-Tăticule, când vine Moş Crăciun?

-Curând, băiatul meu, curând...

-Şi de unde vine, tăticule?

-Ooo...de atât de departe, tocmai din Laponia, de la capătul Pământului...

-Şi  în sacul lui încap cadouri pentru toţi copiii, tăticule?

-Cu siguranţă, încap, dragul meu, sacul moşului e uriaş...

-Şi acolo va fi şi cadoul meu?

-Moşul, nu uită, niciodată, pe nimeni, Eduard!

-Vor veni şi colindători?

-Da, ca în fiecare an!

-Aş fi vrut atât de mult să merg şi eu cu copiii, la colindat...

-Când te vei însănătoşi, vei merge, copilul meu, nu trebuie să fii trist pentru asta! Ai puţină răbadare!

Dar Eduard, băieţelul meu de opt ani, în iarna aceea, nu mai avusese răbdare.Boala de care suferea, evoluase brusc, şi înainte cu câteva zile de Crăciun, medicii au hotărât să-i opereze tumoarea craniană, ca ultimă şansă, deşi operaţia era foarte riscantă. Speranţele de supravieţire erau mici, dar medicii ne-au încurajat, pe mine şi pe soţia mea, să ne păstrăm cumpătul şi să ne rugăm. Era tot ce mai puteam face...

Eduard, sensul existenţei noastre, nu a mai apucat în acel an, să vadă bradul, cadourile Moşului şi să asculte colinde.

Cu ochii pierduţi şi înceţoşaţi, abia putând să vorbească, înainte cu câteva minute de a intra în operaţie,ţinându-mă strâns de mână, îmi spuse:

-Tăticule, eu simt că alunec într-o prăpastie adâncă şi nu am de ce să mă ţin...Ţine-mă, tu,  tăticule, nu mă lăsa să cad acolo în întuneric... De acolo, n-am să-l mai pot vedea pe Moş Crăciun, nici bradul nu o să-l mai văd, tăticule...

-Când te vei trezi, după operaţie, Eduard, şi Moşul, şi bradul, şi colindătorii vor fi lângă tine, alături de noi, copilul meu...ai să vezi!

 

Operaţia a durat câteva ore...cele mai lungi ore din viaţă.

-A fost o reuşită! ne-a anunţat neurochirurgul...Acum totul depinde de Dumnezeu! Dacă îşi va reveni

din coma în care se află, totul va fi în regulă...Eduard va fi din nou un copil ca toţi ceilalţi. Însă nu  pot  să nu vă spun, că este posibil ca acest lucru să nu se întâmple. Rugaţi-vă! Şi eu voi face asta!

Şi zilele treceau una după alta, apoi lunile...dar Eduard nu dădea nici un semn de revenire. Viaţa lui era menţinută doar de aparatele la care era conectat.

Vorbeam în fiecare zi cu el, convinşi că ne aude,îi povesteam de prietenii lui, îi spuneam basme,îl rugam fierbinte să lupte, să nu se lase înfrânt.

La rândul nostru, nu am încetat nici o clipă să sperăm şi să ne încredem în dreptatea divină.

Astfel,  a venit  vara, a venit şi toamna şi din nou iarna, dar Eduard rămânea în continuare în stare vegetativă.

Medicii ne priveau cu milă. Copilul nostru „trăia” doar datorită aparatelor.

Pe la jumătatea lunii decembrie, am fost anunţaţi că ar trebui să renunţăm să ne mai facem speranţe şi iluzii inutile şi să îl lăsăm, pe Eduard, să plece, pentru că din punct de vedere medical, nu se mai putea face nimic.

Cu toate acestea, noi nu am putut renunţa...i-am implorat pe medici să mai aşteptăm până la Crăciun, să credem încă într-o minune dumezeiască. Au acceptat, din compasiune, acest ultim termen, cu menţiunea că, dincolo de el, nu se mai poate face absolut nimic. Să ne resemnăm...

Fiecare oră, fiecare minut ne adâncea deznădejdea, disperarea...dar contiunuam să ne rugăm, zile şi nopţi în şir.

Crăciunul se apropia din nou, copiii se auzeau pe străzi: „ steaua sus răsare, ca o taină mare...”

În ajun, am adus în rezerva lui Eduard, un brăduţ împodobit, iar sub el am aşezat o mulţime de cadouri.

Spre seară, colegii lui, au venit şi l-au colindat, plângând...

Îl ţineam strâns de mânuţe şi îl rugam:

-Eduard, uite, Moş Crăciun a venit, aşa cum ţi-am promis, doar deschide ochii şi ai să-l vezi, nu renunţa, dragul meu drag...ascultă...şi îngerii îţi cântă colinde, copilul meu...

Târziu, în acea ultimă noapte din termenul dat de medici, când nu mai eram decât eu alături de Eduard, când în inima mea, îndoiala îşi găsise culcuş, iar disperarea pusese deja  stăpânire pe sufletul meu aflat în agonie, l-am auzit, abia şoptind:

-Tăticule, când vine Moş Crăciun? Îl aştept de atâte vreme...

-Moş Crăciun a venit, chiar acum, dragul meu, în sfârşit, a venit!

 

 

Vizualizări: 58

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Impresionant, atât mai pot spune după o astfel de lectură. :)

LIKE!

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

Zile de naştere

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: Lazăr Vasilisia 

(CEC Bank)

*

DONATORI,

începând cu septembrie 2020:

Valeria Merca 

Sofia Sincă 

Mihaela Popa

Tudor Cicu

Nikol MerBreM

Vasilisia Lazăr 

Activitatea Recentă

Lui Vasilisia Lazăr i-a plăcut discuţia Poeziile participante la Concursul de poezie și proză scurtă „Ion Lazăr da Coza”, ediția I, 2021 a lui Vasilisia Lazăr
cu 39 minute în urmă
Lui Vasilisia Lazăr i-a plăcut discuţia Prozele participante la Concursul de poezie și proză scurtă „Ion Lazăr da Coza”, ediția I, 2021 a lui Vasilisia Lazăr
cu 39 minute în urmă
Utilizatorului gabriel cristea îi place postarea pe blog dangăt stingher a lui Dinca Valerian
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului gabriel cristea îi place postarea pe blog Pasăre măiastră a lui Dolha Paul-Alexandru
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului gabriel cristea îi place postarea pe blog În templul meu a lui Ion Ion
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului gabriel cristea îi place postarea pe blog mama... a lui Darie Giurgiu
cu 1 oră în urmă
Vasilisia Lazăr a adăugat o discuţie la grupul
cu 1 oră în urmă
gina zaharia a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Față în față a utilizatorului gina zaharia
cu 3 ore în urmă
gina zaharia a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Față în față a utilizatorului gina zaharia
cu 3 ore în urmă
gina zaharia a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Față în față a utilizatorului gina zaharia
cu 3 ore în urmă
gina zaharia a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog În templul meu a utilizatorului Ion Ion
cu 3 ore în urmă
gina zaharia a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog În același loc a utilizatorului gina zaharia
cu 4 ore în urmă
Teodor Meșină s-a alăturat la grupul utilizatorului Ion Lazăr da Coza
cu 4 ore în urmă
Lui Teodor Meșină i-a plăcut grupul ESEURI, INTERVIURI, JURNALISM LITERAR... al lui Ion Lazăr da Coza
cu 4 ore în urmă
gina zaharia a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog În același loc a utilizatorului gina zaharia
cu 4 ore în urmă
gina zaharia a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog În același loc a utilizatorului gina zaharia
cu 4 ore în urmă
Postări de log efectuate de gina zaharia
cu 4 ore în urmă
Lui Teodor Meșină i-a plăcut grupul ESEURI, INTERVIURI, JURNALISM LITERAR... al lui Ion Lazăr da Coza
cu 4 ore în urmă
Lui Teodor Meșină i-a plăcut pagina Regulament a lui Vasilisia Lazăr
cu 5 ore în urmă
Teodor Meșină a lăsat un comentariu pentru Sofia Sincă
cu 6 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

Labirinturi  2018 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2021   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor