Dreagoste dincolo de cuvinte

[MARIUS IULIAN ZINCA]

 

     Marius Iulian Zinca revine în atenţia cititorilor săi cu o invitaţie la „Plimbare prin cuvinte”, în fapt o introspecţie în propriul univers ce gravitează în jurul familiei sale – soţia şi cei doi copii. Ne invită să ne plimbăm alături de el şi să ne bucurăm de cuvintele sale, convins fiind, după cum spune încă din moto, că „nu există bucurie adevărată dacă nu e şi a altora”.

Poetul are un adevărat cult pentru cuvinte, dovadă şi titlurile volumelor sale : „Cuvinte-n necuvinte” (2004), „Întoarcerea în cuvinte”(2005) şi acum „Plimbare prin cuvinte”. Consideră că acestea nu pot avea decât un singur înţeles, din al cărui miez ţese o minunată haină pentru suflet.

 

 

Mai presus de cuvinte, Marius Iulian Zinca are un adevărat cult pentru familie, căreia îi închină fiecare gând al său din cele 76 de poeme ale prezentului volum, tot atâtea zile în care poetul a rătăcit departe de cei dragi. Despărţirea şi depărtarea de ei opresc timpul din curgerea sa  firească, atmosfera rămâne statică, trupul celui ce suferă de dor se sparge-n fărâme, iar „somnul nesomnului” se hrăneşte cu seva lui, anihilându-i subsatanţa şi transformându-l într-un schelet („Fărâme din mine”).

Dorul de-acasă îl face să fie asemenea unei umbre, iar vasul de sticlă al inimii devine tot mai fragil. În absenţa luminii din universul său personal, dorul de viaţă dispare tăcut, trupul osteneşte de aşteptare şi setea îi poate fi  potolită doar de lacrimile îngerilor ce îl veghează.

            Ultimele 10 poeme sunt puse sub semnul bucuriei întoarcerii acasă, moment care ni-l înfăţişează pe poet fremătând de nerăbdare. Timpul pare că nu vrea să mai treacă, clipele se scurg cu greu, iar nisipul clepsidrei absoarbe ploaia lacrimilor neşterse poate de prea multă vreme.

Marius Iulian Zinca este ca un muribund în lipsa celor dragi lui, aşteaptă cu înfrigurare „…o zi / încă o zi / şi încă o zi” pentru a se elibera din închisoarea depărtării şi a despărţirii („Liber”). Cu fiecare clipă care-l aduce tot mai aproape de casă, de ceea ce îi e mai drag, poetul respiră aerul dragostei şi îşi aminteşte ce înseamnă să trăieşti, să iubeşti şi să fii iubit. Poeziile sale  ating un registru larg de tonuri şi stări ce îi frământă existenţa, dar trăirile sale sunt, de fapt, ale noastre, ale tuturor celor care umblăm străini şi pribegim departe de universul iubit.                                      

            Volumul „Plimbare prin cuvinte” începe cu poemul „Săruturi îmbrăţişate” – dedicat soţiei şi se încheie cu „Fiinţa aleasă”, iar între cele două, poetul nu face altceva decât să-şi pregătească viaţa alături de aceasta, viaţă pe care şi-o doreşte a fi „un repaus fără sfârşit”.

 

Conceput ca o declaraţie de dragoste, volumul lui Marius Iulian Zinca aduce în faţa ochilor noştri un poet al cărui suflet se ascunde cu măiestrie în interiorul cuvintelor din versuri şi care se lasă descoperit numai de către cititorul atent la detaliile, senzaţiile şi trăirile fiecărui cuvânt în parte.

 

 

            DORINA LITRĂ