Aproape o zi

  (T-Haibun*)

 

     Aceeaşi zi, după 19 ani. Cornul lunii dispăruse de ore bune iar copacii înalţi, străjeri unei laturi a cimitirului, filtrau deja lumina tot mai puternică. Păsări, fluturi, poate şi îngeri cu aripile desfăcute, semănând celor de pe policandrul noii biserici din vale, vegheau aria. Spaţiul rămânea însă dominat de fostul lăcaş de cult, prin ale cărui ferestre prăfuite puteai zări strane destrămate şi aruncate de-a valma, un ciubăr pentru botez, tot felul de alte lucruri, semne lăsate de oamenii ce hotărâseră aşa, părăsirea, din cauza şubrezirii construcţiei şi pericolului de incendiu ce-l reprezenta; oameni care aproape sigur erau cu toţi în mormânt, acum.

     Se apropiau câteva grupuri în negru, răzleţite de greutatea şi mărimea platourilor cu colive, a coşurilor cu pachete de dat pomană; treceau podeţul, urmând deja drumul cu umbre, ce urca uşor spre mulţimea de cruci… Din vechea clopotniţă, nu după mult timp, se auzi dangătul prelung, precedând ritualul cunoscut. Preotul şi dascălul se apropiară de primul grup, bărbaţi şi femei adunaţi la parastasul de trei luni al unei femei, apoi merseră la un alt grup, apoi, în drum spre altul, ajunseră lângă un bărbat singur, cu coliva şi sticla cu vin pregătite. Doar el. ,,Veşnică pomenire!’’ de la un om, pentru tatăl său dus.

 

implorând mila –

sub talpa oamenilor

fire de iarbă

 

     Aceeaşi zi, după 19 ani. Soarele a ajuns acum la zenit. Frunzele copacilor de pe marginea de sus a cimitirului se scutură uşor, mângâind vântul. Colina se coboară tot cu grijă, în tăcere, la fel ca la urcare, deşi dorinţa de a cerceta, a investiga, a scăzut mult, s-a estompat. La baza ei par să se fi înmulţit locurile de veci arătoase, unde s-au cheltuit mulţi bani. Unul dintre ele, un cavou zidit temeinic, cu trepte de ciment şi marmură neagră deasupra, este plin pe jumătate cu apă, vezi asta din gura uşiţelor lăsate deschise şi unde, de curând, au fost aprinse lumânări. Observând apa rea, oamenii iuţesc pasul.

     Totuşi, îţi spui, majoritari nu pot fi aici cei cărora, cine ştie, li s-a stins neamul; sau singurătăţile uitate, aceia de care nimeni nu vrea să-şi mai aducă aminte, să mai găsească pic de vreme pentru ei. Însă este real, sunt destule locuri de veci abandonate, descrise de crucile stând într-o rână, de timpul risipit în buruienele ce-au invadat mormintele. Cu greu ai putea fi preot paroh, chiar imposibil cred, fără ca aripa acestei realităţi, atingându-te continuu, să nu te depărteze de efemeritate; să-ţi reamintească despre necesitatea solidă a conştiinţei, toiag dat de Dumnezeu pentru a putea purta mai uşor teama că, în veşnicie, solitar înseamnă mai puţin decât solidar.

 

mormânt părăsit –

liliacul sălbatic

sprijină crucea

 

      Se tot scrie, vorbeşte, că Terra ar avea o soră geamănă, că există, într-adevăr, undeva aproape-departe, o planetă geamănă cu a noastră. Extrapolând, nimic nu ne poate împiedica să gândim atunci la existenţa unui al doilea cimitir, identic până la umbrele de acolo, cu primul, cu acesta… Dar care ar putea fi cauza unei realităţi duale?... Interesant!... Aşadar nu putem fi singuri! De fapt, noi, oamenii, ştim de demult că nu putem fi singuri; dar sigur suntem experimente, noi, fiinţele sfâşiate de antinomii, acele principii care se exclud reciproc, dar care pot fi demonstrate, fiecare în parte, la fel de clar. Originea acestora? Poate deficitul crunt de iubire sinceră, creştină, pentru cel de lângă tine, care ne macină. Oricum, alţii demult au renunţat la cimitir, renunţând şi la naştere, încercând eroic să renunţe la însăşi existenţa dată. Adevărate sunt cuvintele Părintelui Arsenie Boca: ,,De cârma minţii atârnă încotro pornim şi unde ajungem.’’ Poate de aici o fi provenind şi descoperirea asta, dezvăluirea despre un al doilea Pământ.

     Încă puţin şi cornul lunii se va ivi iarăşi pe cer. Spaţiul în care doar cei morţi au rămas pare că tocmai acum s-a ivit, de undeva. Poate că aşa şi este. Cu aproape două milenii şi jumătate în urmă, un om numit Meton, le tot spunea semenilor săi că fazele lunii se repetă identic, în aceleaşi zile ale anului, după câte 19 ani.

 

crâng cu păpădii –

trei nori agăţaţi

de cornul lunii –

sub talpa oamenilor

liliacul sălbatic

 

     *Haibun = text venind dinspre Tara Yamato, îndeobşte scurt, poveste a unei epifanii, încercare de relevare a unei lumi ce nu se lasă văzută uşor. Cel de mai sus conţine două Haiku-uri şi o Tanka, aceasta din urmă având distihul 7-7 (ultimele două versuri) dat de versurile lungi, de câte 7 silabe, ale haiku-urilor anterioare; de aceea, l-am intitulat T-HAIBUN. Citatul din text vrea sã aminteascã de Procedura Honkadori, adică necesitatea, nevoinţa de a aşeza în lucrarea ta cuvinte ale maeştrilor.

Vizualizări: 132

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Mă bucur că acest text a câștigat un premiu. Mi-a plăcut! :) Felicitări!

 Felicitări!

Felicitări, domnule Teculescu! Mult succes în continuare!

Felicitări!

Felicitări!

Felicitări!

Insignă

Se încarcă...

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

Activitatea Recentă

Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Zâmbet a utilizatorului Cincheză Mihail-Rocko
cu 58 minute în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Locuință a lui nicolae vaduva
cu 59 minute în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Pe drumuri răzlețe a lui eunescu
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Primăvară non-stop a lui Costel Zăgan
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Miros de cozonaci a lui Dolha Paul-Alexandru
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Nici imnul nu ne mai deșteaptă a lui Tudor Cicu
cu 1 oră în urmă
Postare de log efectuată de Costel Zăgan
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Furnicile, întotdeauna (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 12 ore în urmă
Utilizatorului bolache alexandru îi place postarea pe blog Nici imnul nu ne mai deșteaptă a lui Tudor Cicu
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului bolache alexandru îi place postarea pe blog Nici imnul nu ne mai deșteaptă a lui Tudor Cicu
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Povestea morții a lui Costel Zăgan
cu 15 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea morții a utilizatorului Costel Zăgan
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Furnicile, întotdeauna (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 15 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Furnicile, întotdeauna (de Ion Lazăr da Coza) a utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Primăvara când se-arată a lui Elena Mititelu
cu 15 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Primăvara când se-arată a utilizatorului Elena Mititelu
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Ovidiu G îi place postarea pe blog haiku ( liniștea nopții... ) a lui Ovidiu G
cu 15 ore în urmă
Ovidiu G a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog prunii albi a utilizatorului Ovidiu G
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog prunii albi a lui Ovidiu G
cu 15 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog prunii albi a utilizatorului Ovidiu G
cu 15 ore în urmă

© 2020   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor