Șoaptele timpului își oglindesc secunda în retina infinitului, apoi inhalând prospețime din amprenta apusului contabilizează fiecare ieri transformat în mâine. Prezentul, simulând strălucirea, se bălăcește în nămol dojenit de privirea pisicii cu ochi pătrunzători, în care verdele și-a făcut lăcaș durabil. Doar râul îmbrățișează grinzile de oțel și azi, și mâine, chiar de ieri, în speranța că peștii coborâți din cer îi vor face loc în tabloul ignoranței, în care cărămida nu lovește pieptul, ci firele de nisip întinse la Lună.

 

Pe scara curajului, privirea stâncii se încurcă și lunecă, lovind prin cădere,  cu sunete stridente, frica ce adormise făcând pluta pe spatele apei cantonată în albia plină de moluște.  Dorința eului de a înnopta în carapacea unei broaște țestoase se materializează în gândul că propria piele nu încape în ramă. Frământări. Deziluzii. Foc aprins de vântul de nisip ce clădește valuri din fiecare idee aplaudată de smoala din tribună.

 

Sub bărbia stâncii plictisită de compania ghearelor de vultur, norii flutură steagul terorii. Nici ploaia nu mai știe să plângă, nici furtuna nu mai electrocutează petele de culoare ale curcubeului nenăscut încă, nici gândurile nu mai croiesc silabe plăpânde. E epoca privirii care taie stropii, culoarea, mesajul ascuns în idee.

 

De ce să ne-nțelegem din priviri? Cuvintele sunt necuvinte doar în amprenta lui Nichita! Noi suntem doar fosile de scoici pitite la umbra unui fir de nor. Nisipul ne-a alungat, apa ne-a învățat să zburăm din propria existență, iar pământul plânge rușinat, cu privirea ascunsă-n propriul trup.

 

Pe scheletul tăcerii lacrima din ochiul obosit să deseneze traiectoria labirintului uman a adormit pe un pod suspendat. Valoarea echilibrului nu stă în haine luxoase ci-n perpendicularitatea schimbării, nu după cum bate vântul, ci după șoaptele impuse de strigătul eului gata-gata să se înece în neputință, ignoranță, minciună, lașitate. Curajul nu și-a mutat trupul în rama iluziilor, ci-n secunda apusului ce va naște un nou răsărit.

 

Săgeți. Puncte mișcătoare. Raze de lumină? Soarele nu-i pregătit încă să respire în dimineața încurcată cu noroiul de pe vârful pantofului stâng. Bârna din ochii noștrii a evadat pe un pod de porțelan și așteaptă, într-o stație imaginară, nu primul tren, ci un alt trup în care să-și reflecte silabele șchioape și murdare.

                                                                                               

Avem capacitatea de a absenta din propria viață, fără să vrem, fără să clipim. Conștiința și-a luat concediu medical, cinstea și-a dat demisia, doar noi ne complacem în ideea de plutire. Zborul îl călcăm în picioare ca puful păpădiei ce-ar vrea să tragă semnalul de alarmă unor orbi ce conturează eronat linia orizontului. Cerșim zâmbete stâncii sau frământăm pământul cu privirea. Dorim să ne balansăm pe un fir de păianjen întins peste o prăpastie, însă nu avem tăria de caracter să închidem ochii minciunii, lașității și extravagantei schimbări de dragul schimbării. Obstacolele vieții ne fac mai duri, dar dacă am reuși să conservăm pasul care se deplasează netemător pe întinderea albastră, pământul ne-ar aplauda reușita drumului drept, fără curbe murdare și corupte.

 

Din rama fără suflet nu putem săruta nisipul, nu auzim șoapta cărării ce fugărește valurile de la mal, dar putem periclita rezistența pilonilor care susțin podul speranței cu o simplă privire înghețată. Să ardem rama! Să rugăm soarele să mângâie privirea rigidă...

 

O rază mi s-a pus în palmă simțind căldură, interes, onestitate. Pe aripile ei iubirea reeșalonează culorile din curcubeu. Rușinoși, stropii de ploaie se ascund sub firele de nisip, în timp ce viața palpită în fiecare clipire, în fiecare oftat ducându-și destinul spre înainte, uitând de ramă, pod, apus și alte ingrediente nefolositoare. Doar chipul intact și nedistructibil, împrumutând zâmbete din interiorul cu coloana vertebrală dreaptă, alungă privirea de pisică, șterge nedumeririle de pe axa sinusoidală a timpului și respiră curat iubirea de oameni, de natură și construiește, cu privirea, un pas în arta comunicării cu sentimentele agățate în necuvinte.

 

În calmul serii, resemnarea a decedat. Modestia? Ca un ciudat cuvânt din dicționar, nu-i croșetează drum curajului în zadar, ci cu aleasă statornicie, mutată blând spre veșnicie.

 

În glasul privirii cărunte e o stare de veghe, ca o șoaptă a degetului arătător ce învață mișcarea de rotație sau de rezoluție. În rest... priviri pe asfaltul contaminat de nepăsare.

Vizualizări: 11

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Proză lirică, eseu metaforizat. Subiectul? Totul și nimic. Se poate continua la nesfârșit.

Am citit cu plăcere,

Sofi

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

DONAȚII

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII

la: RO82RZBR0000060016707555

titular cont: Lazăr Vasilisia (Raiffeisen Bank)

*****************

Donatori (nume sau pseudonim),

începând cu sept. 2019:

 Mica - 260 lei

 Valeria Merca - 250 lei

Tudor Cicu - 300 lei

Activitatea Recentă

Utilizatorului Mirela Ciupercă îi place postarea pe blog Aș da... a lui Gabriel Cristea
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Mirela Ciupercă îi place postarea pe blog Alchimia stărilor a lui Cristian Je
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Mirela Ciupercă îi place postarea pe blog Cântec pentru ploaia de afară a lui Tudor Cicu
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Mirela Ciupercă îi place postarea pe blog Inculpata de cristal - pamflet a lui Gabriel Cristea
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Mirela Ciupercă îi place postarea pe blog Joc versus război a lui Costel Zăgan
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Mirela Ciupercă îi place postarea pe blog IV. Redescoperirea ancestralului - fragment din poemul ,,Ecouri neolitice'' a lui Gabriel Cristea
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Mirela Ciupercă îi place postarea pe blog Cerul importă îngeri a lui Lavinia Elena Niculicea
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Mirela Ciupercă îi place postarea pe blog Nocturnă a lui Tudor Cicu
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Mirela Ciupercă îi place postarea pe blog Sub unduiri de sălcii dunărene a lui Gabriel Cristea
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Mirela Ciupercă îi place postarea pe blog De la o stare la alta a lui Lidia Pervu
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Mirela Ciupercă îi place postarea pe blog Xes a lui Cristian Je
cu 1 oră în urmă
Tudor Cicu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Nocturnă a utilizatorului Tudor Cicu
cu 2 ore în urmă
Tudor Cicu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Nocturnă a utilizatorului Tudor Cicu
cu 2 ore în urmă
Postare de log efectuată de Tudor Cicu
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog Navigatori a lui Camelia Ardelean
cu 2 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Lacrimile noptii a utilizatorului Cristian Je
cu 3 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Prizonier în buclă temporală a utilizatorului Cristian Je
cu 3 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mă înfior a nu ştiu cat-a oară a utilizatorului Batmindru Lucia
cu 3 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Zarul a utilizatorului Batmindru Lucia
cu 4 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mireasa - în memoria lui Aleksandr Sergheevici Pușkin a utilizatorului Gabriel Cristea
cu 4 ore în urmă

© 2019   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor