o criză de identitate

[Mitică Horlaci]

Generația actuală trece prin cea mai mare criză de identitate din ultimele secole. Meditând la versurile marelui poet, Eminescu:

Fiind băiet păduri cutreieram

Şi mă culcam ades lângă izvor...

Mă întreb pe bună dreptate, referitor la prezent, dacă mai există omul erudit de la care tinerii să poată învăța principiile cele mai fundamentale, absolut necesare în cunoașterea mediului înconjurător și în cunoașterea de sine. Fiind copil, apoi adolescent, căutând acele răspunsuri vitale, să ai de la cine învața, primi călăuzire și mai ales, să ai pe cine alege ca și model demn de urmat. Omul modern tinde spre o schimbare acerbă, abandonând cu iresponsabilitate sau naivitate înțelepciunea trecutului, se reconstruiește pe sine, ținând cu disperare de imaginea noii lumii. Despre el nu se mai poate spune : " Fiind copil păduri cutreieram" ci mai degrabă: " Copil  fiind pe site-uri navigam ". Personal , mă consider un om binecuvântat, deoarece, am avut parte de-o copilărie autentică, românească, as putea spune.

Am învățat pe ulițele satului ce înseamnă să fii copil cu--adevărat. Cu toții ne aducem aminte de celebrul personaj: "Ionica " din " Amintiri din copilărie", unde, povestitorul Ion Creangă descrie cu un limbaj pur românesc câteva episoade memorabile din copilăria sa prin care, în relația lui cu natura, fiind înconjurat de peisaje mioritice, într-un cadru de poveste, experimentează o copilărie de vis. Toate pățaniile și experiențele lui, au avut un impact asupra copilăriei mele, aproape că m-am regăsit în viața acestui copilaș. Aproape toți din generația mea, au avut parte de aceeasi copilărie, de aceleași experiențe minunate. O copilărie mult mai memorabilă şi mai sănătoasă decât cele din prezent, în jurul tehnologiei şi al reţelelor sociale. Copilăria e începutul formării identității personale. Modul în care trăieşti copilăria te formează ca om pe mai departe, te construieşte sufleteşte. 

Copiii găsesc totul în nimic, oamenii găsesc nimic în tot.  Giacomo Leopardi.

Acum însă, lucrurile au luat o întorsătură dramatică. Societatea de astăzi exploatează prin intemediul tehnologiei și al inovațiilor, tânărul de rând, transformându-l într-o  marionetă menită să satisfacă privirile murdare și orgoliile celor mulți. Iar noi, ca și părinți, asistăm  neputincioși cum copiii noștri devin  victime ale unui sistem umanist, lipsit de orice fel conștiință umană. 

Ce este de făcut? 

Ar trebui să ne facem timp, să povestim copiilor noștri aspecte din copilăria noastră. Să-i îndemnăm la lectură. Copilăria e cadoul pe care ni-l dă viața, spunea actorul Horațiu Mălăele. Iar acest cadou trebuie dat mai departe, ca fiecare la rândul lui, sa beneficieze de el. 

Avantajele comunicării, al unui dialog cu copiii noștri, având în centru copilăria așa cum era experimentată pe vremuri, aduce cu sine foarte multe câștiguri pentru viitorul lor.

Dacă evaluăm cantitatea mare de principii morale, sociale sau cu caracter educativ pierdute odată cu trecerea timpului, vom realiza indiscutabil nevoia unei astfel de conversații. 

Lucrurile nu mai sunt așa cum erau odinioară, îmi povestea un bătrânel, cu lacrimi în ochi. Ne-am pierdut pe drum, am pierdut valorile și acum, rămâne să-l pierdem și pe Dumnezeu. Și din păcate așa este. Trebuie doar să luăm noi decizi, pe plan personal în educația noastră și a copiilor noștri. Biblia spune: Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”. (Proverbe 22 : 6)

[Sofia Sincă]

Nu ne putem împotrivi avansării tehnologiilor moderne. Unde să-și petreacă copiii vacanțele când nu mai au pe nimeni la sat. Satele ori s-au transformat în orașe, ori au murit... sau sunt pe moarte. Ce să facem cu ei? Putem, să nu-i integram în cotidian, când americanii au trimis sondă pe Marte?  Sunt atâtea scenarii, care vor trimite pământeanul să trăiască pe Marte. Și multe, multe, alte chestii inovatoare. Copiii s-au obișnuit așa și oricum, nu vor să schimbe. Cum, să-i iei telefonul sau tableta din  mână? Asta nu înseamnă că nu vor citi sau că nu au nevoie de exemple. Dimpotrivă! Sunt derutați dacă nu au exemple, așa cum por fi ele. Poți aplica legile din biblie, dar numai să le poată fi de folos. Înapoi nu putem merge.

Un eseu interesant și interminabil. Fiecare ins are ideea sa despre viață și despre formarea urmașilor.

Am citit cu interes,

Sofi

[Ion Lazăr da Coza]

     Generația actuală trece prin cea mai mare criză de identitate din ultimele secole.

     Meditând la versurile marelui Eminescu („Fiind băiet păduri cutreieram / Şi mă culcam ades lângă izvor...”), mă întreb pe bună dreptate, referitor la prezent, dacă mai există omul erudit de la care tinerii să poată învăța principiile fundamentale, absolut necesare în cunoașterea mediului înconjurător și în cunoașterea de sine. Fiind copil, apoi adolescent, căutând acele răspunsuri vitale, am primit călăuzire și mai ales am avut pe cine alege ca model demn de urmat. Omul modern tinde spre o schimbare acerbă, abandonând cu iresponsabilitate sau naivitate înțelepciunea trecutului, se reconstruiește pe sine, ținând cu disperare de imaginea noii lumii. Despre el nu se mai poate spune: „Fiind copil păduri cutreieram", ci mai degrabă: „Copil  fiind pe site-uri navigam". Personal, mă consider un om binecuvântat deoarece am avut parte de o copilărie autentică, românească, aș putea spune.

     Am învățat pe ulițele satului ce înseamnă să fii copil, cu adevărat. Cu toții ne aducem aminte de celebrul personaj, Nică, din „Amintiri din copilărie", unde povestitorul Ion Creangă descrie cu un limbaj pur românesc câteva episoade memorabile din copilăria sa prin care, în relația lui cu natura, fiind înconjurat de peisaje mioritice, într-un cadru de poveste, experimentează o copilărie de vis. Toate pățaniile și experiențele lui au avut un impact asupra copilăriei mele, aproape că m-am regăsit în viața acestui copilaș. Aproape toți din generația mea au avut parte de aceeași copilărie, de aceleași experiențe minunate. O copilărie memorabilă şi mai sănătoasă decât cele din prezent, petrecute în jurul tehnologiei şi a reţelelor de socializare. Copilăria e începutul formării identității personale. Modul în care trăieşti copilăria te formează ca om pe mai departe, te construieşte sufleteşte. 

     „Copiii găsesc totul în nimic, oamenii găsesc nimic în tot.” - Giacomo Leopardi.

     Acum, însă, lucrurile au luat o întorsătură dramatică. Societatea de astăzi exploatează prin intermediul tehnologiei și al inovațiilor tânărul de rând, transformându-l într-o  marionetă menită să satisfacă privirile murdare și orgoliile celor mulți. Iar noi, ca părinți, asistăm neputincioși cum copiii noștri devin victime ale unui sistem consumerist, lipsit de orice fel conștiință umană. 

     Ce este de făcut? 

     Ar trebui să ne facem timp să povestim copiilor noștri aspecte din copilăria noastră. Să-i îndemnăm la lectură. „Copilăria e cadoul pe care ni-l dă viața.”, spunea actorul Horațiu Mălăele. Iar acest cadou trebuie dat mai departe, ca fiecare la rândul lui să beneficieze de el. 

     Avantajele comunicării, al unui dialog cu copiii noștri, având în centru copilăria așa cum era experimentată pe vremuri, aduce cu sine foarte multe câștiguri pentru viitorul lor.

     Dacă evaluăm cantitatea mare de principii morale, sociale sau cu caracter educativ, pierdute odată cu trecerea timpului, vom realiza indiscutabil nevoia unei astfel de conversații. 

     Lucrurile nu mai sunt așa cum erau odinioară, îmi povestea un bătrânel, cu lacrimi în ochi. Ne-am pierdut pe drum, am pierdut valorile și acum rămâne să-l pierdem și pe Dumnezeu. Și din păcate așa este. Trebuie doar să luăm noi decizi, pe plan personal în educația noastră și a copiilor noștri. Biblia spune: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbe 22 : 6)

Compară și alege.

Împărtășesc părerea Sofiei.

da Coza