâţă

lepădat de mă-sa
într-o noapte ploioasă
de noiembrie ?

cuvântul acela pot fi eu
sau nu
de aceea te întreb,
iubi :
ce faci dacă cineva îţi dăruieşte
un cuvânt ?

Ce e mai bun vine din adâncuri
aşa
ca Venus din mare
tu din care adânc
ai venit ?
sigur nu dintr-o mare
ar fi trebuit să fii
sirenă
şi nu esti
atunci poate din adâncul
unui sâmbure de caisă
pentru că buzele tale
au păstrat gustul
migdalat al cianurii

buzele tale
adânc care naşte
cuvântul

Ssst ! Petru se odihneşte puţin.

Stau la marea poartă

încolonaţi

nenăscuţii încă

şi cei care nu se vor naşte niciodată

nu e timpul lor

sau nu va fi niciodată

îşi aşteaptă răbdători numele

care le este scris în Carte

până atunci sunt doar nenumiţi

aşteptând încolonaţi

un nume

noi suntem dincoace

ne-am născut demult

ne merităm numele

ne-a fost cioplit în oase

cod genetic purtat ca o cruce

de-a lungul…

Prea multe dezamăgiri într-un gri rătăcit
prin vara asta
pată lipsită de culoarea pielii tale
încărcată doar de absenţe
ne lipsim, iubito
două cuvinte nerostite
abandonate în colţul
secundei
prea puţin din noi într-o vară
ce şi-a ars cu soarele ei
îngerii

griul ăsta e parcă din alt poem
(îmi spui)
s-ar potrivi la nuanţă cu sandalele zeului

Înc-o vară bronzează cuvântul din noi

Rătăcit şi stingher ultim picur din ploi

Pe asfaltul topit al poemului zeu

Se încing sentimentele noastre din greu

Un barcaz din Elada rugineşte la cheu

Şi cu el şi poemul despre portul Pireu

Cu strămoşii mei, greci, palicari, velieri

Să ne pierdem, iubito către margini de veri

Şi-n poemul acesta peste fluviu cad nopţi

Şi miroase tot ţărmul a guvizi pe jar copţi

Imbătăm pescăruşi doar…

am tatuat teiubescul pe inima

mi-am tatuat o inimă pe cuvânt

aşa…

ca să ştie lumea că poemele mele

iubesc

se poartă…

sonet love elegie

şi o inimă străpunsă de săgeata

le acoperă pe amândouă

dacă nu aş fi făcut-o cuvântul ar fi crezut

că nu-l iubesc

cum nici tu nu mă iubeşti

pentru că nu mă laşi să îţi scriu pe spate

pe aici am trecut eu

sună cunoscut mesajul

parcă e un coppy paste la un titlu

al lui clapton :…

Ieşirea din frunză
e doar transformarea omizii
în aripă
nici un merit care să mă apese
doar verdele
şi undeva deasupra
un fluture

fluviul meu este verde acum
ieşirea din el
te va metamorfoza
în sirenă

dar scufundarea ?

sonet 12- al damnaţiunii

Port drept cruce cuvânt îndelung căutat

doar cu ochi larg închişi, de la pietre furat

şi ce simplu ar fi să mă lepăd de el

să-i dau drumul pe fluviu să îl port drept cercel

doară magul bătrân ne mai dă câte-un semn

cartea lui e acum neagră scoarţă de lemn

iară-n filele ei moare lent un poem

ce trimite acum cred că e un blestem

nici un semn de la noi nici cuvântul purtat

doar coroana de…

Bătrânul Will pierdut e prin sonete

sau prin cămări de fragede fecioare

cuvânt descânte mândre Juliete

sau îmblânzească demonii din mare

asemeni lui cuvântul nostru poate

întoarce lună-n drumul către soare

el îmblânzeşte valurile toate

sau ne îngroapă-n muntele de sare

cuvânt –deochi ascundem iar în peşteri

pe vârf de munte rătăcit în noi

călit în foc de făurarii meşteri

şi-nnobilat de stele şi de ploi…

Îmi strâng lumină de din piatra mută

şi o zidesc culoare pe un cer

tu mă îmbii cu strofa ne’ncepută

muşcând din ea încep şi eu să sper

înalț castele pe nisipul mării

caut cuvânt ascuns la cap de dig

mă vărs cu fluviul înspre largul zării

când nu mai pot încep ca să te strig

mansarda ta e gara din poeme

din care nu mai pleacă niciun tren

am coborât de mult din astă vreme

decolorată umbră pe-un desen

te…

Atârnă luna prinsă-n cer de tine

lumină albă grea în întuneric

îşi rupe aripi vântul pe coline

iar lucifer se deghizează-n cleric

în părul tău secunda hoinăreşte

se pierde drumul lung în pragul gurii

mă rătăcesc şi eu cu ea orbeşte

unde mi-e luna, mi-au luat-o furii

soroc de viaţă caut în cuvântul

întipărit de tine într-o carte

am aripi frânte cum le are vântul

dar îţi citesc poemul mai departe

eşti…

Strângem cuvinte ca avarii banul

şi le închidem în poeme-lăzi

pentru dobândă aşteptăm tot anul

doi cerşetori la colţuri vechi de străzi

trăim intens prin crâşme şi mansarde

naştem iubiri şi uri naştem pe rând

reedităm revolte comunarde

dar spunem teiubescurile-n gând

te am zidit în timpul din cuvinte

poem-femeie demon pământean

dacă te uit tu mă vei ţine minte

şi peste noi va trece încă-un an

cuvinte…

Sonetul morţii scris pe os de tâmplă

deşert în vorbe timpul de-l reţin

mai cade stea o naştere se-ntâmplă

la inorogi mai vin să mă închin

au emigrat sub cruce toţi ciclopii

sunt obosiţi şi merg să doarmă-un pic

eu mai visez la cârduri mari de dropii

din miez de noapte n-a rămas nimic

mi-e timpul strâmt şi marginea aproape

secunda scurtă cade ghilotină

sonetul curge legănat pe ape

dar cârd de dropii nu mai…

ne hrănim din culoarea dată

de iluzia că suntem păsări

alungate din stol

pentru că ne credeam

oameni cu aripi

ciudate dorinţe mai avem şi noi…

parcă cerul nu ar fi plin de păsări

iar noi

ar trebui să le ţinem locul

dispărutelor

ţi-am colorat iluziile

cu puf

luat din coada phoenixului adolescent

dar tu îmi spui că îţi porţi

anii aruncaţi neglijent pe umăr

anulând culoarea

îţi spun

negrul e regina…

Întâmplările rămân mereu desenate

în spuma valului

pentru a rămâne doar la stadiul acesta

nu al certitudinii

ţi-am prins ochiul

acolo

în plasa făcută de meduzele clopot

pentru cine bat oare meduzele

astea

ce utrenii despart diavolii de sfinţii

din tine

atunci când faci dragoste cu toţi zeii mărilor

şi îţi lepezi pielea de pe oasele tale

de pasăre marină…

la margine de noi

întâmplarea se culcuşeşte

din…

Dacă îi spun zilei secundă

trăiesc mai mult

sau mai puţin?

pielea ta ar deveni mai catifelată

la atingerea palmelor mele ?

comprimată pe retină

aşteptarea capătă culoarea

durerilor de dinţi

nimic nu o poate linişti

cuvântului răbdare nu i s-au născocit

încă literele

pune pietre în locul lor

şi botează-le cu numele meu

eu aşa fac

dar tot nu mă simt mai bine

tu eşti acolo sus

în mansarda ta ca într-un turn de…