De la vârsta de aproape 12 ani am devenit un ateu care propovăduia cu tărie aproape zilnic inexistența lui DUMNEZEU.
Pe când aveam aproape 21 de ani pe la amiază, în luna Aprilie a anului 1967,imediat după terminarea cursului de Statica și Dinamica Construcțiilor mergând pe stradă, deodată în mintea mea am simțit că Cineva comunică cu mine telepatic:
- Cineva:"Tu spui că pomul pe care acum îl vezi este de natură materială și susții cu tărie că acel pom nu a fost creat de Cineva anume."
- Eu:"Da!"
- Cineva:"Tu spui că Soarele care luminează și încălzește tot Pământul este de natură materială și susții cu tărie că Soarele nu afost creat de Cineva anume."
- Eu:"Da!"
- Cineva:"Noaptea pe Cerul senin vezi mii de stele și tu spui că ele sunt de natură materială și că nu au fost create de Cineva anume."
- Eu:"Da!"
- Cineva:"Cine crezi tu că a făcut acest imens spațiu în care există miliardele de stele și există și Pământul cu toți copacii, cu toate animalele și cu toți Oamenii și deci exiști și tu?"
- Eu (fiind pe stradă am răspuns cu glas tare două cuvinte):
"EXISTĂ DUMNEZEU!"
După ce am spus cu glas tare "EXISTĂ DUMNEZEU", Acel Cineva a încetat să mai comunice telepatic cu mine și atunci m-am uitat în jur să văd dacă nu este vreun om care să fi auzit ceea ce am spus eu și doar o femeie era cam la vreo 20 de metri înaintea mea dar aceasta nu a întors capul spre mine...
De atunci am început să cred cu tărie că DUMNEZEU EXISTĂ și că EL ESTE UNICUL CREATOR al Universului.
Cuvinte cheie :
Evident, nu ne-am născut credincioși. Au urmat ”cei 7 ani de acasă”, cu vacanțe la bunica la țară. O zonă minunată, cu oameni harnici, veseli și credincioși. Satul Foleștii de Sus, județul Vâlcea. Acolo am aflat despre Sfinți, nu exista nici-un cap de pod fără troițe cu icoane, nici-o fântînă fără icoane. Oamenii își făceau semnul crucii trecând pe lângă Biserică, troițe, cimitir, și mai tot timpul. Singura pledoarie care mi s-a aplicat: am scăpat o bucată de pâine pe jos și am vrut s-o dau la cățel; m-a oprit mamare, a scuturat-o de praf, i-a făcut cruce și mi-a înapoiat-o spunându-mi că acum o pot mânca. Asta nu am s-o uit niciodată, ba chiar, mult mai târziu, am utilizat cu succes ”formula” cu ciorba care se stricase: am mîncat-o ca și cum atunci o gătisem, avea gust plăcut, după închinare!! Știam că am și eu un Sfânt, pe Gheorghe, Sfântul Gheorghe. Era o iconiță cam ștearsă de trecerea vremii, la fântâna din vale, unde mergeam cu două găleți, în fiecare dimineață. Apa curată, rece, mă treceau fiorii când mă udam până la brâu știind că astfel mă călesc. Pe furiș, după ce priveam atent în jurul meu, să nu fiu observat, îmi făceam cruce cu ochii la icoana mea.
Cu toate acestea și altele de peste timp, am fost ateu până la ”Revoluție”, care m-a prins la 33 de ani împliniți.
Ce frumos ați scris, domnule Roșca! Mi-au dat lacrimile...
Cruce îmi fac și eu dar nu la icoane, căci așa stă scris în Biblia Ortodoxă Română...și fac Cruce doar simbolic pentru a purta o Cruce mult prea ușoară față de Crucea Răstignirii pe care s-a Jertfit Domnul Iisus Hristos pentru Mântuirea Sufletelor Oamenilor și mai ales pentru Mântuirea mult prea păcătosului meu Suflet.
Cu stimă,
Dacu
Gheorghe Cornel Rosca a spus :
Evident, nu ne-am născut credincioși. Au urmat ”cei 7 ani de acasă”, cu vacanțe la bunica la țară. O zonă minunată, cu oameni harnici, veseli și credincioși. Satul Foleștii de Sus, județul Vâlcea. Acolo am aflat despre Sfinți, nu exista nici-un cap de pod fără troițe cu icoane, nici-o fântînă fără icoane. Oamenii își făceau semnul crucii trecând pe lângă Biserică, troițe, cimitir, și mai tot timpul. Singura pledoarie care mi s-a aplicat: am scăpat o bucată de pâine pe jos și am vrut s-o dau la cățel; m-a oprit mamare, a scuturat-o de praf, i-a făcut cruce și mi-a înapoiat-o spunându-mi că acum o pot mânca. Asta nu am s-o uit niciodată, ba chiar, mult mai târziu, am utilizat cu succes ”formula” cu ciorba care se stricase: am mîncat-o ca și cum atunci o gătisem, avea gust plăcut, după închinare!! Știam că am și eu un Sfânt, pe Gheorghe, Sfântul Gheorghe. Era o iconiță cam ștearsă de trecerea vremii, la fântâna din vale, unde mergeam cu două găleți, în fiecare dimineață. Apa curată, rece, mă treceau fiorii când mă udam până la brâu știind că astfel mă călesc. Pe furiș, după ce priveam atent în jurul meu, să nu fiu observat, îmi făceam cruce cu ochii la icoana mea.
Cu toate acestea și altele de peste timp, am fost ateu până la ”Revoluție”, care m-a prins la 33 de ani împliniți.
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor-șef Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, redactor Revista Astralis și Revista Agora ARTELOR
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor