Pasărea Phoenix - Hans Christian Andersen

[Anca Tanase]

 

In gradina Paradisului, sub pomul intelepciunii, crestea o tufa de trandafiri. Din prima floare aparuta s-a nascut o pasare; parea, in zbor, o raza de lumina, avea niste culori magnifice si un cantec care te vrajea.

 

Dar cand Eva a cules din pom fructul cunoasterii binelui si raului, si cand si ea si Adam au fost alungati din Paradis, din spada de foc a ingerului a cazut o scanteie in cuibul pasarii, care a luat foc. Pasarea a murit in flacari, dar din oul ei, rosu ca focul, a iesit o alta pasare, unica in lume si mereu aceeasi: Pasarea Fenix. Legenda spune ca a ajuns in Arabia si ca, la fiecare suta de ani, se sinucide, dandu-si foc in propriul cuib; si ca din oul rosu iese o noua pasare Fenix, cum alta nu mai exista in lume.

 

Pasarea zboara in jurul nostru, cu viteza luminii, cu uluitoarele-i culori si cantecul magnific. Cand mama sta la leaganul copilului, pasarea se apropie de perna micutului si, desfacandu-si aripile, traseaza o aureola in jurul capului sau. Zboara prin camaruta modesta si saracacios mobilata, aducand stralucirea soarelui inauntru, in timp ce cateva violete, aflate pe scrinul modest, isi imprastie miresmele in aer.

 

Dar pasarea Fenix nu este doar pasarea Arabiei; aripile ei flutura si sub luminile nordice ale aurorei boreale, peste campiile inghetate ale Laponiei, iar in timpul scurtei veri din Groenlanda, topaie printre florile galbene. Sub stancile cuprifere de la Falun, in minele de carbune ale Angliei zboara ca o molie acoperita cu pulbere aurie peste cartea de rugaciuni aflata in mainile minerului credincios. Asezata pe o frunza de lotus, pluteste pe apele sfinte ale Gangelui, si ochii domnisoarelor indiene se ilumineaza vazand-o.

 

Pasarea Fenix! N-o cunosti? Ti-a cantat Marseilleza, si tu ai sarutat pana cazuta din aripa ei; a venit in toata paradisiaca ei splendoare, si tu poate te-ai intors cu spatele ca sa privesti vrabiuta ale carei aripi pareau acoperite de o spuma aurie.

 

Pasarea Fenix! N-o cunosti? Pasarea Paradisului, lebada sacra a cantecului? Mergea in carul lui Thespis, in forma de corb croncanitor, agitandu-si aripile pictate cu negru; in harpa cantaretului din Islanda lovea lebada cu ciocul ei rosu, sonor; cocotata pe umarul lui Shakespeare, isi lua figura corbului lui Odin si ii murmura la ureche: Nemurire! Cand avea loc marea intrecere a cantaretilor, zbura de colo-colo prin sala de concurs, la Wartburg.

 

Pasare a Paradisului! Reintinerita in fiecare secol, nascuta in mijlocul flacarilor, intre flacarile moarte:  imaginea ta, inramata in aur, atarna in saloanele celor bogati; tu-insati zbori adesea spre aventura, solitara, devenita doar legenda: Pasarea Fenix a Arabiei.

 

In gradina Paradisului, cand te-ai nascut din primul trandafir inflorit sub pomul intelepciunii, Dumnezeu te-a sarutat si ti-a dat adevaratul tau nume: poezia!

trad. A.Tanase

[Vasilisia Lazăr]

Felicitări, d-na Anca Tănase! Frumos!

[Anca Tanase]

Multumesc, si mie imi place mult Andersen, chiar daca am trecut de varsta povestilor.

Vasilisia Lazăr a spus :

Felicitări, d-na Anca Tănase! Frumos!