Întâlnirea

[George Rizescu]

ÎNTÂLNIREA

Ziua, locul şi ora au fost respectate.

Clasele de copii dintr-a şaptea, a opta şi a noua au fost aduse conform indicaţiilor date de domnul director.

Cele două rânduri din faţă au fost ocupate de domnii profesori îmbrăcaţi în culoarea domnului deputat…

Pe marginea sălii, de-o parte şi de alta s-au plantat oamenii de încredere, îmbrăcaţi la fel, potrivit eveni­men­tului şi „asortaţi” cu materialele necesare unei imagini de sărbătoare: panglici multicolore, balonaşe umflate pe ju­mă­tate şi foarte multe steluţe din hârtie creponată de culoarea cerului, adică albastre.

Domnii Guţă şi Aftimov de la radioul local erau cu căştile pe urechi şi cu microfoanele de transmisie în gură…

Doamna Tinca de la magazinul de textile aşezase co­­voraşe potrivite pe toată lungimea intrării în sala Că­minului cultural, astfel încât paşii domnului deputat să fie protejaţi eficient şi mai ales să aibă efect la public încât impresia generală să fie exact cea scontată, adică de mare iubire personală şi mai ales încredere în mintea şi jude­cata acestui ales al neamului care ne face cinstea acestei întâlniri.

Poliţiştii apolitici, domnul primar, secretarul şi restul funcţionarilor din primărie îşi ocupaseră deja locurile conform aceluiaşi plan bine studiat de şeful filialei locale a Partidului din care face parte domnul deputat.

În faţa căminului cultural, aşa cum se obişnuieşte, s-a format o delegaţie de primire formată din cadrele de bază ale Partidului şi la o distanţă de doi metri s-au aşe­zat, frumos îmbrăcaţi în costume populare din secolul trecut, majoritatea cetăţenilor din urbea noastră, aduşi, aşa cum deja s-a împământenit în zonă după ce fiecă­ruia dintre ei li s-a oferit o găletuşă de culoare potrivită, două kilograme de zahăr, unul de ulei şi trei kilograme de ceapă din producţia soacrei domnului deputat!

Aici, la ceapa oferită de coana Floarea, ar trebui să mai spunem că lumea a cam strâmbat din nas, pe bună dreptate, pentru că ceapa aşezată în fiecare găleată miro­sea în draci, nu era nici prea bine curăţită de foile inutile şi uşor intrate în putrefacţie, astfel că, în incinta locului amenajat pentru întâlnire, mirosea a putred şi un pic a hoit…

Maria, femeia de serviciu de la primărie, nu s-a abţi­nut să nu facă oarecare gălăgie pe acest subiect, spunând că numai nişte nesimţiţi au avut o idee aşa de proastă, cu ceapa asta împuţită la găleată, dar ştiţi şi domniile voastre cum se spune, la calul de dar să nu te uiţi la dinţi…

Am uitat să vă spun că socrul domnului deputat s-a îngrijit să aducă de la Piteşti cinci membri ai fanfarei mor­tuare de la Cimitirul Sf. Gheorghe pentru a pre­zenta un fel de program artistic în faţa domnului deputat, plus marşul de intrare şi de plecare al acestuia din zona Cămi­nului cultural.

Ultimul care şi-a făcut apariţia în programul acestei întâlniri fu Părintele Geană, frumos îmbrăcat în odăjdiile sfinte cumpărate din banii enoriaşilor la început de an, cu Sfânta Icoană a Maicii Domnului, proaspăt ferecată în argint dintr-o sponsorizare dată chiar de domnul de­putat, în braţe şi cu busuiocul de la Sfintele Paşte, re­cent sărbătorite, gata să-l sfinţească la intrare pe domnul de­putat.

În sfârşit, când toată suflarea urbei noastre îşi intră în rol, când ceasul arătă deja ora de început a întâlnirii, nenea Viţică, paznicul de la Primărie, veni în pas aler­gă­tor şi gâfâind a moarte să ne spună că domnul deputat tocmai a intrat „într-o şedinţă importantă pentru ţară” şi este musai să întârzie o oră…

Aici interveni imediat domnul Pacoste, preşedin­tele filialei locale de partid şi ne rugă pe toţi să fim în­ţe­le­gă­tori şi să luăm o mică pauză, pentru că domnul deputat, aşa cum s-a anunţat, are o „prioritate pentru ţară”, dar îşi cere scuze şi precis o să stea mai mult la întâlnirea cu noi.

Aşa cum se obişnuieşte în astfel de împrejurări, mul­ţimea „s-a rupt”, adică a ieşit din dispozitiv şi pentru că la bufetul domnului Ţoi era deschis, bărbaţii au ocupat ime­diat „poziţie strategică” la mese, iar femeile s-au dus în magazinul de textile al doamnei Tinca, pentru „clăti­rea ochilor”!

Elevii s-au retras disciplinaţi spre orele de curs şi în faţa Căminului cultural au rămas la post, cum se spune, doar şeful filialei locale a Partidului, domnul primar şi, pe post de „personal de legătură în caz de necesitate”, doamna Maria, femeia de serviciu de la primărie. Părin­tele Geană a dat Icoana spre păstrare paznicului Viţică şi s-a retras împreună cu enoriaşii în sala plină de mi­reasma băuturilor spirtoase a domnului Ţoi.

Aşa cum se ştie, timpul trece greu atunci când nu prea ai ce face…

Domnul Ţoi, om cu experienţa momentelor de cam­panie electorală, ştie mai bine ca nimeni altul ce le tre­buie oamenilor din urbea noastră şi fără să mai aştepte „co­men­zile” a început să umple mesele cu halbe de bere adânc gulerate şi bine înjumătăţite cu apa de la spălător conform obiceiului casei… Cine dorea tărie trebuia să aştepte la rând.

La bufetul domnului Ţoi, tăria încă se măsoară cu cinzeaca, aşa că oamenii se văzură obligaţi să bea ceea ce le oferea cu toată bunăvoinţa inimii domnul Ţoi, adică bere adânc gulerată!

Trecu o oră, trecură două, se făcu ceasul cinci de după-amiază…

La bufetul domnului Ţoi se cântă deja „Hora unirii”, iar domnul primar cântă singur, cum îi este felul: „Dă mamă cu biciu-n mine”, o melodie pe care numai domnia sa ştie s-o cânte aşa cum o cânta pe vremuri domnul Zavaidoc.

Alături de bărbaţii un pic piliţi, femeile lor vorbesc fel de fel, şi care cu cine mai apucă, fără să se mai audă cine ştie ce idei clare într-o aşa „mare de consumatori”.

Exact la ora şapte seara, sau nouăsprezece, cum se mai spune, doamna Maria, femeia de serviciu de la pri­mărie a intrat în bufet şi a anunţat cu vocea ei de spe­rietoare că domnul deputat Pafnutie este deja sosit la Căminul cultural şi ne aşteaptă pe toţi la întâlnire…

Aici a intervenit domnul primar şi a spus după cum urmează:

– Fă, Mario, du-te tu la domnul deputat şi spune-i că noi suntem aici, la datorie! Dacă vrea să ne spună ceva, să vină aici, în mijlocul oamenilor, că noi la Căminul cul­tural nu mai avem de ce intra… Facem cultura aici, la domnul Ţoi…

Am râs cu toţii. Unii chiar au aplaudat, alţii, pro­babil cei care nu prea îl au la inimă pe domnul deputat, au fluierat şi au strigat că „noi de-aicea nu plecăm, n-ai ce să ne faci, să ne vină deputatul, să plătească-n draci”…

Maria, femeie cu simţul datoriei în suflet, a plecat imediat să ducă mesajul şi în următoarele cinci minute în bufetul domnului Ţoi a intrat şi domnul deputat Pafnutie.

Ştiu că nu este treaba mea să-mi dau cu părerea despre o astfel de manifestare, dar să ştiţi că imediat atmosfera specifică unei întâlniri speciale cu omul puterii şi-a re­ve­nit la normal!

Părintele Geană a cerut o halbă de bere neîncepută şi cu dexteritatea specifică numai sfinţiei sale şi-a intro­dus trei degete în gulerul alb şi din trei mişcări abia per­cepute de lumea din interior l-a şi botezat pe domnul deputat…

– Să ne trăiţi, domnule deputat, şi să iertaţi mo­men­tul, dar aşteptarea ne-a dat prilej de oarecare sărbă­toare, dacă ne înţelegeţi, a mai spus părintele Geană după ce i-a aşezat domnului deputat spuma de bere pe frunte.

Momentul a fost bine apreciat de toţi cei prezenţi, domnul Ţoi chiar l-a invitat pe domnul deputat să ni se alăture şi, dintr-odată, toată cârciuma s-a transformat într-o sală de discuţii politice, pro şi contra guvernului, pro şi contra partidului din care face parte şi domnul deputat, pro şi contra tuturor partidelor din ţara asta minunată…

Domnul deputat a dat dovadă de înalt spirit patrio­tic şi, după al treilea rând de bere, pe care l-a băut sub directa supraveghere a şefului de campanie electorală, a trecut, aşa cum îi impunea atmosfera, la interpretarea unor cântece patriotice, începând cu obligatoriul „Noi suntem români” şi continuând tot aşa, până când, dom­nul primar a strigat că este momentul să ne liniştim şi să trecem la afacerile zilei, adică la scopul real al întâlnirii noastre.

– Bă, nene, zise domnul primar, trezit parcă la o altă realitate a zilei, bă fratele meu, de ce mama dracului ne făcuşi, domnule, să te aşteptăm toată ziua ca nişte proşti? Poţi să ne spui?

Întrebarea era adresată domnului deputat, numai că domnul deputat nu prea mai ştia sigur unde se află, aşa că întrebarea domnului primar rămase fără răspuns!

– Bă, reveni domnul primar, bă, domnule deputat…

La această nouă tentativă de limpezire a lucrurilor, domnul şef de campanie electorală interveni cu eficienţa omului care-şi cunoaşte interesele şi spuse tare, să fie auzit de toată lumea:

– Pentru că domnul deputat a fost reţinut cu tre­buri importante pentru ţară şi a întârziat la întâlnire, vă rog să luaţi act că tot ce s-a consumat aici şi tot ce se va con­suma până la închiderea barului plăteşte domnul deputat! Are cineva ceva împotrivă? Vreţi să supunem la vot?

Acest anunţ ne-a trezit pentru câteva clipe pe toţi. Am strigat toţi, din tot din tot sufletul nostru curat „să trăiască domnul deputat”, i-am urat să aibă parte de un nou mandat pentru că noi oricum o să-l votăm cu toţii şi i-am cerut, în cor, domnului Ţoi să facă un efort pa­triotic şi să-şi prelungească ziua de lucru până mâine dimineaţă…

Aş vrea să vă spun cum s-a terminat întâlnirea, dar cine mai are chef, după douăzeci şi patru de ore de po­li­tică şi bună dispoziţie, să mai vorbească?

Aş vrea, totuşi, să reţineţi că la această întâlnire am vorbit despre ţară, despre nevoile noastre, ale tuturor, despre sărăcie şi bogăţie, despre nemernicia Opoziţiei actuale…

Am vorbit despre toate războaiele mondiale, despre războaiele lui Mihai Viteazul şi marea trădare a celor de lângă el! Aici, Maria, femeia de serviciu de la primărie, în calitatea ei de preşedinte al Filialei Partidului România Mare, a ţinut să precizeze că Mihai Viteazul a fost tăiat de Markó Béla personal, şi chiar dacă i-am reproşat noi că aşa ceva nu se putea întâmpla, Maria ne-a luat la înju­rături, după care a supus la vot părerea ei…

S-a votat părerea doamnei preşedinte Maria şi a re­zultat fără dubii că Mihai Viteazul a fost tăiat în bucăţi de însuşi Markó Béla, la orele trei dimineaţa, când vo­ie­vo­dul nu a reuşit să-şi prindă sabia în mâinile sale făloase! Ştiu că a intervenit şi domnul deputat cu ceva păreri contrarii, dar Maria l-a înfruntat şi i-a spus direct, aşa cum îi este felul şi credinţa ei în partid:

– Domnule deputat, ori eşti de acord cu noi, ori eşti împotriva noastră şi atunci să te duci să te voteze ungurii…

Domnul deputat şi-a cerut scuze, a votat cu noi şi cu Maria, astfel că Markó Béla a devenit definitiv şi ire­vocabil ucigaşul lui Mihai Viteazul!

Am discutat apoi despre războaiele lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, despre Mircea cel Bătrân şi ne-am oprit la cutremurele din Japonia şi din Chile…

Nu ştim exact de ce, dar ne-am pomenit imediat plângând despre dorul morţilor noştri, de necazul mor­ţilor din cutremurele de pământ, de dorul eroilor de la ’77 şi de dorul eroilor din ’44…

Domnul deputat ne-a ascultat pe toţi, a plâns ală­turi de noi, ne-a pupat pe fiecare pe unde a apucat şi ne-a promis că dacă-l votăm încă un mandat, viaţa noastră o să fie aşa şi numai aşa, adică o fericire continuă, ca acuma, la bufetul domnului Ţoi!

I-am jurat şi noi credinţă pe vecie, vot în unani­mi­tate şi să-l ţină Dumnezeu sănătos pentru că a venit vre­mea să avem şi noi patrioţii noştri adevăraţi şi nu ca până acuma, prefăcuţi, mişei şi trădători, care să nu ne uite când ne-o fi mai greu şi mai greu…

Nu ştiu exact cum ne-am despărţit, dar ştiu sigur că după această întâlnire legătura curată şi chiar sfântă, după cum s-a exprimat Părintele Geană, dintre noi, alegă­to­rii, şi deputatul nostru, domnul Pafnutie, s-a cimentat defi­nitiv, astfel că săptămâna viitoare când vom merge la vot nici nu se mai pune problema cine o să fie votat!

Unde mai găsim noi un bărbat ca domnul deputat Pafnutie, care să ştie să ne asculte, să ne mângâie pe creştet ca un părinte, să plângă lângă noi ca un frate, să ne pupe peste tot şi să ne plătească din buzunarul lui toată mân­carea şi băutura de la bufetul domnului Ţoi? Unde?

 

[Corina Militaru]

O altă radiografie a timpurilor prezente cu personajele(remarc iarăşi numele alese cu mult umor, sugestive) numai bune de satirizat. Bine scris! Am citit cu plăcere.

Cu prietenie,

[Sofia Sincă]

Savuros! Un text plin de umor negru... dar umor cu vagonul... De fapt este oglindirea politicii actuale, din păcate, dar nu poţi schiţa şi un zâmbet. Asta datorită autorului care ştie a împleti hazul cu necazul.

Am citit cu deosebită plăcere şi admir puterea de construcţie a textului, ale textelor de fapt!

Sofy

[George Rizescu]

Mulţumesc pentru efort!

G.R.

[Gabriela Grădinariu]

Absolut delicios! Satiră de mare clasă, toată preţuirea!