Trecuse de mult miezul nopții, mai era puțin și zorile vor batea din clipă în clipă la porțile orizontului. Afară era răcoare, o răcoare pe care Adam o simți ca pe o binefacere cu toată ființa lui. Inspiră profund aerul răcoros cu iz de pământ reavăn, de oală nouă de lut ars, miros rămas după scurta repriză de ploaie, dar abundentă. Cerul nu se limpezise total, norii încă mai alergau bezmetici, iar luna rotundă, mare, părea adormită. Strălucea palid parcă legănată de fuioarele norilor pufoși, ivindu-se când și când, luminând anemic aleea ce ducea în stradă.
„Unde naiba merg eu acum?” se întrebă încă ușor amețit.

       După un timp, Adam se trezi că privește insistent o ușă. Puțin confuz, ezita dacă să bată sau nu, dar tot privind-o realiză că până la urmă pașii îl purtaseră ca pe un somnambul pe strada Curbelor, iar ușa în fața căreia se oprise îi era cunoscută.
       În acel moment, la câteva case distanță, liniștea zorilor fu tulburată de vocea unui bărbat ce înjura de mama focului. Folosind lovituri foarte puternice, probabil că dădea nu numai cu piciorul, dar și cu pumnii într-o ușă, bărbatul respectiv striga foarte tare:
       – Deschide-ți fă ușa, c-o sparg... țăndări o fac... fira-ți ale dracului dă curve...
       – Pleacă mă, bețivane, că chem poliția, lasă doamnele în pace, se auzi o voce tabagică de femeie.
       Adam privind în direcția respectivă, desluși destul de greu că aproape la toate ferestrele deschise de la casele de vizavi, cineva privea spectacolul.
       – Angela locuiește aici, știi cumva? întrebă bărbatul pe un ton furios. Vreau să vorbesc cu ea.
       Adam tresări, parcă o palmă nevăzută îi lovise obrazul când auzi pe cine căuta individul, iar un fior rece îi străbătu corpul din creștet până în vârful degetelor de la picioare, trezindu-l. „Oare să fie Angela, femeia care m-a salvat?... imposibil, nu arăta ca o... dar totuși este posibil să locuiască aici, pe strada asta am văzut-o că a intrat...” gândi el.
       – Nu știu mă, da’ nici nu mă intereseză așa dă tare, dă Angelica ta. Da’ dacă vrei să afli, vino ziua cu un buchet dă flori și întreabă, nu în zorii zilei, că noi noaptea lucrăm și acum suntem obosite, iar tu ne tulburi somnul... îi răspunse tot vocea tabagică, apoi izbucniră mai multe râsete în batjocoră.
       – Lasă fă, că vă arăt eu vouă cine sunt eu, o să vedeți voi pă dracu’...
       Auzind această amenințare, femeile începură să arunce spre el cu ce le picase în mână, majoritatea fiind obiecte din sticlă, deduse Adam, după zgomotul pe care îl făceau când se spărgeau de caldarâm, huiduindu-l și ocărându-l care mai de care. Bărbatul o luă la fugă ca să scape fără a mai îndrăzni să spună ceva, totuși, când ajunse destul de departe, strigă cât îl ținură coardele vocale, „curvelor”, apoi o luă la sănătoasa.
       – O, bună seara, domnu’ Adam, ce surpriză! Ai bătut cumva dă mai multe ori? îl întrebă Lola, văzându-l pe Adam în dreptul uși. Scuze dacă, da’ cred că nu te-am auzit din cauza mahalagioaicele astea dă vecine care au făcut o hărmălaie, de-a trezit toată strada... Da poftește, intră acu’, că vă nimerește astea cu ceva în cap.
       – Bună seara Lola. Clementina este cumva liberă?
       – Da, este, și te așteaptă ca pă Făt-Frumos. Păcat că nu ai un cal alb ca să vii călare, ai dau-o pă spate nu alta, lată ar pica. Da... ia spune-mi, ce naiba vrăji sau descântece i-ai făcut omule de-mi vorbește zilnic numai dă tine... sau ești așa dă... dă viril sau ce ai în plus, câțiva centimetri? îl întrebă făcându-i cu ochiul, apoi fără să aștepte răspunsul, se roti ca o butie și se „rostogoli” destul de sprintenă pe coridor, lăsând în urma ei mirosuri... mirosuri amestecate. După doar câțiva pași, se opri și ciocăni destul de tare în ușa Clementinei:
       – Clementino, trezește-te că ai un...
       Dar nu apucă se termine fraza, că ușa se deschise brusc.
       – A!... făcu Lola mirată, nu dormeai?
       – M-a trezit hărmălaia... și văzându-l pe Adam, brusc, ochii i se măriră iar fața i se însenină. Oh! Doamne, ce surpriză! Adam, intră te rog.

       – Ce e cu tine, Adam? Ești bine? S-a întâmplat ceva, de ce ai venit la mine la ora asta așa de târzie?
       – Târzie! mai bine spus, matinală, comentă abătut Adam, mai mult pentru el.
       Clementina parcă nici nu fusese trezită din somn, radia toată de fericire iar ochii îi străluceau de bucurie. Se gândise la el mai tot timpul. Își închipuise revederea în fel și chip, făcuse cu ochii deschiși, apoi închiși, sute de scenarii imaginare: cum îi va sări în brațe, cum îl va săruta, cum el o s-o țină la piept privind-o tandru pe sub sprîncenele stufoase, cum îi va prinde obrajii în palme și-l va privi direct în ochi... cum... dar nimic din toate astea nu se întâmplase. El doar tăcea și o privea, după care îi spusese foarte simplu:
       – Bună, bine te-am găsit!
       – Să fie, dacă zici tu... și da, bine m-ai găsit, în sensul că nu sunt ocupată...  Sau ți s-a făcut dor de mine? îl întrebă cobrând glasul. Dar dacă-mi spui, că da, poate te cred, poate că nu te cred, dar înclin să cred că nu, deoarece a trecut mult timp de când... în fine, să lăsăm asta. Dar, hai, spune ceva, taci de minute bune și doar mă privești. Ți se pare că m-am schimbat? La ce te gândești așa de profund? Citesc ceva ciudat în privirea ta, simt că te frământă neliniștea. Privirea ta fixă, imobilă, parcă trece prin mine, niște frisoane reci, inexplicabile, mă încearcă de parcă sunt în plin crivăț...
       – Vreau să beau șampanie, te rog, poți să aduci?
       – Șampanie? Cum să nu, sigur că pot.
       Clementina, aproape că sări ca un arc, plecând rapid.

       – Văd că-ți este sete, nu glumă. Acum îmi povestești? îl întrebă după ce goliră paharele.
       În toată această perioadă Clementina nu-l slăbise. Ce i se părea foarte ciudat era faptul că el băuse paharul, cu multă furie și sete, fără să facă vreo urare. Nici măcar nu se uitase la ea, privirea lui fixase paharul, iar după ce-l golise, mâna îi rămăsese încleștată pe el.
       – Nu prea am ce să-ți povestesc... am avut o discuție mai aprinsă cu o... cu un... cu tata, zise el umplând paharele, apoi continuă, asta după ce am golit mai multe sticle tot de șampanie, eu susțineam una, el alta, știi tu, vechea poveste: războiul, conflictul dintre generații, minți el.
       Clementina îl privi de data asta mai circumspect, farmecul primelor minute de revedere, pentru ea, se risipiseră ca fumul, acum nu credea o iotă din tot ce spunea. Adam nu știa să mintă, sau starea cam abătută și gânditoare în care se afla el, nu-l făcea să fie credul.
       – Spune-mi, te rog, tu cunoști fetele de pe această stradă? Vecinele în mod special, vreau să zic.
       Întrebarea o surprinse. „De asta ai venit tu, să mă întrebi de vecine?”
       – Nu, doar pe Nela, o fată din casa vecină, răspunse tărăgănat, privindu-l cu ochii mijiți. Știi, fetele de pe această stradă, se rotesc mereu, unele vin, stau ce stau și pleacă, vin altele, „prospătură” cum se spune, apoi nu prea este bine să fim prietene - zic, sfat primit de la Lola - pentru că între noi este o rivalitate ascunsă, prostească consider eu, un război invizibil, un fel de competiție acerbă... dar nu înțeleg, pentru asta ai venit tu la mine, să mă întrebi de vecine? Eu am crezut că altul este motivul, zise ea posomorându-se.
       – Nu, sincer nu, am un alt motiv, dar nu mă întreba care, că nu-ți spun, încercă el o stratagemă s-o îmbuneze.
       – Enigmaticule, zise Clementina privindu-l galeș, deci e ce cred eu sau mă amăgești?
       – Nu știu ce crezi tu și nici nu vreau să-mi spui.
       – Ba am să-ți spun.
       – Nu-mi spune. Mai bine o lăsăm așa să... să plutească în aer ca o enigmă.
       – Eu știu că stafiile plutesc, apar apoi dispar, dar enigmele pot ucide cele mai frumoase speranțe...
       – Cunoști o fată, Angela?
       – Angela, nu!? Te interesează în mod expres această fată? De ce?
       – Să-ți explic, am avut o colegă de serviciu cu acest nume, ea a dispărut de ceva timp, nimeni nu știe nimic, parcă a intrat în pământ, minți el.
       – Sună la poliție să-i anunți dispariția. De ce nu faci asta? Ai un anume interes personal să faci investigații pe cont propriu, mai ales noaptea?
       Adam rămase o secundă blocat cu țigara între buze. „Da, am, dar ție nu ți-l voi spune”
       Nu se așteptase din partea ei la o întrebare așa de pragmatică. „Chiar e „intelectă” fata asta, acum ce răspunzi Adame!” reflectă el.
Reuși într-un final să-și aprindă țigara, apoi mai bău o gură de șampanie. Clementina simți că trage de timp. Îi puse mâna pe genunchi și zguduindu-l puțin, îl somă:
       – Hai, trezește-te și răspunde-mi. De ce taci? Te-am prins cu garda jos sau nu ai argumente bine fundamentate ca să-ți construiești pledoaria?
       – Bărbatul care a provocat hărmălaia, începu el să vorbească zâmbind, căuta pe cineva cu acest nume, la vreo trei sau patru case de aici, n-am văzut exact unde din cauza întunericului, și mi-a trecut prin minte că poate fi ea, asta e tot. Totuși am mari dubii, deoarece nu părea o femeie de moravuri ușoare...
       – Zi direct, prostituată, nu mai folosi cuvintele limbajului de lemn, ca politicienii. Dar, poate e bine spus că „nu părea”, deoarece noi întotdeauna judecăm oamenii după cum sunt de îngrijiți și după aspectul vestimentar, iar acest din urmă criteriu, ne înșală de cele mai multe ori... asta așa, ca o mică paranteză de aducere aminte, că nu-ți spun o descoperire a secolului. Crezi tu că dacă eu mă îmbrac elegant, ies la plimbare, prin parc să zicem, bărbații care mă văd vor exclama: „uite o prostituată!”. Nu, nu vor spune asta în mod sigur, pentru că mă vor judeca după vestimentație, iar dacă mă voi îmbrăca cu ceva mai deosebit, gen, ieșit din „turmă”, vor exclama în sinea lor, „uite-o și pe nașparlia asta cum s-a împopoțonat!”, iar apropo de vestimentație, noi femeile ne îmbrăcăm să ne placă nouă, mai puțin să vă placă vouă, așa cred eu, că dacă ar fi după voi, ar trebui să umblăm goale, așa că și tu poate te-ai înșelat, iar Angela, pe care tu o cauți, deși „nu părea” așa cum spui tu, putea fi foarte bine o femeie de moravuri ușoare, ca să vorbesc așa delicat ca tine.
       – Hai să nu exagerăm, totuși bărbații care au trecut pe aici, te vor recunoaște, nu?
       – Evident că mă vor, dar nu vor striga în gura mare ce gândesc, dar asta de frică că se fac de râs, imaginează-ți, să fie nevasta lângă el, iese spectacol nu glumă...

- va urma -

Vizualizări: 95

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Fragment dominat de dialogul plasat în lumea ușoară, mai precis în lumea prostituției. De fapt întregul roman se învârtește prin această categorie socială și bine face. Mai puțin am citit, recent, acest gen. Și Mira, de fapt încearcă modul de prostituție, dar mascat. Clementina este genul inteligent și cu simțăminte, al femeii ușoare. Rămâne Angela în enigmă, o prostituată de alt gen. Dar vom vedea, în cele ce urmează.
Îmi place cum tratezi subiectul.
sprincenele, - căciulița lui î. Nu de alta dar se spune și sprincene și nu e literar.
șoaptă: Ți s-a - minusculă la ț.
Am citit cu deosebită plăcere și aștept continuarea.
Sofi

Emile, nu crezi că Adam îşi face de cap? Mai trimite-l şi la serviciu! :))

Un episod interesant, captează atenția şi fiindcă nu prea ştiu viața de bordel şi ce se discută pă acolo. Aştept continuarea! 

Mulțumesc mult pentru lectură și comentariu. Voi „peria” textul.

Sofia, lumea asta a prostituției, are niște reguli bine definite, culmea, nescrise, dar respectate cu sfințenie.

 

Sofia Sincă a spus :

Fragment dominat de dialogul plasat în lumea ușoară, mai precis în lumea prostituției. De fapt întregul roman se învârtește prin această categorie socială și bine face. Mai puțin am citit, recent, acest gen. Și Mira, de fapt încearcă modul de prostituție, dar mascat. Clementina este genul inteligent și cu simțăminte, al femeii ușoare. Rămâne Angela în enigmă, o prostituată de alt gen. Dar vom vedea, în cele ce urmează.
Îmi place cum tratezi subiectul.
sprincenele, - căciulița lui î. Nu de alta dar se spune și sprincene și nu e literar.
șoaptă: Ți s-a - minusculă la ț.
Am citit cu deosebită plăcere și aștept continuarea.
Sofi

Mihaela, mulțumesc pentru comentariu și lectură.

Să știi că am dus muncă de lămurire cu Adam, acum este în carantină, în izolare, în arest la domiciliu, nici el nu știe în ce mai e... Mi-a promis că după (exact, nu știe când o să fie acest după!) o să mergă la „job”. 

Îți spun un secret, l-am văzut că lucrează la o invenție. 

Mihaela Suciu a spus :

Emile, nu crezi că Adam îşi face de cap? Mai trimite-l şi la serviciu! :))

Un episod interesant, captează atenția şi fiindcă nu prea ştiu viața de bordel şi ce se discută pă acolo. Aştept continuarea! 

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam izgonitul a utilizatorului Mihai Katin
cu 32 minute în urmă
Postare de log efectuată de Mihai Katin
cu 40 minute în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 44 minute în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 46 minute în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Iarnă pentru Eminescu a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 1 oră în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De ziua prieteniei vă spun: Bună seara! a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 1 oră în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Remember Ion Lazăr da Coza („Definiție”) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 1 oră în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mijesc albastre flori a utilizatorului gabriel cristea
cu 1 oră în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 1 oră în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Maria îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Monica Pester îi place postarea pe blog SONET LXXVII  (Mamă) a lui BOTICI GABRIELA
cu 2 ore în urmă
Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 7 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 8 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 10 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Erezia artei a lui Costel Zăgan
cu 10 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 15 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 18 ore în urmă
Utilizatorului petrut dan îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 18 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor