De curând avusese loc pe Terra marea sărbătoare a împlinirii a 3000 de ani după era noastră. Progresul cunoscuse uluitoare performanțe care nu fuseseră prevăzute nici de cei mai inițiați viitorologi. Omul ajunsese pe deplin stăpân pe tainele universului și legile acestuia deveniseră bucătăria laboratoarelor de pe pământ. Omul întreprindea dese incursiuni în spațiu și timp pe planete îndepărtate sau pur și simplu trăia în spațiu, unde avea instalate platforme spațiale în interiorul cărora se defășurau o serie de procese științifice, bine programate și autocontrolate. Ființei umane îi revenea doar rolul de control și dirijare a fenomenelor.

Ființa umană era de nerecunoscut. Își pierduse din gingășie și voioșie și devenise mai sobră, mai rece, un fel de om-mașină care se temea doar de un singur lucru, acela ca propriile-i descoperiri și aparatură să nu-l subjuge. Se năștea, trăia  de ordinul sutelor de ani, iar când pleca în călătorii spațiale aproape că-și uita vârsta. Iubea și ura ca înaintea erei sale, dar mai presus de toate se ascuțise dragostea oarbă pentru supremația absolută.

Folosindu-ne de progresele și puterea științei de atunci vom porni împreună pe urmele sale în viitor, încercând să dezlegăm istoria și enigmele a ceea ce a urmat după era noastră, viitorul  Planetei Albastre!

În cadrul sistemului nostru solar, într-un spațiu interplanetar, fusese stabilită de către pământenii evadați în cosmos o zonă neutră, conform unui pact încheiat între trăitorii de pe Planeta Albastră și cei care-și aleseseră domiciliul în spațiul cosmic. Această zonă neutră, considerată și sacră, fusese numită Arena Spațială Neutră (A.S.N.). Aici era locul întâlnirilor, unde se desfășurau cele mai multe acțiuni politice și economice de pe A.S.N. Aceste ființe, foarte evaluate din punct de vedere științific, se despărțiseră de planeta mamă cu întreg arsenalul de forțe ale progresului vremii respective, un adevărat exod în cosmos al celor mai deștepți oameni de știință, și se stabiliseră în spațiu ocupându-și diferite poziții pentru platformele lor particulare. Ei captau întreaga  energia de la soare și fiecare avea în proiect să devină ”Stăpânul soarelui”! Pe această arenă fiecare mare patron deținea o poziție bine definită, iar pe A.S.N. se întâlneau la simpozioane științifice și conferințe.

La începuturi în rândul comunității de acolo a fost o armonie deplină și trona  pacea și înțelegerea. Trecuseră sute de ani și deja locuitorii născuți în spațiul interplanetar se considerau extratereștri. Cei mai puternici erau Tom și Dia, reprezentantul atomului și al radiației. Deși erau soț și soție fiecare răspundea de propria-i platformă, fără ca unul să poată pătrunde în zona celuilalt. Totul era bine definit. Principalul lor rival devenise Rab, un înrăit al calculatoarelor și expert în tehnica construirii de roboți. Cel mai performant robot al său era Com-r.

S-au mai scurs câteva decenii și între timp s-au întâmplat lucruri majore pe A.S.N.   Com-r, robotul cel mai performant din spațiul cosmic, smulsese supremația celorlalți doi Tom și Dia și chiar însuși creatorul său, Rab, devenise supusul lui Com-r.

Într-o alianță secretă Rab, Tom, Dia, împreună cu alte două mari forțe, Calip și Heta, în complicitate cu Elit, stăpânul satelitului  care supraveghea de pe orbită Planeta Albastră, deciseră să-i propună robotului Com-r să facă o vizită împreună pe planeta Pământ. Astfel vor încerca să înlăture de la supremație robotul și să salveze viața de pe Arena Spațială Neutră. Totodată oamenii din spațiu vizau și o altă manevră, să vadă evoluția de pe Terra și eventual s-o transforme în colonia lor.  Trimiseră mesaje pământenilor Lom și Era, stăpânii planetei, care îi primiră cu ospitalitate și fast.

Pe Planeta Albastră domina o vegetație luxuriantă, o adevărată planetă parc, dar și cu orașe suspendate, subterane și subacvatice până în fundul mărilor și oceanelor. Lom deținea secretele legilor științei și tehnicii, iar soția sa, Era, secretele legilor naturii. Astfel pe Terra exista o armonie desăvârșită.

După primirea cordială făcută de pământeni extratereștrilor urmară simpozioane, conferințe și vizite pe toate continentele. Se părea că noii sosiți nu se grăbeau să se întoarcă în  spațiu. Aceștia începură să-și pună în practică programul de înlăturare al robotului stăpân, Com-r, și chiar distrugere a lui, chiar cu riscul să arunce în aer Planeta Albastră. Lom și Era nu bănuiau cu ce gânduri veniseră spațienii.  Dar Com-r descoperi că ceva nu este în regulă și astfel începu conflictul. Flăcările cuprinseră pământul, construcțiile somptuoase se prefăcură în praf, munții se prăbușiră, se dezlănțuiră mișcări tectonice la nivel planetar, vulcanii erupseră, oceanele inundară uscatul. Imagini apocaliptice învăluiră Terra. Din cosmos Pământul părea un astru ce strălucește ca o stea în lavă și flăcări…

Pe Terra, ca urmare a unei dispute dintre fii progresului în lupta pentru supremație, s-a produs o catastrofă inimaginabilă. Tot ce realizase omenirea în decursul miilor de ani se prăbușise în câteva minute.

Focul a ars pe planetă mult timp și din cosmos părea o micuță stea de curând născută.

Cu timpul atmosfera s-a purificat și pământul a creat germenii renașterii vieții. Continentele nu mai erau aceleași din cauza mișcărilor tectonice care schimbaseră configurația planetei. Și totuși, undeva,  niște insule îndepărtate, necunoscute, fuseseră ferite de acel pârjolul abominabil. Plante, animale și ființe umane sălbatice au scăpat furiei apocalipsei produse chiar de om.

După milenii Terra și-a regăsit liniștea, chiar dacă în mare parte era cuprinsă de ape și pustiuri. Deșerturi de nisip sau munți a căror stâncă strălucea în soare creau impresia unei pustietăți planetare. Pământul părea o planetă moartă pentru totdeauna pe care nu părea să fi existat sau să existe vreodată forme de viață, Și totuși prezența apei justifica și prezența oxigenului. Și iată că undeva, pe niște insulițe în mijlocul întinderilor nesfârșite de apă, oameni primitivi duceau o viață dezordonată, animalică, concurentă cu cea a sălbăticiunilor.  Singura lege era legea șarpelui de foc și a tunetelor din timpul furtunilor. Astfel apărură zeii ca protectorii lor. Treptat își confecționară arcuri și săgeți, unelte din piatră necesare pentru vânătoare. Îmblânziră apoi animale pentru  hrană, lucrat pământul și transport. Treptat, treptat de-a lungul secolelor omenirea evoluă…

Printre acei primitivi se născură și făpturi inteligente care deveniră șefi. Cu cât ființa umană începea să dezlege misterele naturii, cu atât reușea să-și schimbe modul de organizare și de viață. Tehnologia firavă prinse aripi și odată cu ea avu loc scindarea comunității în stăpâni și supuși.

Trecură mileniile și Terra reîntineri!

În decursul  mileniiloe pe planetă s-a dezvoltat o nouă civilizație. Procesele și transformările istorice au revoluționat omenirea, descoperirile științifice au propulsat domeniile tehnicii, ajungându-se la un nivel de dezvoltare foarte avansat.

Pe Pământ ființa umană refăcuse totul, de parcă niciodată nu se întâmplase nimic și că înaintea acestei civilizații nu existase cu zeci de mii de ani o civilizație foarte avansată. Numai planeta fusese martoră la adevăratele evenimente.

Emulația se transformă treptat în rivalitate și luptă pentru putere. Dorința de absolut determină ființa umană să evadeze din sferele prezentului către viitor, instalându-se sentimentul de supremație. Astfel, Omul, prin realizările sale, se înălța strălucitor ca un astru. Se făcură descoperiri uluitoare, inexplicabile, prin prezența ruinelor unor orașe subterane și chiar acvatice.

Treptat informații colosale invadară Terra din toate părțile cu ajutorul cărora încep să fie elucidate misterele trecutului foarte îndepărtat.

 Dar odată cu evoluția societății și neînțelegerile se accentuează și apare riscul unui conflict mondial pentru putere. Se evadează în spațiu, se începe popularea planetelor din apropiere construindu-se orașe containere. Ba chiar se încearcă și crearea de atmosferă artificială în jurul planetei Marte pentru ca pe ea să se poată dezvolta în mod normal viața.

Deodată, în toiul acestor frământări pentru supremația absolută, o descoperire uluitoare cutremură întreaga omenire: strălucirea astrului ceresc, Soarele, își pierduse din forță. Oamenii de știință ajunseră la concluzia că în decursul câtorva mii de ani Soarele se va stinge treptat. Spaima îi cuprinse pe pământeni și la unison se solidarizară în găsirea unei soluții pentru salvarea omenirii.

În cele din urmă ajunseră la concluzia că există trei soluții: să salveze Soarele, să construiască un astru artificial asemănător Soarelui sau să caute o planetă în alt sistem solar, unde să migreze pământenii cu întregul lor arsenal terestru.

Ce va urma? Vom trăi și vom vedea!!!

Vizualizări: 58

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

O poveste telegramă ce reprezintă cicluri ale pământului. Dar nimic surprinzător. Totul este previzibil, așa cum se întâmplă pe pământ. Chiar și în cosmos, ființele umane refugiate acolo practică aceleași obiceiuri... Era bine dacă s-ar fi schimbat ceva...

Narat între științific și beletristic.

Am citit cu plăcere,

Sofy

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

DONAȚII

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII

la: RO82RZBR0000060016707555

titular cont: Lazăr Vasilisia (Raiffeisen Bank)

*****************

Donatori (nume sau pseudonim),

începând cu sept. 2019:

 Mica - 260 lei

 Valeria Merca - 250 lei

Tudor Cicu - 300 lei

Activitatea Recentă

Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog văcsuire a utilizatorului nicolae vaduva
cu 5 minute în urmă
Utilizatorului Mihaela Suciu îi place postarea pe blog văcsuire a lui nicolae vaduva
cu 6 minute în urmă
Gabriel Cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Toamna asta... a utilizatorului Gabriel Cristea
cu 52 minute în urmă
Postare de log efectuată de nicolae vaduva
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog Balada celui care se visa sub ciobul lunii a lui Tudor Cicu
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog Gașcă a lui Batmindru Lucia
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog Hai, Salut! (monorime în TOT IO) a lui Batmindru Lucia
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Pop Dorina îi place postarea pe blog Toamna asta... a lui Gabriel Cristea
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog ultimul noiembrie a lui paparuz adrian
cu 11 ore în urmă
Ion Lazăr da Coza a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Dac-ai uitat, iubite, al meu nume a utilizatorului Camelia Ardelean
cu 12 ore în urmă
Ion Lazăr da Coza a lăsat un comentariu pentru Camelia Florescu
cu 12 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog Înainte de plecare a lui gina zaharia
cu 12 ore în urmă
Mihaela Suciu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Toamna asta... a utilizatorului Gabriel Cristea
cu 14 ore în urmă
Mihaela Suciu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Toamna asta... a utilizatorului Gabriel Cristea
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Suciu îi place postarea pe blog Stația mea a lui Dolha Paul-Alexandru
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Suciu îi place postarea pe blog Toamna asta... a lui Gabriel Cristea
cu 14 ore în urmă
Postare de log efectuată de Gabriel Cristea
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Gabriel Cristea îi place postarea pe blog Stația mea a lui Dolha Paul-Alexandru
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Gabriel Cristea îi place postarea pe blog Hai, mai hai! a lui Cristian Je
cu 20 ore în urmă
Utilizatorului Gabriel Cristea îi place postarea pe blog Neprețuit a lui Batmindru Lucia
cu 20 ore în urmă

© 2019   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor