Este pentru prima oară când am să povestesc tot ce mi s-a întâmplat acum două zeci şi patru de ani, în seara zilei de 21 decembrie1989, pe la orele 1 noaptea, când uslasii şi scutierii, au deschis focul asupra noastră, lângă Intercontinental, la baricadă.
O încropisem ca pe o ultima rezistenţă, faţă de opresiune. Răguşisem de cât strigasem „jos dictatura”şi „jos comunismul”, iar ochii mă usturau de la gazele lacrimogene. Taburile se apropiaseră inconjurându-ne , gata să ne sfârtece, ca nişte pitbulli de oţel , sub cerul colorat de dârele roşii ale trasoarelor, ca de o aureolă boreală a morţii.
Eram acolo o mâna de disperaţi, care credeam că odată împrăştiaţi, revolta noastră anticeauşistă sfârşea în genunchi, şi încercam acum să ne opunem cu orice preţ. Cărasem scaune şi mese de la un restaurant din preajmă, împreună cu un băiat cam de vârsta mea, unul cu gâtul gros îmbrăcat cu un pulover roşu, pe care atunci nici măcar nu ştiam cum îl cheamă.
M-au împuşcat după miezul nopţii. Eram urcat pe capota unui camion, în apropierea unui tab care ardea şi la câţiva paşi, un tânăr blond, cu o portavoce în mână, striga mulţimii ceva ce nu înţelegeam .” Asta-i Ioşca bişniţarul, am auzit pe cineva din spate, e nebun, or să-l împuşte!”. Glontele venit de undeva de sus, tras de un lunetist, dinspre hotel, m-a nimerit însă pe mine.
Am zăcut acolo inconştient, o vreme, până m-a ridicat duba securităţii. Îmi amintesc doar de un moment, când am auzit voci tăioase dând ordine scurte. Câteva mâini m-au ridicat de jos şi m-au aruncat peste o grămadă de corpuri. S-a trântit portiera, un glas obişnuit să comande , a lătrat „ la morgă cu ei!” şi am reintrat în întuneric. Când am redevenit lucid, mă aflăm la spital.
* * *
Am stat o vreme cu ochii închişi, filtrând vag printre gene lumina albăstrie care scălda încăperea. Eram întins pe ceva şi în preajmă , se auzeau zgomote, altele decât cele care mă înconjuraseră până atunci . Răsunau paşi grăbiţi, gemete şi uneori foşnete că nişte fâlfâiri de aripi. Am rămas nemişcat, câteva minute, încercând să reconstitui din amintiri ce mi-se întâmplase. Am simţit pe frunte, o mână uşoară ca o adiere, şi o voce blândă mi-a şoptit:
-Hai gata, nu te mai preface, ştiu că ţi-ai revenit.
Am ridicat încet pleoapele şi am privit încăperea ciudată în care mă aflam. Eram într-un salon de spital, dar am avut senzaţia că sunt într-un acvariu. De pretutindeni se revărsa în jurul meu o lumina difuză albastră, în cele mai diferite nuanţe, de la azuriul deschis ,aproape de alb, până la albastrul de culoarea peruzelei. Eram întins pe o targă, acoperită cu un cearceaf bleu, încă îmbrăcat în hainele mele, cu bocancii plini de noroi şi canadiana udă de la apa cu care ne împroşcaseră. Acolo unde fusesem lovit, peste bluza de trening, se întindea, în dreptul inimii, o pată de sânge închegat.
Nu puteam distinge clar pereţii, dar deasupra mea am văzut boltindu-se tavanul transparent al încăperii prin care se vedeau strălucind palid stelele nopţii. Acum era din nou linişte deplină. Mirosea vag a antiseptic şi a deodorant ambiental de bună calitate. Aparent eram singur, într-o sală imensă, fără nici o altă prezenţă străină în preajma mea.
Eram neliniştit, prin cap îmi treceau zeci de întrebări, unde sunt, unde mă aduseseră „ăia” ? Ce caut eu în spitalul ” lor”? Am dat să mă ridic puţin, dar o durere ascuţită m-a străpuns între coaste, şi aceeaşi mâna m-a împins la loc, iar vocea blândă, pe care o mai auzisem deja, mi-a ordonat:
-Stai liniştit, nu ţi-ai revenit deplin, eşti încă vulnerabil. Era cu o idee mai fermă decât anterior, dar tot calmă.
-Vrei să ştii unde te afli şi cu cine vorbeşti, l-am auzit din nou. Părea a fi  un bărbat. Mi-am dat seama că îmi citea gândurile. A murmurat apoi, cu un ton mai jos:
- Bine facă-se voia ta!
Am crezut că mi se adresa tot mie, dar mai târziu am realizat că vorbise cu altcineva. Am auzit un clic discret şi pe peretele din faţa mea s-a deschis un ecran imens, cu imagini color. Am revăzut baricada, sau mai bine zis ce mai rămăsese din ea, câţiva oameni fugăriţi de miliţieni şi tulumbele pompierilor proiectând jeturi de apă, peste ultimele flăcări. Echipele de la „ salubritate” începeau „curăţenia generală”. Mi s-a încrâncenat carnea şi pielea mi s-a făcut de găină. Care va să zică totul era pierdut, fusesem înfrânţi.
* * *
-Ne-am adaptat şi noi, acum avem o tehnologie ultramodernă de interceptare, a răspuns el insidios întrebării mele mute. Aşa ceva se numeşte „ video all”. O să-ţi explic mai târziu ce-i ăla, deocamdată ţi l-am pus fără sonor. Ţi-am mai spus eşti încă destul de confuz. Aici te afli în triaj, să te stabilizăm. Până şi pe noi ne-a copleşit numărul de victime.
Voit sau nu scăpase un amănunt. Asta însemna că suntem mai mulţi în viaţă. Mi-am amintit episodul din dubă, deci, mi-am spus, nu sunt singurul care trăieşte încă. Încercam să gândesc cât mai repede, să nu mă mai poată surprinde.
-Uite securiştii naibii, mi-am zis, cât de bine sunt dotaţi. Ne-au adus într-o clădire modernă de- a lor, să ne ţină în viaţă, să ne trieze şi apoi să ne...
-Nu e ce crezi, mi-am auzit din nou interlocutorul nevăzut. Speram că dacă îl numesc triaj, o să –ţi vină mai uşor să accepţi adevărul. Unii dintre noi îi spun purgatoriu, alţii cred că nici nu există, şi trec direct la judecată.
Noi, mereu numai noi. Am avut grimasa unui zâmbet amar. Pe cine încercau să prostească, doar ştiam cu toţii cine sunt ei, inima puternică a Partidului, care bate, bate, bate...
Asta era deci ce ni se pregătea. Pe mine mă mai ţineau încă în anchetă, pe alţii îi duceau direct în faţă instanţei. Ne triază pe loturi, în funcţie de gradul vinovăţiei stabilită de ei. Vor să ne monteze un proces grandios, cum a fost cel al lui Ion Atonescu , „al marii trădări naţionale.” Or să implice şi „agenturili străini”, mi-am amintit cuvintele spuse, de Marele Cârmaci, cu câteva zile mai înainte.
- Aberezi, baţi câmpii de-a dreptul! a ţipat vocea fără să se mai stăpânească. Omule, ai fost adus aici pentru că faci parte din grupul restrâns de decizie. Tu reprezinţi poporul, şi poţi vorbi în numele acestuia. Habar n-am de ce, nici ce merite ai, mie mi s-a comunicat doar, că trebuie să am grijă să te apar de terorişti, până se termină totul. Nici nu ştii ce se va mai întâmpla, şi eşti deja pe punctul de a comite o greşeală ireparabilă. Pentru popor acestea sunt clipe cruciale, ştii ca atunci, demult, în faţa lui Pilat, când orice spui sau gândeşti tu, mai poate încă influenţa direct decizia luată. Lasă totul să curgă, aşa cum a fost stabilit, şi nu mai încurca lucrurile. Şi mâine este o zi, la asta te vei gândi mâine! Da, ei or să încerce să fugă...Da, o să fie şi un proces, altfel decât crezi, apoi vor fi împuşcaţi şi...
-Mă minte, mă minte, îmi spuneam înfrigurat în subconştient, ăsta e unul din securiştii implicaţi în complot...O să fie procesul marii trădării naţionale, unul public, dar nu al nostru, al lor, al călăilor.
- Nuuu, nu le face jocul ,ei asta vor, să vorbească în faţă Marii Adunări Naţionale, să se disculpe şi tu eşti pe cale să le dai ocazia...
Am auzit iar un declic şi lângă mine a apărut un tânăr înalt, agitat, îmbrăcat într-o salopetă lucioasă, albastră. Avea o aura subţire în jurul capului. Pe umeri i-se ridicau două protuberanţe. Ţinea în mâna o telecomandă, pe care a îndreptat- o spre ecran. Vorbea precipitat:
- Sunt îngerul tău păzitor, am să dau acum forward, să te conving, şi a apăsat o tastă. În faţă mea, imaginile se derulau cu repeziciune.
- Uite aici e ”Mircea fă-te că lucrezi” , a turuit el, uite-l şi pe Iliescu raportând la ambasada ălora, uite elicopterul, şi uite na, a pus "stop cadru", la Târgovişte procesul de care îţi spuneam...
Am văzut sala şi completul de judecată şi pe Ceauşescu în picioare, cu părul răvăşit. A dat pe sonor şi i-am auzit vocea peltică :
-Nu recunosc această instanţa. Nu răspund decât ...
-O Doamne, am exclamat, este totuşi adevărat!
- Nu invocă numele Lui, acum va trebui să-ţi răspundă, a strigat îngerul precipitat. Nu poţi schimba istoria!
- în faţa...
- Nu mai este decât o singură soluţie... au fost ultimele sale cuvinte. M-a luat în braţe, a dat să deschidă aripile, dar nu a mai avut timp. Ne-am prăbuşit amândoi în gol.

