Pe apa Sâmbetei

[Bircea Marian]

Bătrânul a făcut pe prostul până a murit, nimeni nu a putut scoate de la el secretul locului în care a îngropat spada de cavalerist, o carabină și câteva gloanțe, pe care le folosea să braconeze pe vremea regelui, ceva monede din metal prețios, ascunse de comuniști. Casa și ograda de sub deal a lăsat-o unei verișoare. Avea o frumusețe bizară, brunetă, amestec de cumani cu valahi, trăsături sălbatice de sfântă coborâtă din icoanele vechi și o blândețe fără margini. A fost prima măritată, cu un consătean, nici nu terminase liceul... și-au venit trei copii, unul după altul cu repeziciune. Necazurile au venit după Revoluție. Pe lângă firul de apă ce trece prin sat este o porțiune de șosea dreaptă, de vreo patru kilometri, apoi drumul cotește brusc în dreptul casei bătrânești. Înainte de linia asta dreaptă, cineva cu spirit antreprenorial a făcut o parcare de T.I.R.-uri, apoi o speluncă, cu grătare, alcool, droguri și odăi mizere de închiriat. Impuberele copile ale satului mergeau acolo. Bani. Bani să plece din sărăcia de sat. Degeaba au protestat sătenii. Patronul era în cârdășie cu politicienii. Și de unde iasă bani și divertisment... Ba i-a mers atât de bine încât și-a făcut firmă de transport și avea propriile lui capuri tractor. Într-o zi, șoferul a prins viteză în linia dreaptă, la curbă nu a putut vira și a trecut cu toată greutatea peste bărbatul ce învăța micuța să meargă pe bicicletă. Doi morți... Femeia a înlemnit. Șoferul băuse zdravăn. A scăpat cu câteva luni de pușcărie, era rudă cu un ministru. După vreo juma de an, alt camion, aceeași problemă, alcool, droguri, prostituate, oboseală. A părasit carosabilul, a rupt porțile și a dat năvală peste băiețelul venit cu caprele de la păscut aflat lângă fântână. Legi proaste, legi oarbe, șoferul era nepotul prefectului. Paloarea s-a pus pe chipul femeii. Cu despăgubirile primite a pus stâlpi de piatră, gard de beton și nu și-a mai lăsat ultimul copil nici măcar în curte. Degeaba. La nici două luni, fiul patronului, beat și drogat, conducea în timp ce se distra cu o prostituată în cabină. Mastodontul în plină viteză s-a năpustit peste curte, apoi s-a proptit în casă, zidul de la drum s-a prăbușit peste copilul ce dormea. Din nou, tragedie și nedreptate. S-a închis sărmana în ea, stană de piatră, fără lacrimi. Au poftit la ea pretendenți încurajați chiar și de rude, dar a rămas de gheață. După un an de zile, a vândut tot și a plecat.

─ Domnule comisar, în dosarul acesta care zace de atâta vreme nemișcat, cred că știu...
─ Ce știi dumneata colega?
─ Trei tiruri și o limuzină. Lovituri precise, șoferii loviți exact între ochi de glonț.
─ Așa, și?
─ Raportul balistic indică aceeași muniție, aceeași armă!
─ Da, un Mannlicher 1893. Arma a fost în dotarea Armatei Române până în 1938. Nu mai vezi așa ceva decât în muzeu. Mai departe?
─ Ce au în comun toate acestea? Arma, muniția, implicarea în accidente mortale cu morți. Victimele accidentelor au făcut parte din aceeași familie. Eu cred că ucigașul nu a fost identificat corespunzător. Nici măcar interogat. Cum de au fost împușcați oamenii ăștia la interval de cateva săptămâni? De ce a fost lăsat patronul la urmă?
─ Ești tânăr și nerăbdător. Femeia respectivă are alibiuri perfecte, confirmate de mulți martori. Nu era acolo când au fost executate tragerile asupra șoferilor. Arma nu are bătaie exagerat de lungă și nu e foarte precisă. Greu de crezut că o femeie fără pregătire militară, poate nimeri de la distanțe așa mari, ținte în mișcare! Nu una, patru!
─ Domnule comisar, totul se leagă!
─ Arma nu a fost găsită! Punct! Nici tuburile cartușelor! Punct! Nu sunt martori! Punct! Cu ce vrei să te duci în instanță? Cu presupuneri?
─ Bine, dar ați vorbit cu ea? Ați interogat-o?
─ Da. S-a recăsătorit, are o nouă familie și locuiesc departe de orice șosea circulată.
─ Și atunci dosarul rămâne cu A.N.(autor necunoscut)? Se duce totul pe apa Sâmbetei! Dar vorbim de crimă!
─ Da colega, e o crimă să urci beat sau drogat la volan. Dosarul se clasează. Altceva?

[Vasilisia Lazăr]

Foarte bine, ochi pentru ochi și dinte pentru dinte. Dacă legea nu a făcut dreptate, și-a făcut singură. A fost prea de tot... Un text bine scris, cum și-o fi construit alibiul, nu știu. Nici nu mai contează. Dar nici nu cred că i-a făcut altcineva dreptate.

ghiață - corect gheață.

Linia de dialog nu se lipește niciodată de cuvânt, se lasă un blanc.

Doi morți...Femeia a înlemnit. / Pauză după punctele de suspensie, altfel semnifică altceva.

[Bircea Marian]

Am corectat. Vă mulțumesc pentru lectură și atenționare. Povestea, e poveste. Și câteodată ne dorim să se întâmple și în realitate așa ceva.  Mulțumesc mult pentru apreciere.

Vasilisia Lazăr a spus :

Foarte bine, ochi pentru ochi și dinte pentru dinte. Dacă legea nu a făcut dreptate, și-a făcut singură. A fost prea de tot... Un text bine scris, cum și-o fi construit alibiul, nu știu. Nici nu mai contează. Dar nici nu cred că i-a făcut altcineva dreptate.

ghiață - corect gheață.

Linia de dialog nu se lipește niciodată de cuvânt, se lasă un blanc.

Doi morți...Femeia a înlemnit. / Pauză după punctele de suspensie, altfel semnifică altceva.

[Grig Salvan]

Un crâmpei scurt și concis din marea debandadă și marele dezmăț ce caracterizează „minunata lume nouă” vorba lui Huxley, corupție și infracționalitate cât cuprinde, aroganță, cumetrie și cârdășie de jos până sus, încât setea de răzbunare devine sfântă și justificată, așa cum o justifică însuși „omul legii” cu spirit de dreptate dincolo de lege.

[Bircea Marian]

Da, bine ar fi să avem și astfel de oameni ai legii. Sunteți un fin observator. Comparația dumneavostră mă onorează. Mulțumesc!

Grig Salvan a spus :

Un crâmpei scurt și concis din marea debandadă și marele dezmăț ce caracterizează „minunata lume nouă” vorba lui Huxley, corupție și infracționalitate cât cuprinde, aroganță, cumetrie și cârdășie de jos până sus, încât setea de răzbunare devine sfântă și justificată, așa cum o justifică însuși „omul legii” cu spirit de dreptate dincolo de lege.