"No tocare el animal!" (collezione narrativa "Gli uomini sono belli"2012 Caravaggio Editore)

[Exemplu de Titlu]

"            I.

.......Tikoshima leggeva il volume regalato di Liviè, poemi semplici e un po’ strani. Liviè su un’altra sedia, strava sdraiata e sembrava che si fosse addormentata.
Al finale del libro, alcune rime gli avevano ricordato il suo sogno agitato, avuto prima
dell’arrivo di Liviè.
“…nel tuo cammino, splendi più forte del sole,
L’energia pura che ti accompagna
è l’amore che ti circonda.
Grazie perché mi hai fatto conoscere la terra delle meraviglie, ti voglio bene Tikoshima.”
Dentro la sua anima sentì un grande colpo, come qualcuno gli avesse ricordato una sensazione di distaccamento, di separazione. La presenza di Liviè l’aveva fatto star bene, le era subito piaciuta, forse quel sogno era stato soltanto un stato d’animo premonitorio. Le rime del suo poema lo avevano emozionato, risuonavano nella sua mente come arrivate da un altro mondo. Stare insieme a lei, farle compagna, essere attento a farla sentire bene, era diventato subito un piacere,e si era accorto che Liviè poteva diventare in ogni momento la sua fidanzata. L’attrazione tra loro due era molto forte, con tutto questo cercavano tutti e due di mettere avanti prima di tutto la professione, le responsabilità, gli impegni, e mantenere la riservatezza che caratterizzava molto tutti e due.
L’ultima notte avevano deciso di non dormire, e di camminare a lungo nella città, Tikoshima voleva farle vedere ancora alcuni posti meravigliosi. Diceva sempre: “Non devi perdere l’occasione di vedere questo posto”. Si sono fermati ancora nei giardini dei meravigliosi templi, e per la prima volta Tikoshima l’abbracciava sentendo il suo desiderio forte di starle molto vicino.

...................

   II.

.......................................

- Le do il mio parere: le storie semplici sono anche più belle, però mi sono accorto tardi di
questo. Io da giovane ero molto preoccupato di complicarmi l’esistenza... C’era qualcosa che non mi bastava, volevo sempre vincere, sempre essere primo, sono stato sempre in competizione con me stesso, anche con gli altri. Provare in ogni momento di essere il migliore, mostrare agli altri tutto quello che c’era di buono e bello dentro di me. Così sentivo di vivere veramente! Facendo del bene agli altri... Però mi sono perso! La competizione è finita ! Non so dove ho sbagliato, mi sono ritrovato invalido e triste in un mondo che sento non appartenermi più!
- Mi dispiace veramente per la tua storia! Anch’io sono stata in competizione con me stessa.
Non è niente di sbagliato, non devi sentirti in colpa per questo motivo. É normale avere voglia di migliorare la propria condizione, di dare un senso alla propria vita, ti sei sentito capace di aiutare altri, l’hai fatto! Ti è poi successo qualcosa di molto brutto ma non per questo devi molare, a volte siamo sorprendenti e i nostri doni sono inesauribili. Devi vincere anche questa volta! A volte la
vita sembra una corsa a ostacoli.
-Hai detto bene! Una corsa a ostacoli... ma soltanto quando sei in competizione, quando fai
una gara, quando vuoi diventare quello che dà senza voler ricevere niente in cambio, oppure quando chiedi tanto senza saper valutare quando fermarti... allora non sarai mai un vincitore.Non pensi? Io non ho vinto... Io ho perso Liviè. Mi credevo “il migliore” senza sapere come evitare le “trappole”, come bene hai detto, sapevo soltanto probabilmente difendermi. Non sono stato mai un campione! É la pura verità! ‒ disse Mendalez con la voce triste, come se si stesse confessando davanti alla sua migliore amica. Meglio non parlare più di questo argomento! Considerato che sono diventato comproprietario di un lotto di batiscafi, siete invitati, tu e il tuo fidanzato, ad un weekend sul mare, insieme alla bellissima “Venus”, così si chiama la mia nuova acquisizione;in questa estate sarà molto impegnata con i viaggi."

" I.
..... 
Tikoshima răsfoia volumul de poezii făcut cadou de Liviè,poezii simple şi puţin ciudate. 
Liviè pe un alt şezlong părea să fi aţipit. 
La sfârşitul volumului,unele rime îi amintiseră de somnul agitat pe care îl avusese înainte de sosirea Livièi. 
"...în drumul tău,străluceşte mai puternic decât soarele 
Energia pură care te însoţeşte 
este dragostea care te înconjoară. 

Mulţumesc pentru că mi-ai făcut cunoştinţă cu terra minunilor,te iubesc Tikoshima." 

În mintea sa simţi  o fulgerare,ca şi cum cineva i-ar fi amintit o senzaţie de separare,de despărţire.Prezenţa Livièi îi făcuse foarte bine,îi plăcuse imediat,poate pentru că visul acela fusese doar o premoniţie.Rimele poemului îl emoţionaseră,răsunau în mintea sa ca venite din altă lume.Ii facuse o mare placere sa o insoteasca si sa-i acorde toata atentia sa,îşi dădu seamă că Liviè putea să devină în fiecare moment logodnică sa.Atracţia dintre ei doi era foarte puternică,cu toate acestea încercau amândoi să se concentreze asupra profesiei,responsabilităţilor,programului. 
În ultima noapte deciseră să nu doarmă şi să se plimbe prin oraş.Tikoshima vroia să-i mai arate şi alte locuri minunate.Spunea mereu:"Nu trebuie să pierzi ocazia de a vedea şi acest loc."Se opriseră în grădinile minunatelor temple şi pentru prima dată Tikoshima o îmbrăţişă simţind dorinţa de a-i stă aproape. 

............... 
ÎI. 

-Părerea mea este că poveştile simple sunt şi cele mai frumoase,dar mi-am dat seamă prea târziu de asta.Eu de tânăr eram foarte ocupat să-mi complic existenţă.Simţeam că nu îmi ajunge niciodată ceea ce aveam,vroiam mereu să înving,să fiu mereu primul,am fost mereu în competiţie cu mine însumi,chiar şi cu alţii.Încercăm în fiecare moment să fiu cel mai bun,să arăt şi altora ceea ce este bun şi frumos în mine.Aşa simţeam că trăiesc cu adevărat!Făceam mult bine altora.Dar m-am pierdut!Competiţia s-a încheiat!Nu ştiu unde am greşit,m-am regăsit invalid şi trist într-o lume care simt că nu mai îmi aparţine! 
-Îmi pare rău pentru povestea ta! Şi eu am fost în competiţie cu mine însumi.Nu este o greşeală,nu trebuie să te simţi vinovat.Este normal să vrei să-ţi îmbunătăţeşti propriaexistenţă,să dai un sens vieţii.Te-ai simţit în stare să-i ajuţi pe cei din jur,ai făcut-o!Ţi s-a întâmplat ceva foarte urât după aceea,dar nu tebuie să te simţi înfrânt,câteodată suntem surprinzatori.Trebuie să învingi şi de dată această!Câteodată viaţa pare o cursa cu obstacole. 
-Ai zis bine!O cursa cu obstacole....doar când eşti în competiţie,când faci o întrecere,când vrei să devii cel care da fără să primească nimic în schimb...atunci nu vei fi niciodată un învingător.Nu crezi?Eu nu am învins...Eu am pierdut Liviè.Am gândit că aş fi cel mai bun fără să ştiu cum să evit "obstacolele",cum bine ai zis,ştiam doar probabil să mă apar.Nu am fost niciodată un campion!E purul adevăr!-spuse Mendalez cu vocea tristă,că şi cum se confesă în faţa celei mai bune prietene.Mai bine să nu mai vorbim despre acest argument!Cum am devenit coproprietarul unui lot de vaporaşe,sunteţi invitaţi,tu şi logodnicul tău,la un weekend pe mare împreună pe frumoasă "Venus",aşa se numeşte nouă mea achiziţie,în această vară va fi foarte ocupată in călătorii...."

[Sofia Sincă]

Citesc cu toată bunăvoinţa, încerc să trec peste mine, deşi îmi este foarte greu, să înţeleg ceea ce nu e greu de înţeles. Nu mă refer la actiune, că încă nu cunosc stilul, dar mă deranjează enorm să citesc în ţara mea, în limba mea scrisul unei compatrioate total lipsit de atenţie şi de responsabilitate pentru limba în care te-ai născut şi te-ai format profesional. Scrie la avatarul tău că eşti licenţiată în geografie, aici în ţară. Nu se poate să-ţi fi uitat limba în 10 ani. Şi dacă ai uitat-o nu ai scuză. Mai avem şi alţi compatrioţi care locuiesc în străinătate şi scriu în limba română dar se străduiesc, spunând sus şi tare, că n-au nici o scuză de a-şi neglija limba, numai că trăiesc în altă ţară.

Apoi spui ceva de rimă... unde este rima în cele trei versuri? Că eu n-o văd nici în română, nici în italiană.

 logodnică sa, de a-i stă aproape. să-mi complic existenţă.,vroiam, Încercăm în fiecare moment să fiu, propriaexistenţă,  şi de dată această! că şi cum se confesă - aceste expresii nu sunt scrise în româneşte.

Să nu mai vorbim de puctuaţia defectuasă.

Este ultima dată când mă aplec asupra vreunui text de al tău să-l citesc, până vei corecta.

Cu stimă, Sofy!