Interviu cu MARIA RACIOPPI din volumul "CONVORBIRI ESENŢIALE", autor Culiţă Ioan Uşurelu

[Culiţă Ioan Uşurelu]

…am văzut manuscrisele eminesciene, în special cel al ”Luceafărului” şi am admirat tot ce a scris ultimul mare romantic european, poetul dv. Naţional, Mihai Eminescu…

CULIŢĂ IOAN UŞURELU:D-na Maria Racioppi, am intrat cu teama crizei economice mondiale în anul 2009 . Cu vreo cinci ani în urmă , discutam în locuinţa dv. din centrul Romei, cât de mult iubiţi România şi cât de mult doriţi binele acestei ţări greu încercate de istorie… Dar, iată, am intrat de doi ani în UE… Ce credeţi despre situaţia în care este ţara noastră ?

MARIA RACIOPPI:Iubesc mult ţara dv., pe care am cunoscut-o în toată splendoarea ei. Îmi amintesc astfel mănăstirile fortăreţe scufundate în verdele strălucitor al Bucovinei, îmi amintesc vizita făcută la Bucureşti, loc în care am văzut manuscrisele eminesciene, în special cel al «Luceafărului» şi am admirat tot ce a scris ultimul mare romantic european, poetul dv. Naţional, Mihai Eminescu. Am vizitat apoi oraşul Constanţa, căruia i-am admirat frumuseţile stând la umbra statuii lui Ovidiu. De menţionat că o statuie geamănă se găseşte şi la Solmona, oraşul său natal. Am cunoscut România şi cu ocazia zilei de 1 Decembrie 2005 la Alba Iulia. Am vizitat şi Blajul, în care încă mai trăiesc sentimentele tânărului Eminescu de acum peste o sută de ani… Aici ar trebui să mă opresc pentru că altfel aş putea să vă vorbesc foarte mult despre minunata dv. ţară şi de sentimentele care-mi invadează sufletul. Nu pot să trec peste faptul că am foarte mulţi prieteni români, persoane erudite, artişti ce au un sentiment profund şi sincer de dragoste pentru Italia. Sentimentul meu şi al prietenilor mei pentru ţara dv. este de afecţiune. Iată de ce nu-mi este deloc indiferent ce se petrece în România. Doresc, de aceea, să aveţi consensul european şi să vă afirmaţi mai ales pe tărâmul internaţional în câmpul artistic, ştiinţific şi cultural, domenii în care vă prevăd un mare viitor…

C.I.U:Aţi fost redactor şef al revistei bilingve ״Columna״ redactor la multe alte publicaţii , dar, mai ales, sunteţi preşedinta unei organizaţii importante, »Asociaţia Scriitorilor de Expresie Latină »din Italia . Care este istoricul şi care este statutul acestei organizaţii ?

M.R:Asociaţia de Expresie Latină din Italia a fost afiliată, până în 1989, la asociaţia omoloagă de la Paris, al cărei preşedinte era d-na Mioara Cremene, dispărută, din păcate, dintre noi. Scopul organizaţiei era , iniţial, de a menţine viu cultul limbii latine şi aceea , nu mai puţin importantă, de a strânge legăturile culturale cu popoarele care vorbesc limbi romanice. În această optică au fost organizate concursuri internaţionale de literatură şi diferite simpozioane. La concursul literar de anul trecut, spre exemplu, căruia şi revista dv. i-a făcut popularizare, am avut marea bucurie să decernăm medalia de argint unui tânăr român chiar din Focşani, Constantin Badiu, care a scris o superbă poezie în limba franceză. De asemenea, în organizaţie sunt înscrise persoane şi personalităţi din toată Europa. Chiar dv., d-le profesor Culiţă Ioan Uşurelu,în calitate de scriitor şi de şef de revistă, sunteţi înscris în asociaţia noastră încă de la venirea dv. În Italia, acum doi ani. La fel , încă mulţi alţi scriitori şi redactori şefi din ţările eoropene…

C.I.U:Ştiu că v a preocupat permanent situaţia tragică a femeii în lume, chiar libertatea ei. În paranteză fie spus astăzi nu mai are ce face cu atâta libertate: libertatea de a îngriji copilul , de a îngriji bărbatul, de a avea un serviciu …Asta a dorit femeia ? Personajele dv . feminine au ceva tragic dar şi luminos , chiar fascinant în ele . Dacă ne am referi numai la cele din « Hermana » şi ״ Fiul meu terorist”...

Mai face parte femeia din aşa zisul sex slab? Dacă a făcut vreodată parte din el… Şi totuşi, în spatele unui om mare există întotdeauna o femeie mare…

M.R:Nu cred că femeia face parte din sexul slab. De-a lungul istoriei a dovedit că este capabilă de sacrificiu, că a luptat pentru drepturile ei, dar situaţia se îndreaptă spre mai rău…Este de ajuns să te gândeşti la legile care tratează inegal femeia. Să nu uităm lapidarea femeii infidele sau obligaţia purtării vălului ce le acoperă faţa, orori ce nu aparţin lumii occidentale, orori ce nu pot fi numite în nici un caz legi. În Italia este în discuţie o lege adevărată, care să interzică purtarea vălului de către femeile musulmane. Din păcate, chiar şi în ţările civilizate femeia nu are o viaţă uşoară... Astfel, posturile de conducere în armată, în politică, în industrie sunt deţinute de bărbaţi. . Şi totuşi, în spatele unui om mare există întotdeauna o femeie mare….

C.I.U:În calităţile oficiale sau neoficiale pe care le-aţi avut, sunt sigur că aţi avut strânse legături cu „Academia di Romania”de la Roma. Joacă această instituţie vreun rol în promovarea culturii noastre?

M.R:Accademia di Romania din Roma a avut momente de înalt prestigiu. Îmi amintesc de anul 1989 : au avut loc aici conferinţa despre Leopardi şi Eminescu, în colaborare cu Asociaţia de Expresie Latină. Aceeaşi conferinţă s-a desfăşurat şi în alte oraşe ca Spoleto, Palestrina, Messina şi Barletta. O perioadă înfloritoare a avut Academia sub conducerea prestigioasei profesoare Zoe Dumitrescu Buşulenga, dispărută, din păcate, dintre noi. Fără dubii, succesul unei instituţii publice depinde de conducătorul ce se găseşte la cârmă. Se spune, pe drept, că oamenii sfinţesc postul. Sper să existe cât mai multe persoane care să promoveze şi să susţină cultura românească în lume aşa cum a făcut-o regretata Zoe Buşulenga…..

C.I.U:Ultima dv. carte,’’Europa , Europa’’, lansată de câteva zile, a avut mare succes. Din volumul respectiv, ca şi din toate celelalte, se observă că sunteţi o femeie puternică şi un scriitor puternic, aveţi idei clare şi ferme despre literatură, despre societate, despre ţările şi oamenii pe care i-aţi cunoscut, despre sentimentele care înnobilează viaţa omului…Credeţi că literatura, în special poezia, ar mai avea, astăzi, vreun rol?

M.R: Oraşele şi naţiunile sunt realmente reprezentate de poeţii lor: Lesbo este oraşul lui Saffo, Firenze – oraşul lui Dante, Anglia- ţara lui Shakespeare, Franţa e pământul lui Baudelaire, Recanati e pământul lui Leopardi aşa cum Ipoteşti este locul natal al lui Eminescu. Există, de ce să n-o spunem, un raport indescifrabil între poet şi locurile natale, un fel de a-i aparţine pentru eternitate. Sunt fantasmele cu care trăim, dar nu de la moartea lor vine mesajul, ci din viaţa pe care au trăit-o. Poetul nu va muri atâta timp cât poezia sa trăieşte. Iată o temă care domină poezia nemuritoare „Mormintele”, scrisă de Foscoli.

C.I.U:V-aş ruga să transmiteţi câteva cuvinte pentru cititorii dv.!

M.R:Ţin să vă mulţumesc pentru ocazia deosebită acordată de revista dv. de a-mi putea exprima ideile către cititorii români faţă de care am o deosebită stimă şi doresc din tot sufletul ca operele mele să fie bine primite. Mai ales ultimul meu roman, „Dies irae”, care sper să vadă lumina tiparului şi în România. Vă doresc multă sănătate, domnule director Culiţă Ioan Uşurelu, şi prin dv. întregului popor român! Mult succes pe strada ce vă poartă spre democraţie şi spre o viaţă îmbelşugată!

C.I.U:Vă mulţumesc pentru interviu şi pentru faptul că, într-un moment foarte greu al ,,Salonului literar’’, dvs. aţi plătit apariţia unui număr. Mulţi Ani şi multe cărţi!

Traducerea Teodora BADIU

[Vasilisia Lazăr]

Salutăm pe această prietenă a României și a culturii române - Maria Racioppi.