Greierele-i dirijor

[Elena Mititelu]

Greierele-i dirijor

 

Vrând să se apere de-arici și-a pus casa-n mușuroi,

O colonie de furnici, într-un lan de păpușoi.

 

Să fie ferit de brumă, lângă ele, fericit

Și-a săpat căsuța-n humă, un greier, rapsod vestit.

 

De cu zori și până-n seară, vecini buni, dar nu amici,

Ca să-și umple-a sa cămară, a muncit lângă furnici.

 

Și-uite-așa, averi s-adune, noapte-ntreagă, până-n zi,

Din acordul lui pe strune, se-auzea cântând – Cri! Cri!!

 

Și-a schimbat viața săracul și e tare bucuros,

Nu mai dă-ndărăt ca racul, nu mai stă cu capu-n jos,

 

Iar în timpu-i de odihnă o idee i-a venit,

Să facă așa, în tihnă, prin vecini… un cor vestit!

 

Să le spună ce gândiră, la furnici bătu încet,

La ceai, ele-atunci zâmbiră – Nu cântăm… mare regret!

 

Să-ncercăm la albinuțe, sigur că ele au har,

Fredonează-n zbor drăguțe, iar la bas… pui un bondar!

 

Noi vom fi pe lângă tine, te-ajutăm cu altceva,

O să iasă totul bine, dacă vrei… putem dansa!

 

Au dus vestea-n lume iute! Fluturii valsând ușor,

Furnicile pe-ntrecute – Greierele-i dirijor!

 

                  * * *

 

Dacă vrei schimbarea-n bine,

Să începi întâi cu tine!!!

 

7.08.2019

E.M.