* * *
Când mi-am revenit, zăceam pe capotă. Peste mine, protejându-mi pieptul, era întins corpul cald încă, al unui tânăr înalt, îmbrăcat cu o salopetă albastră de doc.
Decembrie 2013, în vremea Crăciunului, Focşani.

Vizualizări: 110

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

da, citit cu  emoție

Interesanta constructia textului, modalitatea prin care autorul ne transpune in mijlocul evenimentelor din decembrie 1989. Am retrait alaturi de personaj emotiile momentului. Felicitari!

Cu pretuire,

Din filele revoluţiei, un pasaj născut din realitate. Adevărul, cu duritatea lui şi divagaţia fantezistă. Noroc cu îngerul păzitor că şi-a făcut datoria.

Va trebui să mai treceţi, mai există câte ceva de corectat.

Am citit cu plăcere!

Sofy

Şi mie mi-a plăcut ideea care uneori poate că nici nu este o fantezie! :))

Un text bine scris, ușor fantezist, dar cu muuuuuuuuuuuuuuuuulte scăpări de dactilografiere!

da Coza

MULŢUMIRI TUTUROR, PENTRU APRECIERI, COMENTARII ŞI SFATURI. AM ÎNCERCAT SĂ REPAR CÂT MAI BINE FOLOSIND AUTO CORECT.

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

Activitatea Recentă

Lui Rădița Răpeanu i-a plăcut profilul lui bolache alexandru
cu 8 minute în urmă
Postare de log efectuată de Rădița Răpeanu
cu 1 oră în urmă
Tudor Cicu şi Ionuț Dumitru sunt acum prieteni
cu 1 oră în urmă
Ionuț Dumitru şi Laura Cozma sunt acum prieteni
cu 1 oră în urmă
Mihaela Suciu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Au re'nviat pădurile barbare a utilizatorului gabriel cristea
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Laura Cozma îi place postarea pe blog în noaptea asta.... a lui Chris
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Mihaela Suciu îi place postarea pe blog Pantum a lui Valeria Merca
cu 2 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Pantum a utilizatorului Valeria Merca
cu 2 ore în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Pantum a utilizatorului Valeria Merca
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Prezență a lui nicolae vaduva
cu 2 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Prezență a utilizatorului nicolae vaduva
cu 2 ore în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Pantum a utilizatorului Valeria Merca
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Pantum a lui Valeria Merca
cu 2 ore în urmă
Postare de log efectuată de Valeria Merca
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Frig (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 4 ore în urmă
gabriel cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Au re'nviat pădurile barbare a utilizatorului gabriel cristea
cu 4 ore în urmă
gabriel cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Au re'nviat pădurile barbare a utilizatorului gabriel cristea
cu 4 ore în urmă
gabriel cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Au re'nviat pădurile barbare a utilizatorului gabriel cristea
cu 4 ore în urmă
gabriel cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Frig (de Ion Lazăr da Coza) a utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului gabriel cristea îi place postarea pe blog Frig (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 4 ore în urmă

© 2020   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor