La graniţa cu Pipera - (I)

[Exemplu de Titlu]

Teiu se-mbată trei zile pe săptămână, de vineri până duminică; de la poartă până în casă cântă, fluieră sau înjură folosind des cuvântul "extraordinar" pus sub accent meditativ - bucuros că refrenul i-a ieşit ca la carte, acuzator când refrenul nu i-a ieşit ori, plin de emfază, la acuzaţiile nevestei ce-l aşteaptă cu mâinile-n şold şi cu întrebarea: 

- Iar ai venit, mă beat!? ridicând din ambele sprâncene voind parcă a se mai înalţa.

Pe drum se aude Oale, cu refrenul lui preferat:

- “Moare Butu, face Buta pomană şi bem ţuuuicăăă...” la ultimul cuvânt intervine Teiu:

- Ex-tra-or-di-nar! nu dă mă-ta mare ţuică, mă... hâc!, că e zgârcită! hâc!

Oale umblă mereu încălţat invers de nu ştii dacă nu cumva aşa are el picioarele;  fie vară,  fie iarnă,  poartă o pereche de bocanci folosiţi de multe generaţii;  când îi trece dorul de ţuică îl apucă pofta de tutun 

- “Şefule, şefule... îmi dai o ţigară?!”

Pe partea cealaltă a străzii trece “comisarul" Costică îmbrăcat într-o manta ponosită,  ducând o veşnică luptă cu “maimuţele” ce ba vor să-i omoare familia, ba să-i ia casa... traversează spre curtea lui Teiu, în faţa porţii acestuia începe să-şi expună arsenalul din buzunarele tunicii: un cuţit de bucătărie, o toporişcă şi două pietroaie.
- Extraordina... hâc! şuieră Teiu printre dinţi şi cu ochii cât cepele peste gard. Comisaru' speriat de prezenţa lui îşi adună arsenalul în grabă şi fuge spre staţia de autobuz să-şi aştepte nevasta, cu un scurt popas pentru a-şi face nevoile în plină stradă...

[Sofia Sincă]

Oglindă de mahala... atât de originală şi de real redată... Îmi aminteşte de Codin.

Ai talentul să esenţializezi în câteva fraze o întreagă epocă.

Felicitări pentru tablou!

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Nu văd de ce scrii cursiv vorbirea directă? Dar chiar și citatele, din moment ce-s puse între ghilimele.

Punctele de suspensie sunt numai trei şi indică, în general, o întrerupere a şirului vorbirii. Nu unesc niciodată două cuvinte! Ele preced sau succed un cuvânt (…preced sau succed…). Nu plutesc între cuvinte. Cel puţin… aşa ne învaţă clasicii noştri!... De ele nu se ataşează alte semne grafice (…!), dar pot fi precedate de astfel de semne (!...), nu-s însoțite de virgule. Excesul folosirii lor, dă impresia de vocabular sărac, ori neputință de comunicare. False puncte de suspensie întâlnim în exprimări îngrijite, cum ar fi: „– Ce p…a mă-sii?!!” adică „– Ce pizda mă-sii?!!” Iertată fie licenţiozitatea! (Aceasta e o atenționare-tip pe care o primesc aproape toţi cei ce fac această greşeală!...)  (Ha! Ți-am zis-o și ție!)

Semnele citării în grafia română sunt așa: „---”

Mie-mi amintește de Groapa lui Eugen Barbu. (Mihaela, dacă semeni cu mulți, nu semeni cu nimeni!)

Drag,

da Coza

[Ion Lazăr da Coza]

Mahalaua e mahala, Mihaela! Prisma prin care o vezi tu e una originală.

Dă-i bice!

[Ionel Mony Constantin]

Sincer vb., după părerea mea, prozatoarea MP  o  depăşeşte pe poetă.

[Corina Militaru]

Scurt, dar sugestiv la maxim. Îmi place stilul tău, Mihaela! 

Drag,