Nu mai înţelegeam nimic... Cum Dumnezeu a permis ca doi oameni cu un caracter şi o educaţie excelentă, au putut să îşi piardă viaţa atunci când mai era atâta nevoie de ei?! Cum să pedepseşti astfel de oameni, când sunt pe lume atâţia indivizi care nu concep să treacă prin viața, altfel decât să se hrănească cu suferinţa altora? Cum să se întâmple asta, când această femeie, nu a știut să facă vreun rău cu bună ştiinţă cuiva? Cum poate Dumnezeu să facă atâta nedreptate?
Dacă a fost închisă şi persecutată, înţeleg că asta a fost înfăptuită de semenii noştri... Dar acest accident, Dumnezeu l-a îngăduit. Dumnezeu a pedepsit această mamă cu atâtea poveri: suferința permanentă a fetiţei, boala fiului ce avea nevoie de dializă, nepotul rebel , urmărirea obsesivă a miliției... Doamne, cum ai putut face asta?
Am gândit că viaţa este un hazard... Sau, poate că nimic nu este întâmplător, aşa după cum spunea însăşi tanti, care privea oarecum împăcată şi această suferinţă.
Vorbea atât de lucid şi de raţional, doar terminase şefă de promoţie, cândva, finanţele.
- Trebuie să mă supun şi să accept acest dezastru ce m-a lovit, continuă privindu-mă în ochi. Cale de întoarcere nu există. Carol s-a ţinut de cuvânt şi acum. Spunea că ar vrea să moară el înainte. Avea siguranţa că i-aş îndeplini toate dorinţele pe care mi le-a încredinţat, atât el, cât şi Feni. În ceea ce te priveşte, erai un plan al lui, mândru ca prin tine, mi-ar fi deschis mie un drum greu de străbătut, dar cu un final victorios. N-a fost sa fie. Sper ca măcar Moni să te poată ajuta un timp. Deşi nu se poate să te păstreze în casa ei, gândesc că poate are vreo cunoştinţă, cel puţin pentru câteva luni.
- Tanti... am să mă rog de vecina, care locuieşte cu mama ei.
- Am încercat eu, dar sunt reticenţi, ţi-am zis de scrisoarea aceea. Toţi ştiu ce gânduri aveam cu tine, tuturor li se pare o ciudăţenie schimbarea asta imediată. Acum sunt informaţi şi de moartea lui Feni. De Carol nu a ştiut nimeni, niciodată. Nimeni dintre cei ce nu trebuia să ştie...
Mă simţeam descurajată şi nedreptăţită. Regretam amarnic moartea acestor doi oameni, care mi-a adus o mare nefericire. Abia acum realizam, în sfârşit, că eu însămi aveam o mare problemă. Deşi nu gândisem până atunci, descoperisem dintr-odată, ce însemna dispariţia acestor fiinţe si pentru mine. Acolo nu mai puteam rămâne, vecina care mă invita veşnic la ea, nu mai avea aceleaşi sentimente, tanti Moni nu a acceptat nici măcar un dialog, şcoala nu avea internat. Groaza acestor gânduri lipsite de speranţă, mi-a fost întreruptă de rugămintea mătuşii.
- Cami, sună telefonul... Te rog, poţi să te duci tu?
Am tresărit auzind rugămintea, poate repetată, a mătuşii. Paşii mei grăbiţi şi nesiguri, alergau spre holul de unde mă chema soneria prelungă a telefonului.
- Alo? Casa Petruciu, Camelia la telefon, nepoata doamnei, răspund.
- În ce stare este doamna? vine întrebarea de la capătul firului, fără a se recomanda. Ba, avea un ton arogant, chiar poruncitor.
- Vă rog să mă scuzaţi, sunt nepoata doamnei, nu am dat telefon la salvare. Nu am solicitat ajutor medical, dar este puţin slăbită. Sunteţi de la dispensar?
- Eu sunt Carmen, dacă te interesează... Dă-mi-o pe tanti imediat.
- Nu pe mine mă interesează cine sunteţi. Există o lege sfântă: aceea a bunului simţ. Tanti nu poate veni, deocamdată. Totuşi, vă rog aşteptaţi să îi comunic. Fără să mai aştept confirmarea neobrăzatei, pun receptorul pe măsuţă şi pornesc spre sufragerie.
- Tanti, este o anume Carmen. Ce să îi spun?
- Să vină după înmormântare la mine. Să mă scutească până atunci. Altă “ciumă” a vieţii mele. Spune-i că nu sunt acasă.
- I-am spus că sunteţi acasă. Vă rog să mă iertaţi.
La mulți ani!
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor-șef Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, redactor Revista Astralis și Revista Agora ARTELOR
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor