Adaugă un comentariu

Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr pe Octombrie 1, 2017 la 9:26pm

Ce norocoasă ești, Valeria! Dragul meu învățător a murit la 40 și ceva de ani. :(( Mă bucur totuși că a ajuns să mă vadă învățătoare. Primul meu post (repartiție ministerială) a fost luat cu harta în față. Era cel mai apropiat de casă. Pe hartă părea foarte aproape, dar când am mers acolo (un cătun uitat de lume din comuna învecinată), mi-am dat seama că voi avea o navetă infernală. Fostul meu învățător încă avea post în sat la mine, deși locuia în comuna învecinată (la centru) unde eu luasem postul. El m-a salvat. Am făcut schimb de posturi de comun acord. El nu dorea decât să ajungă în comuna lui. Un an a făcut naveta cu bicicleta, apoi a mers la centru, apoi în oraș la o școală de prestigiu. Viața ne-a adus din nou împreună. După stagiatură, mi-am făcut și eu buletin de oraș și am luat post la aceeași școală cu el, în Iași. Era foarte mândru de mine, dar... s-a îmbolnăvit și... :(

Comentariu publicat de Valeria Merca pe Octombrie 1, 2017 la 8:50pm

Se pare că noi trăim prin și pentru copii, Lisia! Îi voi iubi câte zile voi avea pe pământ... Mă regăsesc în nepoțelele mele, le studiez, le admir, le iubesc... Mulțumesc, distinsă doamnă învățătoare! Ești o ființă specială.

(APROPO, poți crede că draga mea învățătoare e încă în viață și că eu sunt nașa fiicei ei celei mari?)

 

Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr pe Octombrie 1, 2017 la 8:20pm