Când, trecut de faptul serii, împărţim totul la doi

Pofticios îţi cade braţul cu tandreţe şi nevoi;

Eu mă reazem cu privirea de fantasticul tău sân,

Importând, în exaltare, o plăcere de păgân.

Prin ferestre, raza lunii trece fără ezitare,

Levitând, din vinul roşu, erotismul în pahare;

Un potop de sentimente, la moment, denunţă scopul 

Cât pasiunile aprinse îşi fac treaba şi... scot dopul! 

Mai prudenţi sau…

Se-nfiripă cu migală,

Peste foi încremenite,  

Paşi, în formă de sfială,

Lăsând urme inedite.

Din ungere vocea serii,

Măturând interiorul,

A coabitat plăcerii -

De-a fi-n ton cu autorul.

Se ţes şoapte la-nvoială,  

De prin gând, de prin unghere -

Folosind pentru croială

Ritm şi rimă la vedere. 

De cuvinte nerostite

E o muză-nduioşată,

Şi le…

Pe când macii dau în floare, două zile şi-alte două,

De s-ar învoi iubirea să strâng boabele de rouă -

N-aş zădărnici o clipă şi cu mâinile căuş,

Pentru un pustiu de bine, eu, m-aş face cărăuş!

Dacă prin livezi trec fluturi, ce-n avânt îşi bat aripa,

Două zile şi-alte două le măsoară şi lor clipa;

Doar că vrednicia-i face pasageri din floare-n floare

Şi zburdalnici, cum li-i jocul - de lumină şi culoare.

Dacă vezi…

Câtă vreme stau pitite-n noapte stelele pe cer

Şi cât mai răsare luna îmbrăcată în mister,

Pe pământ rămâne viaţa, încrustată în natură,

Să îşi definescă clipa într-un timp fără măsură.



Zile pier în pragul serii - plânge clopotul în turn,

Luna stă să le cuprindă în jurnalul său nocturn;

Teama se afundă-n inimi profanate de stihii;

Dragostea şi inocenţa râd în ochii de copii.



Ca o zână, noaptea trece, clipa vine în neştire

Absorbind cu sine…

Între castani, copiii ştiu,

În casa şubrezită

Cu răni ce curg cărămiziu -

Atestă-n recuzită



Un moş, aproape de apus,

Împovărat cu zile;

Un mucalit pe şotii pus

Şi harţă pe copile.

Adus de spate, umilit,

În ochi şi-a strâns cenuşa -

Obişnuit de-a fi hulit,

De cum deschide uşa.



Un vechi, dar bun, pieptar sârbesc,

Cămaşa ruptă-n coate,

Despre trecutul lui vorbesc

Mai mult decât se poate.

Soţia i…

Alene-mi port haina pe umăr şi strâng

De gaica ce-i ruptă-ntr-o parte;

Teribil mă cheamă răcorea din crâng...

Iar pasul de sat mă desparte!

Potecile strâmte-mi vorbesc despre cum 

În amonte pădurea-i virgină; 

Desişul ascunde o limbă de drum -

Privirea de farmec mi-e plină.



Se bate de maluri pârâul şi ia

Cu sine temeinic  rumoarea;

În tremur, pe piatră, se unduie ea

Frenetic; sub valuri - răcoarea.



Aleargă haotic un fluture…

Fă-ţi curaj... e loc de doi!

Peste umăr, priviri noi

Te îndeamnă... urmăreşti?

Doamne! Fată, mă uimeşti!

Deşteptaţi ţi-s sânii - goi,

Fă-ţi curaj... e loc de doi!

Incitant împing în dres...

Iartă-mi, Doamne! Cât eres!

Te răsfăţ de-a fir a păr

Coborând spre adevăr;

Fă-ţi curaj,  e loc de doi! 

Peste gene... buze moi.

Câtă rătăcire... iată

Un însemn pentru…

Cât înscriu acelaşi gol

Scotocind prin buzunare,

Îndeajuns de vrednic pare

C-am ajuns să joc un rol.

Cum n-am fler la periat,

Şansa-mi era pe măsură 

Să bravez pe cusătură

Un fuleu de speriat.

Vezi, norocul mai timid,

A ratat adresa care

Nu avea la buzunare

Vreo culoare de partid.

Faptul este curios -

Judecând după misivă,

Am punctat în defensivă

Ca perdant…

Secunda se prelinge marcând topirea serii,

Cu mantie de aur se primeneşte luna,

De mal se bate apa, călind în focul verii

Acele sălcii plânse ce mărginesc laguna.

Am ancorat în trestii, la adăpost de noapte,

Cu nada poticnită în muta mea grăire;

Ca un pescar de vise pe un ocean de şoapte,

Ce-n fir recuperează  intensa lui trăire.

Mi se îneacă tihna sub valul ca o gheară

Unde mă cere grabnic un dor nebun de ea - 

Atâta de…