Credo

[Anca Tanase]

Leon Felipe

(poet spaniol, n.1884 – d.1968)

 

Credo

Sunt aici…

În această lume încă…Bătrân şi obosit…Aşteptând

            să fiu chemat…

De-atâtea ori am vrut să evadez prin poarta blestemată

            şi condamnată

şi-ntotdeauna un înger invizibil m-a bătut pe umăr

            şi mi-a spus, sever:

Nu, nu e încă ora… trebuie s-aştepţi…

Şi înc-aştept…

cu-acelaşi costum uzat de ieri,

reamintindu-mi şi făcând deconturi,

examinându-mi conştiinţa,

scrutându-mi, fără cruţare, viaţa…

Ce dezastru!... Nici un talent!... Am pierdut tot.

Doar ochii încă n-au uitat să plângă. E tot ce îmi rămâne…

Şi speranţa care se ridică, spunând neliniştită:

Data viitoare voi proceda mai bine, Doamne,

căci… nu-i aşa, e sigur, vom renaşte?

E sigur că, într-un fel sau altul, vom renaşte?

Cred că Dumnezeu ne dă mereu o altă viaţă,

alte vieţi noi,

alte corpuri cu alte unelte echipate,

cu alte instrumente… Alte cuşti sonore

în care sufletul nemuritor şi călător se mişcă mai uşor

putând să corecteze fără grabă,

fără nici o grabă, prin secole,

vechile păcate,

ale trufiei noastre…

eliminând, puţin câte puţin

din sânge, veninul iniţial,

cel care vine de departe.

Goneşte timpul şi  dărâmă tot, transformă tot.

Şi totuşi, secolele trec şi sufletul există, în alt loc…

            dar există!

Cred că avem mai multe vieţi,

că toate-s purgatorii succesive,

şi că aceste purgatorii succesive, la un loc,

consituie infernul, infernul purificator,

l-al cărui capăt e Lumina, Marele Dumnezeu, care ne-aşteaptă.

Nici infernul… nici focul, nici durerea nu-s eterne.

Doar Lumina străluceşte necontenit,

diamantină,

infinită,

compătimitoare,

fără să scadă-n veci…

E-aici mereu, cu atributele-i divine.

Doar ochii mei sunt astăzi incapabili să o vadă…

aceşti bieţi ochi care nu mai ştiu decât să plângă.

trad.Anca Tanase

-------------------------------------------------------------------------

CREDO

Aquí estoy... 
En este mundo todavía... Viejo y cansado... Esperando 
        a que me llamen... 
Muchas veces he querido escaparme por la puerta maldita 
        y condenada 
y siempre un ángel invisible me ha tocado en el hombro 
        y me ha dicho severo: 
No, no es la hora todavía... hay que esperar... 
Y aquí estoy esperando... 
con el mismo traje viejo de ayer, 
haciendo recuentos y memoria, 
haciendo examen de conciencia, 
escudriñando agudamente mi vida... 
¡Qué desastre!... ¡Ni un talento!... Todo lo perdí. 
Sólo mis ojos saben aún llorar. Esto es lo que me queda... 
Y mi esperanza se levanta para decir acongojada: 
Otra vez lo haré mejor, Señor, 
porque... ¿no es cierto que volvemos a nacer? 
¿No es cierto que de alguna manera volvemos a nacer? 
Creo que Dios nos da siempre otra vida, 
otras vidas nuevas, 
otros cuerpos con otras herramientas, 
con otros instrumentos... Otras cajas sonoras 
donde el alma inmortal y viajera se mueva mejor 
para ir corrigiendo lentamente, 
muy lentamente, a través de los siglos, 
nuestros viejos pecados, 
nuestros tercos pecados... 
para ir eliminando poco a poco 
el veneno original de nuestra sangre 
que viene de muy lejos. 
Corre el tiempo y lo derrumba todo, lo transforma todo. 
Sin embargo pasan los siglos y el alma está, en otro sitio... 
        ¡pero está! 
Creo que tenemos muchas vidas, 
que todas son purgatorios sucesivos, 
y que esos purgatorios sucesivos, todos juntos, 
constituyen el infierno, el infierno purificador, 
al final del cual está la Luz, el Gran Dios, esperándonos. 
Ni el infierno... ni el fuego y el dolor son eternos. 
Sólo la Luz brilla sin tregua, 
diamantina, 
infinita, 
misericordiosa, 
perdurable por los siglos de los siglos... 
Ahí está siempre con sus divinos atributos. 
Sólo mis ojos hoy son incapaces de verla... 
estos pobres ojos que no saben aún más que llorar.

[Lucian Daniel Dumbravă]

Superb momentul poetic transpus în cuvânt scris. Mulţumesc pentru faptul că aţi oferit-o astfel încât să am şansa de a o citi şi înţelege.

[Anca Tanase]

Lucian Daniel Dumbravă a spus :

Superb momentul poetic transpus în cuvânt scris. Mulţumesc pentru faptul că aţi oferit-o astfel încât să am şansa de a o citi şi înţelege.

[Anca Tanase]

Anca Tanase a spus : ma bucur ca v-a placut, o sa mai postez!

Lucian Daniel Dumbravă a spus :

Superb momentul poetic transpus în cuvânt scris. Mulţumesc pentru faptul că aţi oferit-o astfel încât să am şansa de a o citi şi înţelege.

[Anca Tanase]

Dl.Hatos Vasile: acest "bine tradus" inseamna enorm pt. mine, cunosc putin spaniola si nici nu dispun de un dict. ca lumea, ma ajut cu mizeria aia de Google Translate :D, asa ca merg mai mult pe intuitie si deductie. Cand veti constata greseli sau neintelegeri ale sensului, v-as fi recunoscatoare pt. corecturi.

Hatos Vasile a spus :

Bine tradus! Felicitări!

Poemul Credo este căutarea sufletului în fiinţă!