Aflaţi la al treilea proiect de acest fel – primele două fiind Lanţuri (2011) şi Reverie albastră (2013) – scriitoarea Gina ZAHARIA şi artistul plastic Mihai CĂTRUNĂ, cu frumoasa şi imaculata zăpadă a iernii anului de graţie 2015 pe umeri şi în plete, dar cu primăveri calde în priviri şi în suflete (cât despre talent nici nu pomenim – el prisosind!), pornesc iarăşi împreună, la mijloc de februarie, pe un nou drum într-ale versului şi imaginii. Dacă în celelalte două reuşite, pictorul şi poeta şi-au înlănţuit creaţiile într-un tangou aprins, flăcările contopindu-se fastuos şi ameţitor, de data aceasta poeta promite un vals de gală unde versul ei se lasă inspirat/reflectat din/de creaţiile artistului.
Site-ul ÎNSEMNE CULTURALE se simte încă o dată onorat să fie gazda acestui eveniment și își îndeamnă membrii şi vizitatorii să calce pragul unui colţ din Parnas numit Reflexii.
(Ion Lazăr da Coza)
fire de păianjen contemplând
murmurul soarelui
ghem emoțional
am zărit
se înviorează tăceri
ori fac tumbe înainte de a deveni balerine
pe talere de foc
șah-mat
și o mie de vorbe descos lanțuri aurii
o rază din loc în loc întâmplătoare
poți fi tu aceea
important să ai curajul de a țese alături de mine
reflexii
până dincolo de cer
o pantomimă flămândă la masa unui restaurator de glorii
vom înnopta într-un clișeu
nu te teme
morile de vânt jură că nu ne cunosc
adevărul
am furat secretul cosașului din adâncuri
știi
metropole hoinăresc prin gândul meu
să le aducem acasă
contam pe ziua în care îngeri de iasomie
din cartea de oaspeți
te vor fi strigat
vântul ascuțea sforile până târziu-departe
în iarna-raiului se patina pe viori
tu adunai scoici pentru marea ta
bolnavă de țărmuri
am știut că locuiești în cetăți labirintice
fiecare scară părea legată de cer
îmi luai privirea la braț o lăsai să aștepte
la uși triumfător de albastru
un catalog își picura cifrele
doar unu(l)
în podul inimii
leagăn fără măști…
fantomelor de duminică le-ai dăruit
un for enigmatic
zidurilor - voiaj pentru insomnii
într-un bob de miere
în balansoarul cu noutăți soarele stă la bârfă
așa se face că mugurii vin și pleacă în fracuri
totdeauna la timp
scorbura cu două uși e mândră
să-i cumperi zăvoare
dar eu nu știu să decodez nervuri de smoală
nici să mituiesc rătăcirile
pentru a face tobogane din punți
cu tonuri crepusculare
poate tu plimbi uriași
pe străzi înguste
ori urci bemolii din turnul unui gând
de acolo mă vezi un ghemotoc de mătase
printre mofturile unui restaurator
de ghicitori anonime
am dezbrăcat de torțe izvorul
vinovat de neliniști
ultima privire care mi-a mângâiat părul
era trează
avea un atu botezat în verde-auriu
dincolo de punct se zbenguiau niște comori
cred că erau în depresie
nu știu ce să zic
am închis nedumerirea într-un ochi
celălalt te acompaniază printre hertzi egoiști
spală-i de ceață și așază-ți jobenul
în care m-am ghemuit
ca un șarpe melancolic
iată o primăvară de corali
s-a pornit peste țărmuri
mugurii învață răsucirea printre liane
culorile-și varsă cupele pe țesături fine
așază apusurile la zid le schițează un zâmbet
lângă ele un tu curios și un altul platonic
cât zece străjeri incognito
nu am tangență cu pactele încheiate peste noapte
nici nu mă ridic pe vârfuri
să văd cum a urcat dealul ultimul copac înțelept
la mijlocul drumului s-au încăierat câteva fire de praf
mai bine îmi aleg un acvariu
și-l aduc în odaia mea de toată ziua
coralii sunt ordonați pe tăceri nu-i așa?
îmi amintesc pasaje din ultimul nostru crez
atârnă cât zece taleri în pumnul unui cineast
zadarnic am îmbrâncit marea
sub aripa unui vultur
ce să fac dacă mă convertisem în iluzionist
cu audiență departe
știu
niciun muritor n-ar fi zăbovit în cușcă
până la trezirea leilor
ai lăsat cămașa pe mal între râuri de vin
alb cu roșu
prin pieptul tău trecea dragostea
din galeria munților
spre ocean
eu spuneam cerului că nu te zăresc
poarta mea doar bătută de crivăț mai plânge
te întreb pentru a mia oară
inimă
poți face umbrele să contemple
de câte ori ai înconjurat soarele
și câte raze i-ai smuls
în jocul tandreții
ai urmărit cum șerpuia dorul prin iarba-nflorită
unde erai când temerarii aruncau luceferi
pe tabla de șah
și de ce ai ascuns noaptea în vistieria fără egal
te-ai șters cu ea pe picioare
săreai peste ziduri exotice
hrăneai albine
acum le desenezi flori de nu-mă-uita
se face că vinul acela curge prin mine
și te îmbată fără să știi
aprinde în sfori gândurile eu am umplut zări cu ele
peticesc fiecare pod
din când în când îmi scutur de eclipse
cămașa de pe mal
te-am aflat în caligrafia de astăzi
mergeai printre cercuri de foc şi-mi oglindeai inima
într-un cântec
Antares Antares
m-ai strigat până la cer
cobor pe derdelușuri faimoase buzele tale îmi sunt nectar
îmi scutură somnul
vindecătoare e dragostea de duminică
mă îmbraci în busuioc de mâine
dublele hollywoodiene s-au îmbolnăvit ne privesc pe furiș
prin sângele meu meu trec porumbei şi alte minuni
știi
în tine e a doua mea viață
ghici Antares ce vom gusta la cină
pentru că ne-am mutat cu un sat de dor mai aproape
vom strânge diamante pentru pavaj
ca un puzzle în carantină de lungă durată
ghidul e concediat ne copia stările curios dacă potcovarul
mai locuiește în călătoria noastră
chiar așa
în brațele tale osânda e artă
știam că ai drum prin fața casei mele
aflasem dintr-un fapt divers
îmi venea să cred că simpatia la urgență funcționa
altfel n-aș fi găsit un motiv pe mâneca rochiei
mai rubiniu decât sângele
din cascada inimii
aș fi vrut să iau primul curcubeu
să împart farmece
dar pentru că știam să înot la orice înălțime
m-am acoperit de valuri
erau distinse și ale mele
erau binecuvântate și nebune de drag
pe de altă parte un trubadur mă confunda cu tine
surprinde această imagine
acum că soarele îmi face cu ochiul
sunt sigură că niciun flash nu va da greș
fiecare ceremonie foto e un păstor
cu cifrele puse la punct
hei spin de argint victoriile nu se scriu singure
la reuniunea copacilor
un porumbel voiajor întreabă de tine
are nevoie de un ram în zigzag se ferește de taxi-avione
lupii înhămați la poeme au urletul roșu
faci un semn să dispară
mai bine răsădești flori-de-piatră
într-o eră nativă
la marginea oceanului cineva a lăsat două tălpi
au mărimi diferite
le-aș clona pentru tine poate încap în marmura cu miros de iasomie
hamac și alte salve nemuritoare
uraganele îngenunchează la derută
am citit asta într-o gazetă arsă
lângă un stâlp la exercițiul dreptății
să se fi așezat lumina cu un far mai la dreapta
ori jongleriile își fac de cap doi curajoși se întâlnesc pe punte
știi cât de tenace e un lan de floarea-soarelui
miruit de un bondar
se vinde cu cinci fiori beriliul
cred ca-s obiceiuri criptate
mi-ai vorbit despre talentul măștilor muzicale
eram atentă la iarba-răsăriteană tocmai trecea strada
în surdină
o duceam de braț se răsucea în paie de păpădie
așa am învățat să fac piruete
păsări de azur tulburau apa ochilor dulci
vârsta magiei e totuna cu liniștea din pieptul meu
la 89 de grade
acum știu de ce mă invidiază prigoriile
planez printre doruri ating apa un vals miraculos îmi brodează mânecile
briza iubirii traversează medianele cu dublu sens
cerul meu are frac
și culoarea ultimei promisiuni
două grame de rouă se sărută la soare
noaptea și-a ascuns stele în palmă
din când în când visează fluturi
între mine și tine am ridicat o catedrală
trebuie doar să-mi aleg orașul
prefer emoții pe ziduri întregi pavaj asortat cu o seară de martie
drum drept și ușă de peșteră
n-ar strica nici ghemul de foc din care să-ți trimit zâmbetul
printr-un mesager-vedetă
nu aveam aer cât aș fi vrut să te strig
tocmai ce setea a trîntit un pahar în ceasornicarul din mine
toată viața am lipit cioburi dar le-a înghițit
palma unei lumânări cu sonete
încă se mai aud ecouri pe scări
cineva le adună în saci de mătase apoi le îngroapă lângă ocean
veghea apusurilor e artă
pânză de piatră pânză de piatră
cum mai iscodești tu vămile care te-au trimis la negocieri
îți tremură vocea
numai un singur tablou se poate lipi de tine
restul sunt întrebări abstracte
de multe ori am știut că ascunzi solzi de lumină
legate la ochi scufundările devin pasiuni
cu tine am mers pe două drumuri spre nord
pe o parte mă răsfăța carul cu fulgere
pe cealaltă îmi tiveam tainele cu neliniști
o avalanșă de stele polare își spunea rugăciunea
nu aveam aer cât aș fi vrut să te strig
umbrele dragostei pot fi monumentale
când inima devine cavalerul desculț
pe cuiele nopții
am aici o colibă mi-ai zis apoi mi-ai desenat iadul și raiul
se certau pentru o palmă de cer
cu o baghetă dresai tigri cosmici
îi sfătuiai să se așeze doi câte doi să țină cont că acolo nu sunt liberi
ca în amfiteatrul iubirii noastre
la fereastră cântau ierburi cât toate speranțele mele
într-o noapte le-am cosit
până spre dimineață au crescut de două ori mai mari
aveau o carte cu greieri i-am auzit repetând sub pământ
scoate-i de acolo te-am rugat
un bolovan s-a rostogolit spre singura ieșire fastuoasă
mai târziu cu un oftat
s-a pornit o eclipsă de lună
când m-am trezit era vară de mult
o pânză mă ținea ostatică pe un perete neutru
trebuia să trec printr-o galerie imensă
nu cunoșteam intrarea scara de incendiu nici atât
singurul meu ghid – o tolbă cu creioane vorbitoare
avea pas dublu
și patruzeci de grade la umbră
mă aștepți într-un oraș visător
orașul de pe apă
de o mie de ori tu și o picătură de soare
drumuri subterane fără astâmpăr au tălpi albastre freamăt de aprilie
și un templu din cărți de joc
acum am zărit cerul sub pământ
da da te recunosc
ești femeia mării
femeia pentru care am înotat veacuri pe spatele unui rechin
pe buzele tale mi-am lăsat toate cugetările pe care le-aș fi ales
motto pentru nemurire
ia-mă de mână ți-am șoptit
sufletul meu vâslește spre răsărit acolo e timpul meu
umple-l de tine
scoicile simt razele când fac pieptul mănunchi
la intersecții boreale
călătoria noastră are hrană din belșug
încape în poruncile inimii
a semănat orizonturi la derută le-am ghicit aveau torțe în priviri
și sunete veritabile
în pumnul meu știi câtă viață au prins
păsări legate de copaci
cu un tril de odihnă
sălbăticie fără nume
astăzi am pecetluit murmurul florilor-de-colț
un fel de magie
doi atleți de lumină cer aer primesc foc și grote necunoscute
e bine și așa
avem un colț de lume și un perete de dor
umbrele noastre se suprapun într-o pictură naivă
până la descompunere
în curând vom primi un izvor
ploile de pe cerul însetat au fulgerul lor din piatră de mare
și gust de migdal
iată un oaspete în agonie sosește
cu o galaxie în spate
zice că e a lui schimbă stelele cu ochii de aztăzi
și râde într-o limbă necunoscută
să nu-l cerți
dirijor printre pământeni
îți va rămâne dator cu o reverență de aprilie
dulcea mea depărtare
sunt eu vinovată că s-au îndrăgostit toate țărmurile deodată
nu vezi că port boabele fericirii tale
cu un curaj demențial
fără să știu cât fără să știu până unde
gleznele mele palmele tale sângele nostru în toți macii
voi ține un discurs despre asta
acum îmi vin cuvintele mă imploră să le șoptesc
să nu uit nici iedera care ne ține captivi cât să te strig
deasupra munților
în șuierul vântului
în clocotul norilor
cu flori de păpădie din neamuri de alb
vâltoarea să-mi umple pieptul cu tine
să-mi strâng privirile stângace să le duc mai încolo
din ele copaci să se întâmple
sălbatici și roditori
în miezul deșertului în potcoavele ploilor în minunea din tăcerea a treia
când luna va coborî în adâncuri
să-mi spui ca-i a mea
în serile reci s-o îmbraci cu tine s-o urmez în caravanele paradisului
unde vulcanii cântă la pian
cu inima ta
o să întind poteci alături de tine
ți-am spus în gând
apoi am deschis ușa dintre cerurile noastre
un stol de porumbei aruncau cu duminici în noi
erau mărunte ca pietrele rare pe prundul unei dimineți
îmbujorată alintată cuceritoare stăpână pe toate fântânile
au apă de nuferi
merg printre tuberoze
aud bătăile inimii din mijlocul pământului
știi câte sunt
am aflat balansoare egale cu brațele tale
ce minune că pot filigrana crezul dintr-un alb-oacheș
fiecare surâs -
literă divinizată în alfabetul nostru
să construim o legendă niciodată învechită niciodată oarbă
poate ușor aplecată
spre admiratorii stângaci
noaptea o vom așeza pe treptele unde se odihnesc nimfele
vom locui într-o mină-de-flori
câteodată vom trage perdelele soarelui
cât să încapă
puternică și adevărată
dragostea
m-am ascuns într-un gram de rugină
derutez torentele pornite să-mi îmbrace chipul
în vernisaj de tăceri
m-am rezemat de polul umbrelor
să număr speranțele
înghesuite într-o ceașcă de cafea
(cafeaua pe care ai băut-o când înfloreau cireșii
pe malul tristeții)
am îmbrăcat rochia pe care mi-ai dăruit-o
când adormiseră ploile în brațele tale
e sălbatică și nu-și dezlipește trena
din tabloul îmbrățișării
singurul rămas nears în incendiul
care va fi avut loc
într-o postfață de gânduri...
pe jos este zi obișnuită
spre dreapta - aglomerație de linii frânte
în arome trandafirii
(nebunie adjudecată de flăcări)
iar pe verticală
magia țurțurilor de rouă
în jocuri de noroc -
spectacol clandestin pe mâneca unui înger...
în ochii păsărilor de iarbă
crestase pe ziduri un chip
avea mersul primei iubiri aștepta să-și întoarcă privirea
spre turnul de care se agățaseră fantomele
care i-au trecut prin suflet
să măsoare scena căreia îi împrumutase lacrima și surâsul
și vocea de piatră și tot
ce cald răsună ceasul umbrelor mereu pe grabă
(altruiste și trasate cu tușe albastre
până la cealaltă gravură)
aștepta să adoarmă ultimul grănicer
să-și aleagă hotarele pe care va merge desculță
printre sânziene
să fotografieze odată cu orbii toate minunile neîntâmplate
până în ziua a treia
să-i fure lutierului un acord
pentru seceta de lângă ocean
e nevoie de hrană și pentru nopți își zise
încheie cămașa soarelui șterge aripa unei lebede
sângerândă
plânge într-un hohot de pace
se încuie acolo
altarul dăruirii e în ochii păsărilor de iarbă
aici plouă din oră în oră
temnicerii au adormit știu că mă aștepți într-un paradis secret
să ardem pereții de carton ai nedumeririlor
pentru asta e nevoie de flăcări 10 D
și o galerie verticală
oare putem deveni hoții raiului
prin ochii mei trec niște zgârie-nori
vorbesc despre simpozioane solare
unul e șchiop dar face salturi cât zece
glumește pe seama bocancilor strâmți le-a cumpărat șireturi noi
și are sens unic
atunci să-i denumim în pace să-i deghizăm pentru toți norii
să le vorbim despre planarea dorului
peste toate meridianele inimii
uite cum vin de bunăvoie prizonierii destinelor
au brațele întinse și pelerine aurii
aici plouă din oră în oră
dar ce le pasă
coșul cu albine
așa e în prisacă trebuie să știi din ce parte vine roiul de gânduri
astăzi șerpuind mâine domino poate mai înalt decât mărturia uitată pe scări
aceasta e marca mea lipește-o de stup
va fi la fel din orice unghi ar înțepa cerul
cerșetorul de argint are palmele ciuruite
prin ele te zăresc ancorând sănii cu noroc
știu că-ți vei păstra glasul în mine
urmăresc săgeata strecurată în oceanul de astăzi
ca o undiță uriașă
aș înota pentru ea dar se transformă odată cu valurile
pirații își cos cămășile rechinii o înghit pentru show niciodată nu știu
dacă e un pai de lumină ori stare cu multe carate
oricum e pe placul meu
altădată aș fi fost doar femeia de pe dig
astăzi urmăresc animația perfectă reprezentația începe din pieptul tău
și răsare unde nu te aștepți
e tentant să știi că porți un coș cu albine
îl așezi pe umăr și taci
apoi arunci cu nectarul în stâncă
războiul dintre atrii
săgețile vin totdeauna din partea stângă
în dreapta e pace
pe front se face reclamă la trandafiri morți
și leacuri pentru depărtări
câțiva șerpi răspund provocărilor de unghi drept
baioneta luminii se vrea țintuită la piept
un soldat rămânea totdeauna să-și scrie jurnalul la fața locului
se întorcea cu inima ciuruită
zâmbea primului trunchi din care și-ar fi făcut luntre
spre nicăieri
verile cântau fals dar cochetau cu întinderi de platină
aveau vitralii în buzunare și respirau prin mine
la drumul mare s-au întins inimi de piatră
atrii desenate în grabă
atât de subțiri încât nu îndrăznești să-ți chemi sângele
de la război
și acum surâde acea casă pe stâncă
se rotește după miezul nopții o Doamne câtă încredere
să nu cadă cu un bemol
dacă-i așa rămân statuia care se închină la idoli
cu fiecare secundă mai puțin
nu am alergie la ger
voi lăsa bulevarde să agațe cămăși în copaci
amenințate de secetă se apără
caută văpăi să alunge duhurile din sufletul pietrelor
mai greu e cu liniile frânte
le cam încurcă
mi-am fixat privirea în forfota de luni
știu un loc în junglă unde să-mi duc verdele
așa cum l-am învățat așa cum l-am trăit
ca un puzzle îngânat de valuri
între două ferestre
am găsit un sertar se plimba pe pământ
din colțuri izvorau sunete dragi
le-am tăcut pe toate
aș fi dormit în el trecuse o suită de ierni
nu am alergie la ger
salturile îmi țin de cald fiecare aterizare e un succes
pe catarge
mai jos cu o notă
putem schimba continentele astfel încât să nu încurcăm ape
le vom alinta cu briza dintr-un refren clandestin
când rugina își va dezbrăca săgețile să-mi lași somnul mai jos cu o notă
ecoul de marmură are fruntea senină
craterele mor în lumină ambasadorul lor s-a rătăcit
în dunele de sare ale memoriei
dintr-un duet se ridică o mie de zâmbete
geografia zilelor bune poate fi și în copaci fără dealuri
așa cum păstorii de dor sunt stăpânii stâncilor sau oamenii-papură
regreți că ai ales albastrul-voiajor?
undeva un călău își caută adevăruri eclipsate
e îmbrăcat în zale de aur și are o stea pe braț
l-am putea ocoli cunosc o poartă la Polul Nord și o galerie prin suflet
un acrobat ar încerca orice
flacăra din sforile adâncurilor așteaptă
cu mâna la tâmplă
într-un verde-senin
pașii de azi au numere diferite unul bătătorit de urcușuri
altul învins în războaie
nu i-aș fi trădat niciodată dacă n-ar fi trecut iarăși necunoscutul de ieri
(strada mea părea pustie fără el)
tălpile-i șchiopătau într-un cântec
l-am rugat să arunce toate notele într-un rucsac
să-l închidă în peșteri
s-a rezemat de gardul singurătății
atunci au pornit tobele erau inimile noastre
i-am deschis ușa
un tigru trecea spre deșert ne-a acoperit cu nepăsare
altă dată mă voi ascunde acum las iarba să crească
i-o fi foame
peste câteva zile vor sosi cosașii
oare vei fi printre ei?
înspre apus norii au pierdut un fulger
m-am bucurat îl purtau la piept acum e liber să învețe alte coduri
poate va scotoci prin buzunarele fericirii
cineva bate cuie în ziduri
mi-am răsucit casa cu tine cu tot
amețesc într-un verde-senin
vulturii-cavaleri
era o balanță de zile mari pe un taler avea păsări la cină
pe altul stăteau ghicitorile cochete
ghemotoace din cretă colorată
în briza Mării Roșii
așa e și acum
știe toate lacurile în care plouă la timp
nu uită niciodată ziua de naștere a ciocârliei
undeva între cârca norilor și miezul pâinii
se prevestește belșug
dealul cu șapte fețe e la modă
i-a făcut semn să rămână
pentru rama de duminică
așa a învățat să picteze stelele căzătoare
din brâul filigranat
odată a salvat o notă de la înec
curând i-a devenit podoabă pentru iarnă
veneau mestecenii să le împrumute un gram de verde
ce-ar fi făcut dacă n-ar fi deslușit
sâmburii planetelor vii
vulcanul de sub apă
te voi lăsa în stânga soarelui
acolo se trezesc vulcanii
cu spice în clocot
vei hrăni singurul crez învățat să atingă
sala artelor
te voi urmări dintr-o cometă care mătură țărmuri
cu enigme
ultima oară când am șchiopătat în lumină
eram la sanatoriul cu ferestre opace
aș fi dat toate ramurile zilei să-ți zăresc ochii
ascultam tangoul pașilor seci
îl știam pe de rost
acum stă rezemat de o ceată de nori
se ceartă cu nu-știu-cine
câte ape se plimbă la urgență
și ce lighioane mici te înghit
aici s-a deschis școala firelor de dor
poți face câte poduri vrei
trebuie doar să duci nordul pe umeri
regatele înmărmurite
te-am zărit plimbându-te printre mesteceni
aveai securea unui timp bătrân
rupeai frunzișul
cu ploi de ieri împodobeai altarul
dintre focuri
altădată ai fost păstor de lacuri sărate
le învățai cum să fluiere
când vei fi pasăre
acum le auzi?
au pus plase de fluturi te vei opri să le saluți
pentru un rond sofisticat
am auzit că în piramida aceea încape tot freamătul
care a căzut pe pământ
lângă tine cerul stă picior peste picior
povestește despre saltul
în care s-au stins regatele
înmărmurite
tornadă cum n-a mai fost
cu siguranță erau flori-de-colivie
altfel n-ar fi păstrat acrobația
din brațele unui uriaș
nici n-ar fi deschis ușa cu atâta patimă
în miezul deșertului
aveam un ochi de rezervă se odihnea doar la ore de vârf
cu privirea în diagonală
știam că vei trece cu partituri după tine
ai cutreierat veri astrale să le afli
îți voi da mâna să culegi spice de neuitare
îmi poți desena asta pe umăr
în părul meu se odihnește o vrabie
am lăsat-o să ciugulească toate visele moarte
mâine le va arunca în prăpăstii
vezi să nu zgârie sărutul acela de ceară
ar putea să imite o tornadă
cum n-a mai fost
vara din grădinile semiramisei
miroase a busuioc aici e o pajiște întreagă
trebuie doar să-i numeri firele apoi norocul cu tine
l-am semănat bob cu bob rugam vântul
să alerge în altă parte
odată dormeai pe inima mea
noaptea aceea va fi fost o vioară criptată
și acum văd căutătorii de vise legând sfori de cer
sunt frumoși acolo în valuri
uneori cred că-și scaldă destinul
doar pentru spectacol
alteori mă uimesc decorând pădurile cu toamne
te-am zărit la un cros al flăcărilor
topeai aur pentru zile ploioase
din când în când plimbi printr-un refren
vara din grădinile semiramisei
am auzit că ești iluzionist celebru
să îmbraci rochia roșie
spice necoapte se zbenguiau prin turlele bisericii
în caruselul de ceară
o voce de rubin îți rostea numele
ai lăsat masa întinsă și ai plecat să alergi
peste dunele înghețate
paharul de vin s-a făcut râu un copil întreba unde e nordul
să-l lege la ochi
erai desculță așa ai auzit că se zboară
în parc se lăsase noaptea de departe părea o femeie blândă
ai luat-o de mână
era prea târziu când ai aflat că ai încălcat legea luminii
e timp să-ți piepteni părul și mâine
câteva boabe fierbinți cad pe asfalt
nedefinite
devin copite sălbatice
dansează pe ogoarele cerului
să îmbraci rochia roșie îți stă bine cu ea
așa te vor dori florile răsucite în primăvară
braillle
două măști se bat pe un șarpe
una are vocea arcuită de neguri
alta respiră prin ferestrele raiului are chei pentru toate cerurile
cu rădăcini aurite
din când în când animația se oprește
artistul își strânge tușele în sacul racilor
se apropie iarna
iată ai frânt meridianul care încercuia teama
l-ai amețit prin toate stepele inimii
pe prundul unui gând
un cântăreț își frământa dorul
l-ai ajutat să urce într-o trăsură
și l-ai trimis departe
te întorci în jocul tău
eclipsele fac reverență le umpli cu partea de tine
care citește braillle
ești atât de adevărat cu ochii mei
încât un stop-cadru ar fi scut de lumină
trandafir de nisip
eram femeia cu trenă de zăpadă
adorai
picătura de venin de pe buze
așa trebuie să fie
mi-ai zis
(porumbei albi invadaseră furnale de dor)
odată mi-ai zidit o fântână
uite
aici coboară spiridușii pe frânghii
locul lor de joacă
e tunelul dintre inimile noastre
felinarele sunt plângăcioase
dezleagă-le
să aruncăm cu ele spre nicăieri
ne amintesc de ploaia aceea nebună
în care ne-am ascuns
să răsădim
un trandafir de nisip
Cuvinte cheie :
Mulțumim, Ella!
Ella Blue a spus :
Cand doua talente se intalnesc, rezultatul nu poate fi decat minunat! :) Felicitari voua! Admiratie!
Doamne, Lisia, ce-am făcut (și mă refer la mine), să merit asemenea cuvinte? Ești minunată, minunată! Te îmbrățișez, prietenă dragă!
Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :
EA, cu o putere creativă impresionantă, vine cu o poezie care parcă își întrece perioada sa de creație, o poezie inspirată din filosofia vieții și a dragostei, un conglomerat de trăiri şi sentimente ce derivă din cele două dominante, o poezie care se remarcă printr-un spirit elevat, cultivat, foarte matur dar în același timp rebel. Poezia ei nu seamănă cu poezia nimănui, poezia ei seamănă doar cu poezia ei. Iar Gina Zaharia seamănă doar cu Gina Zaharia.
EL, poet al necuvintelor, cu o expresie artistică aparte, vine aici cu o grafică reprezentând, în general, eternul feminin sub toate aspectele sale: frumusețe, mister și armonie.
Întâlnirea dintre pictura vocală a Ginei Zaharia și poezia vizuală a artistului Mihai Cătrună este ca o strofă a unui posibil imn al artelor.
Bravo, prieteni, sunt mândră să fiu contemporană cu voi!
Simt nevoia să revin mereu aici. :) Meriți, Gina, mult mai mult decât pot scrie eu. Și tu, și Mihai.
„L’art, c’est tous les arts”, cu alte cuvinte, deși fiecare artă își are modul ei specific de a exprima sensibilitatea, tinde să treacă în condiția unei alte arte, în scopul de a-și împrumuta reciproc valențe noi. Creațiile voastre, luate împreună, valorează și mai mult decât dacă ar fi luate separat. Privesc portretele tale, Mihai. Ele sunt poezii care tac. Citesc poeziile tale, Gina. Ele sunt portrete care vorbesc. Ambele știu să coboare în tenebrele sufletului. „Cine spune artă spune poezie. Nu exista artă fără țel poetic.” (Delacroix)
sunt uimit si miscat de mesajele primite si eu multumesc tuturor....desi marele merit il are Gina....eu incerc sa adaug o pata de culoare-defapt alb-negru- acestei colaborari poezie -grafica....si eu admir arta celorlalti...orice forma de arta...pt ca asa ma completez..asa simt ca pot merge mai departe...desi nu o spun decat rar...pt mine imaginile vorbesc...
cu stima, acelasi Mi
felicitări, vă admir pe amândoi! Ați făcut un lucru f frumos, operă de artă!
Un poet al creionului - o plasticiană a cuvântului!
Reverențe!
da Coza
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor-șef Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor