http://martinmaia.blogspot.ro/2013/01/ion-ionescu-sonet-fara-rima-lectura.html

fântână

uită-mă fântână,

tu, cuibar de apă,

uită-mă în unda

care mă adapă.

uită-mă pe vizduri,

uită-mă pe deal,

uită-mă-ntre ziduri,

lasă-mă pe mal.…

de ce te-avânți?

de ce te-avânți cu brațe temerare

către ținuturi dincolo de zare?

oprește-te la margine de crâng

și-ascultă doar tăcerea din adânc.

când unda serii cată să se-ntindă…

marea

de vei cuprinde într-o pleoapă marea

rămâne spânzurată doar mirarea

plutind pe val prin purpura trufașă

noi nu-i vedem făptura uriașă

și spuma luminată a valului confuz

ne sperie privirea, ne cade în…

m-am întâlnit cu tine, iubire…

m-am întâlnit cu tine iubire într-o dimineață de mai,

mirosea a salcâm în floare și-a dulce tei de eminescu

juca natura peste tot, o feerie era și cerul și pământul,

seara mă săruta luna cu obrajii ei…

stanțe lirice

sunt tot mai singur și acum,

privesc spre orizont prin fum,

trec nepăsător prin vreme

și sufletu-mi picură-n gene.

m-afund în mine adânc,

aud strămoșii cum plâng,

privesc înainte tot trist…

eu cred că tracul orpheu n-a murit

eu cred că tracul orpheu n-a murit

el s-a reîncarnat  în acești poeți

care de la homer încoace visează

parnasul și coroana de lauri,

așa zicea pindar când i-a furat lira

și umbla pe câmp să vrăjască

păsările…

Scurtă analiza literară a poeziei „Dorinta” de Mihai Eminescu

Vino-n codru la izvorul

Care tremura pe prund, 

Unde prispa cea de brazde

Crengi plecate o ascund.

Si în bratele-mi intinse

Sã alergi, pe piept sã-mi cazi, 

Sã-ti desprind din crestet valul, 

Sã-l ridic de pe obraz.

Pe genunchii mei sedea-vei, 

Vom fi singuri-singurei, 

Iar în par infiorate

Or…

eminescu-orpheu

(sau dorul de absolut)

eminescu este orpheu al românilor,

va rămâne ca homer o legendă,

poeziile lui sunt psalmi biblici de dragoste

care întrec poezia lui solomon

și ne devoră până la lacrimi

cu tragicul lor dureros de dulce.…

imn închinat femeii

am adunat în suflet temple,

să te-așez, femeie,-n ele,

ca lumea să te contemple

sub vraja ploilor de stele.

sub arginturi de zăpadă,

chipul tău eu mi-l apropii

ca o lume să te vadă,…

eu sunt poetul plin de vini

eu sunt poetul plin de vini

ce doarme pe- un covor de crini,

veniră toți și mă speriară

și-mi arătară câte-o gheară.

pierzându-și neputința-n nori,

ei cred că sunt nemuritori,

îmi bagă…

elegie la început de an

În vechiul țințirim din sat

Mai trec adesea când și când,

Aud un bocet revărsat

La crucea mamei pe mormânt.

E vocea-i dulce de Florii,

Când muguri fragezi dau în floare

Și îmi spuneai,…

prima fugă a lui bach

poemul se depărtează de visele mele

și iarna îmbracă vârfurile munților în rochii de miresă,

pe unde odinioară fulgerau boturi de turme

și se-auzeau glasuri de doine care plângeau,

astăzi tăcerile au pus stăpânire peste toată zarea,

eu alerg să-mi prind umbra din urmă prin…

hai să lăsăm trecutul cum a fost

mă-ndeamnă vremea,

 mă cheamă-n gând

prin sfinte-mpărății de dor

să trec așa din când în când

ca prințul cel rătăcitor,

prin timpul ce ne râde-n porți

prin casa cu stafii și morți,…

anii trec pe aripi de vânt…

anii trec ca turme pe cer,

ca norii de pufuri ce zboară pe vânt,

tăcut, vin cu veacu-n spinare,

urcându-l mereu în cuvânt.

strâng la piept clopote de fum,

citesc cu ochii stelele-n vreme,…