Tu...

[Emil Dumitru]

       Tu mereu îmi lași versuri ,,suflet-adaptabile” pe întortocheatele poteci ale și mai... alambicatului labirint al vieții. Uneori chiar vreau să mă rătăcesc, să mă pierd, dar nu reușesc, gândul că undeva prin labirint sau chiar la ieșirea din el am să te găsesc, îmi poartă pașii pe aceste întortocheate cărării de parcă, imaginar, aș urmări firul Ariadnei.
       Și merg și tot merg, dar nu obosesc pentru că tu ești mereu în preajma mea, te simt că ești puternică, că-mi transmiți energie pe calea undelor de iubire ca să pot alunga sau chiar arunca pentru eternitate, blestemata asta de roboto-monotonie - în care mă zbat zilnic - în abisurile din groapa Marianelor.
       La un moment dat am simțit că se cuibărește, furișându-se gingaș, ceva în mâna mea, am închis ochii minții să-ți visez mâna, fiind sigur că era a ta.
       Drumul nostru prin labirintul vieții a fost scris de ursite încă de la nașterea noastră, totul a fost programat să se întâmple în această viață, acum. Acum chiar avem nevoie unul de celălalt ca să formăm un tot, un întreg al iubirii.
       Tu crezi că dragostea noastră își poate potoli setea de iubire, dacă noi beam dintr-o cupă plină cu nectarul vieții, cules de heruvimi?
       Hai să căutam adevărata pasiune a iubirii și, de ce nu, poate descoperim rețeta secretă a mirificei iubiri până la, sau dincolo de beatitudine... Iar dacă ne este hărăzit să găsim această rețetă, s-o divulgăm tuturor ce cred în iubire, tuturor ce cred în dragoste și înțelegere.
       Înserarea, în mare liniște și taină, coboară peste labirint, mă înfășoară cu o manta din purpură de stele. Acum nu mai este așa de întuneric, au venit licuricii, roiesc în jurul meu și-mi luminează calea, zărind din când în când cu ochii minții firul Ariadnei, călăuzindu-mi pași spre ieșire. Acolo, în mod sigur mă aștepți tu.

[Grig Salvan]

Frumos poem în proză, cu imagini ample, descrieri magice și metafore, cu lirism, romantism și visare. Interesantă ideea vieții ca labirint, în care ne mișcăm aparent la întâmplare, în realitate după „liniile destinului”, cu o neobosită căutare și găsire, găsire de iubire, care ne conduce cu puterea ei pe „firul Ariadnei”, de mână, până la „ieșirea din labirint”...

[Emil Dumitru]

Vă mulțumesc pentru lectură și comentariu, domnule Grig Salvan. 

Grig Salvan a spus :

Frumos poem în proză, cu imagini ample, descrieri magice și metafore, cu lirism, romantism și visare. Interesantă ideea vieții ca labirint, în care ne mișcăm aparent la întâmplare, în realitate după „liniile destinului”, cu o neobosită căutare și găsire, găsire de iubire, care ne conduce cu puterea ei pe „firul Ariadnei”, de mână, până la „ieșirea din labirint”...

[Ada Nemescu]

De acord cu prietenul  Grig, este un poem în proză sensibil până peste poate...

Exprimă idealul în iubire, perfecta alipire a mâinilor și sufletelor, desăvârșind forma androgină, mitul, ființă fabuloasă din mitologia greacă.  Ce-și poate dori un om mai mult?

cu deosebită plăcere am citit, felicit, aDa nemescu

https://youtu.be/kIm9heCHuT4?list=PLipJ5Uz5_bnHiCqfXU5QRCKgNZUSFwdJ...

[Emil Dumitru]

Vă mulțumesc mult pentru tot, doamna aDa nemescu... Am vizionat clipul, sensibile versuri... „de la tălpi și până la cer”.

Ada Nemescu a spus :

De acord cu prietenul  Grig, este un poem în proză sensibil până peste poate...

Exprimă idealul în iubire, perfecta alipire a mâinilor și sufletelor, desăvârșind forma androgină, mitul, ființă fabuloasă din mitologia greacă.  Ce-și poate dori un om mai mult?

cu deosebită plăcere am citit, felicit, aDa nemescu

https://youtu.be/kIm9heCHuT4?list=PLipJ5Uz5_bnHiCqfXU5QRCKgNZUSFwdJ...

[Pop Dorina]

Pe cărările iubirii, pronumele personal tu se transformă instantaneu în „noi”. Când dulceața pluralului ne cuprinde simțim că lumea toată ne stă la picioare. Tindem să visăm, căci realitatea uneori nu e așa frumoasă precum o descrieți dumneavoastră, fapt pentru care vă aplaud. Am citit cu drag.

[Emil Dumitru]

Stimată doamnă, vă mulțumesc pentru lectură și comentariu.

Pop Dorina a spus :

Pe cărările iubirii, pronumele personal tu se transformă instantaneu în „noi”. Când dulceața pluralului ne cuprinde simțim că lumea toată ne stă la picioare. Tindem să visăm, căci realitatea uneori nu e așa frumoasă precum o descrieți dumneavoastră, fapt pentru care vă aplaud. Am citit cu drag.