Trăia la o margine de lume, un gropar numit Speranță. La o vreme i-au murit animale, precum urmează : mai întîi i-a murit capra, dar nu în păpușoi, ci într-o depresiune, apoi scroafa, cam la vreo săptămînă. Apoi i-a murit vaca și atunci s-a  enervat tare de tot ! A fost așa de furios că vreo lună a băut tot ce se putea bea în ogradă, inclusiv o găleată cu apă murdară, confundată cu alta care avea apă curată. Ultimii  au murit calul și cîinele, iar cele cîteva păsări rămase fuseseră lăsate parcă pentru a arăta cît de mare era dezolarea prin cîrîiala lor continuă.

     Cînd i-a murit  Bucuria Vieții, adică nevasta, s-a supărat atît de tare, că trei ani a fost  negru pe dinăuntru și pe dinafară ! Ce-i drept, e drept, că în ultimii zece-doisprezece ani Bucuria se cam acrise și stafidise, dar tot era mai mult decît nimic !...

     De atîtea morți în familie, părea firesc să devină groparul nu doar al celor de-ai casei sale, ci și a întregului sat și astfel mai căpăta cîțiva bănuți pentru traiul zilnic. Apăruse și o vorbă care devenise un fel de avertisment de piază rea : dacă ajungi ca groparul Speranță, nu mai ai nici o speranță !

    Nedumerirea groparului era mare deoarece nici animalele și nici nevastă n-au dat semne de boleșniță înainte de a închide ochii definitiv, iar despre vreo molimă nu putea fi vorba, pentru că numai asupra casei sale se abătuse năpasta. Dacă s-ar afla ce nume dăduse fiecărui animal în parte, s-ar înțelege mai abitir adîncimea nenorocirii.

   Capra avea numele de Veselie, pentru că sărea hop-țop de colo-colo. Scroafa era alintată cu numele de Avuție, vaca era strigată Milostenie ! Calul se numea Curaj și cîinelui i se spunea Mila ! Doar pisica mai trăia, în afară de găini, poate pentru că numele ei de Fițoasa o proteja cumva. O numise astfel  fiindcă arareori se lăsa mîngîiată, de cele mai multe ori mîța zborșindu-se la el sau chiar zgîriindu-l fără un motiv aparent.

   Mai avea trei fete și un fecior. Dar pînă să le vină rîndul lor, trebuie precizat că popa  făcea pe deșteptul, cam ca majoritatea popilor de pe meleagurile noastre, fiindcă pe față era mieros nevoie mare, iar pe din dos golea cutia milelor și chefuia cu femei ușoare mai departe de casă, pentru a nu  afla cunoscuții ce probă de ipocrit uns cu smoala iadului era ! Așadar popa făcea pe deșteptul și-l îndemna să citească povestea lui Iov, pe care groparul Speranță a citit-o în cele din urmă, dar n-a înțeles prea mult din ea.

   Nu se asemăna nici în credință cu Iov, nici în curățenie sufletească, iar cînd l-a lovit năpasta, s-a mîniat foarte, ca să nu mai vorbim de supărări. Ce-i drept, a căutat să nu înjure, să nu ocărască, nici să hulească numele Domnului Dumnezeu, chiar  dacă i-au mai scăpat unele cuvinte despre cel cu coarne... Totuși, în unele dimineți se trezea rușinat ori supărat pentru că în somnul cu vise înjurase de Dumnezeu !...

   Groparul Speranță se lăsase de tutun și spirtoase după o vreme, de voie - de nevoie, fiindcă îl dureau rinichii. O fi auzind el destul de des vorba aceea cum că toate au rostul lor și nimic, nici măcar un fir de iarbă nu se mișcă fără voia Domnului, însă ce nu înțelegea el era de ce atît de multe năpaste doar  pe capul lui ?

  Cît despre copiii săi, aveau niște porecle care vorbeau de la sine. Cea mică era Șerpoaica, pentru viclenia și răceala inimii ei, fata mijlocie era poreclită Egoista, cea mare Fudula, iar feciorului i se spune Hoțul. Toți patru trăiau în lume de multă vreme,  mai mult decît bine, după cum se zvonea, însă se știe doar că mai binele este dușmanul binelui !

   După ani și ani, prea mulți ca să le mai țină socoteala cineva, groparul Speranță simți că i se apropie sfîrșitul. Boli multă vreme, ba agoniză și mai mult, dar în mod curios nu-și dădu duhul și pare că mai trăiește și astăzi pe acele meleaguri, unde pînă și lumina zilei era întunecată aproape ca noaptea !

   

 

 

         

   

 

 

Vizualizări: 67

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

În consecință speranța nu moare. O parabolă reușită.

Am citit cu plăcere!

Sofy

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

conducere site redacție

FONDATORI

ION LAZĂR da COZA - scriitor

VASILISIA LAZĂR - poetă, membră UZPR

ADMINISTRATORI-EDITORI

SOFIA SINCĂ - prozatoare

ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, membră UZPR

AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare

MIHAELA POPA - poetă

GRIG SALVAN - prozator, cantautor

BOLACHE ALEXANDRU - poet

MIHAI KATIN - poet

GABRIELA RAUCĂ - poetă, membră UZPR (redactor promovare media) 

CARMEN POPESCU - scriitoare, membră UZPR (redactor promovare media) 

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

***

Pentru acest an, au donat:

Gabriela Raucă - 1000 lei

Burtea Corina-Elena - 200 lei

important!

Activitatea Recentă

Utilizatorului Ioniţă Gabriela îi place postarea pe blog Lipsa de secunde a lui Mihai Katin
cu 1 oră în urmă
Lui IOAN stoian i-a plăcut discuţia Biserica de lemn din Țara Moților, la Olănești, Vâlcea a lui Cristina Nălbitoru
cu 11 ore în urmă
Dacu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Ion Lazăr da Coza – Lumina care nu se stinge a utilizatorului Vasilisia Lazăr
"DUMNEZEU să aibă în paza sa Sufletul celui care ca Om a fost Scriitorul Ion Lazăr da Coza!"
cu 19 ore în urmă
Ion Nălbitoru a adăugat o discuţie la grupul
Prezentare grafică

„Cărțile pentru mine sunt sacre, fac parte din sufletul meu” Interviu cu domnul Vasile Hatos, Italia

Ion Nălbitoru: Domnule Vasile Hatos, ne cunoaștem și colaborăm, cultural, de câțiva ani. Am…Vezi mai mult
cu 21 ore în urmă
Utilizatorului Ada Nemescu îi place postarea pe blog Ion Lazăr da Coza – Lumina care nu se stinge a lui Vasilisia Lazăr
cu 22 ore în urmă
Ada Nemescu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Ion Lazăr da Coza – Lumina care nu se stinge a utilizatorului Vasilisia Lazăr
"Emoționante cuvinte, versuri fără vârstă... Ne privește din stele, ne ocrotește, iar noi…"
cu 22 ore în urmă
Cristina Nălbitoru a adăugat o discuţie la grupul
Prezentare grafică

Biserica de lemn din Țara Moților, la Olănești, Vâlcea

        Biserica de lemn din Albac, Țara Moților, unde venea să se roage Horea, are o istorie…Vezi mai mult
cu 22 ore în urmă
Ioniţă Gabriela a contribuit cu răspunsuri la discuţia Cine a inventat frățiorii? a utilizatorului Ioniţă Gabriela
"Dl Mihai Katin, multumesc pt popas si ganduri bune!"
cu 23 ore în urmă
Elena Victoria Glodean a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Pe când inimile erau încăpătoare a utilizatorului Elena Victoria Glodean
"Chris Mulțumesc pentru popas și aprecieri!"
ieri
Utilizatorului Cornaciu Nicoleta Ramona îi place postarea pe blog călăuza a lui nicolae vaduva
ieri
Cornaciu Nicoleta Ramona a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Ion Lazăr da Coza – Lumina care nu se stinge a utilizatorului Vasilisia Lazăr
"Prin fiecare rând, ai dăruit lumii o parte din tine. Penița ta s-a oprit, dar versurile…"
ieri
Utilizatorului Cornaciu Nicoleta Ramona îi place postarea pe blog Ion Lazăr da Coza – Lumina care nu se stinge a lui Vasilisia Lazăr
ieri
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mesteacănul a utilizatorului Ana-Maria Butuza
"frumoasa si tulburatoare imagine!"
ieri
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Mesteacănul a lui Ana-Maria Butuza
ieri
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Pe când inimile erau încăpătoare a utilizatorului Elena Victoria Glodean
"foarte frumos si induiosator text! "
ieri
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Pe când inimile erau încăpătoare a lui Elena Victoria Glodean
ieri
Utilizatorului Dorina Cracană îi place postarea pe blog Ion Lazăr da Coza – Lumina care nu se stinge a lui Vasilisia Lazăr
ieri
Utilizatorului Vasilisia Lazăr îi place postarea pe blog Ion Lazăr da Coza – Lumina care nu se stinge a lui Vasilisia Lazăr
ieri
Postare de log efectuată de Vasilisia Lazăr

Ion Lazăr da Coza – Lumina care nu se stinge

Ion Lazăr da Coza – Lumina care nu se stinge Au trecut șase ani de când ilustrul scriitor vrâncean…Vezi mai mult
ieri
Cristina Nălbitoru a postat discuţii
Duminică

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2026   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor