Lucia - Capitolul IV

[ELENA AGIU-NEACSU]

Coborând scările către izvorul numărul cinci, Lucia puse mâna la gură speriată când îl văzu pe Andrei.
- Ce-i cu tine aici?
El însă nu-i răspunse şi scoase sticla de 500 ml de sub hanorac şi se
aplecă pentru a lua apă.
- Fac ceea ce face toată lumea în staţiune. Nu ţi se pare?
Se aplecă şi ea pentru a-şi umple sticla, dar o scăpă jos. Galant, el i-o
ridică şi căută un nou pretext pentru a intra în vorbă, dar Lucia îl linişti spunându-i că este singură.
- Eşti sigură că nu ai fost urmărită?
- Drept să-ţi spun, nu am observat, dar de ce ai venit? Sau eşti şi tu la
recuperare!?
- Ce bine mi-ar prinde, da’ de unde să am eu norocu’ ăla? Şefu’ ar fi în
stare să ne corvodească 25 de ore din 24!
- Adică ai venit special?
- Păi!?
- Chiar eşti un nesocotit!
- Şi ce-are a face dacă am venit? Tu mi-ai scris că vii la staţiune!
- Consideră că nu ţi-am scris, da?
- Nu cumva eşti supărată?
- N-ai vrea să ţopăi acuma de bucurie după cele întâmplate!? Şi, colac
peste pupăză, ai tupeul să mai vii şi după mine!?
- Dacă nu îmi trimiteai acel sms, nu veneam. Sper că nu deranjez. Eşti
bine? Adică, nu s-a întâmplat nimic?
- Chiar te interesează?
- Atunci, la revedere! Aştept mesajul tău când revii în oraş! îi răspunse
Andrei şi urcă repede scările îndreptându-se către maşină. Un moment descumpănită, Lucia băgă sticla în plasă, realizând abia acum că îi îngheţaseră mâinile. Îşi puse mănuşile şi urcă scările cu atenţie, deoarece se formase polei. Când ajunse în cameră, Valer se trezise şi tocmai ieşea din baie.
- Ai fost şi la 24? o întrebă el, explicându-şi probabil în felul acesta
întârzierea ei.
- Nu, răspunse Lucia, dar a fost coadă.
Simţi cum îi urcă sângele în obraji, dar se linişti gândindu-se că şi chiar dacă va vedea roşeaţa neobişnuită a acestora, Valer se va gândi că este din cauza gerului. După ce băură apa de izvor aşa cum le recomandase medicul, coborâră la micul dejun.
- Eu zic să luăm fişele cu noi de acum ca să mergem mai repede la
proceduri! propuse Valer.
- Cum zici tu, iubitule! fu de acord Lucia. Aşa ne va rămâne mai mult
timp pentru plimbare.
Coborâră la parter în sala de mese, serviră micul-dejun, apoi fiecare plecă
la procedurile lui. Lucia începu cu gimnastică şi încheie cu un masaj, ajungând la ora 11: 00 în cameră, înaintea soţului, care fu mai puţin norocos, căci prinse coadă la împachetările cu parafină. Se băgă în pat la căldură şi dădu drumul televizorului, deoarece nu luase cu ea laptopul tocmai pentru a-şi odihni ochii. Ascultând confruntările de opinie pe diverse teme, avea obiceiul să închidă ochii, iar de astă dată chiar aţipi, tresărind la auzul cheii în broască. Soţul ei veni un pachet de nervi. Ba chiar zise că va renunţa la parafină.
- O fi sănătoasă, dar e prea mare înghesuială!
- Cum doreşti, dragule! Poţi alege altă procedură! Poftim! Vino la
gimnastică! Te mai deconectezi!
- Aşa o să fac! De mâine vin! Mai puţin şi e ora mesei! După prânz ce
propui?
- Mai întâi somn de voie, apoi o drumeţie la izvorul 24.
Şi tot astfel petrecură zece zile, cum nici nu visase Lucia, mai ales în acea perioadă a anului. E drept că acum nu mai consumau carne de porc şi de Crăciun nu mai mergeau la ţară, deci nu avea ce să-i mai reţină, dar acest sejur fusese chiar o surpriză pentru ea. Mai avea momente când o apucau remuşcările şi intra la bănuială, dar văzându-şi soţul foarte liniştit, se calmă, ba în cele din urmă îşi spuse că aşa cum va vrea Domnul, aşa va fi. Se va lăsa în mâinile lui, căci era peste puterile ei luarea unei decizii tranşante în acel moment. „Poate că totul a fost doar în imaginaţia mea”, îşi repeta, văzând că soţul ei nu mai amintea nimic de scena furtunoasă de dinaintea venirii la Olăneşti.

[Sofia Sincă]

Un fragment care nu spune mare lucru... doar o mică bănuială de adulter. Asta se întâmplă cu fragmentele rupte din ceva mai amplu. Au fost aici și celelalte? Sincer, nu-mi amintesc acțiunea, dacă au fost postate. Dacă sunt postate unul la un an... mi se pare firesc.

dar o scăpă jos. - pleonasm. Prin gravitație, tot ce se scapă din mână se duce jos. În sus n-o poate lua.

Mai puţin şi e ora mesei! - mai e puțin și vine ora mesei, mi se pare mai corectă fraza.

Și, atenție la grafică. De ce sunt rânduri foarte scurte și unele foarte lungi?...

Sofy

[ELENA AGIU-NEACSU]

Am postat primele doua capitole anul trecut, aveti dreptate, dar abia in vara am mai redactat pana la 50 de pag. si acum, in timp ce cautam material pentru Antologie, m-am orientat catre mai multe texte in proza, printre care si acesta.

[ELENA AGIU-NEACSU]

Mai puţin şi e ora mesei! - vorbire populară, nu literară. E replica unui personaj. Aici nu e vorba de o greşeală. În mod voit am folosit această exprimare.