(Amintiri cu bunici)
Dincolo de livezile cătunului nostru, de unde începe păşunea ce se întinde până la pădurile Cornetelor, se înalţă semeţi, strălucind sub soare într-o armonie de roşu şi verde cireşii bătrânului Busuioc.
Unii dintre ei, bătrâni, cu crengile rupte de furtuni, alţii mai tineri, înalţi ca stejarii cu coroanele mari şi cu câte o sperietoare de păsări răstignită în vârf. Poamele lor roşii îmi atrag privirea, îmi fac cu ochiul, mă ademenesc, mă cheamă, mă strigă...
Îmi propun să nu mă uit într-acolo, dar nu rezist mult timp şi mă uit pentru că nu se poate altfel. Mă uit doar şi înghit în sec, la fel cum probabil, se uită şi înghit în sec şi alţi copii.
Cine ar avea curajul să treacă peste gardul viu şi să se suie în cireşii moşului Busuioc? Nimeni! Dar nu din cauza sperietorilor. Nu! Copiii nu se tem de sperietori, s-au obişnuit până şi păsările cu ele. După ce se satură de ciugulit cireşe se aşează în vârful pălăriilor de paie ale sperietoarelor şi moţăie liniştite la căldura soarelui. Nici de moşul Busuioc nu se teme nici un copil din cătun, deoarece ştiu toţi că moşul e surd, de poţi să tragi cu tunul şi tot nu ar auzi şi pe de-asupra nici nu vede bine, dar şi dacă ar vedea nu îl lasă cocoaşa să se uite în sus. Astfel îndoit se plimbă cât e ziulica de mare prin livadă şi strigă: «Te văd diavole, te văd, dă-te jos din cireş că altfel!...» Oamenii râd de el şi au născocit şi o zicătoare pe seama lui – «Strigă ca Busuioc printre cireşi».
De altcineva ne temeam noi. De Tarko, dulăul bătrânului, mare cât un lup, pe care nu-l puteai păcăli, căci te simţea de la o poştă şi una două era sub cireş şi atunci te mai dădeai jos din cireş... «joi după Miercurea Ciuc».
Amintindu-mi de Tarko, îmi întorc privirea în altă parte şi simt cum îmi trec fiori reci pe şira spinării. Uit pe loc gustul şi aroma cireşelor. Închid ochii şi îmi închipui ce bine ar fi dacă aş putea să mă prefac în pasăre, ca eroii din basmele bunicii. Te dai de trei ori peste cap şi fr-r-r-r... până la cireşii lui Busuioc.
Mă trezeşte din visare vocea bunicii:
– Dragu’ babii dă tu o fuguţă până-n deal la mătuşă-ta Paraschiva şi cere-i un pic de naft1 căci s-o umflat biata Albuţa ca o tobă, da’ fuguţa dragu babii că moare capra!
«Dă fuguţa până-n deal dragu babii...», de parcă dealul ar fi aici la doi paşi şi nu... Dar asta nu ar fi nimic, dar «până-n deal» duce o singură cărare care trece pe lângă livada de cireşi a moşului Busuioc.
– Fuguţa, fuguţa dragu’ babii! aud în urma mea vocea bunicii. Ce să fac, trebuie să o salvez pe biata Albuţa. O iau «fuguţa, fuguţa», dar numai până în dreptul livezii cu cireşi, că mai departe... Pur şi simplu nu mă mai ascultau picioarele. Au împietrit locului şi bună pace!
Mă uit peste gardul viu, de Busuioc nici urmă, iar cireşii parcă îşi întind spre mine crenguţele încărcate de cireşe şi mă roagă să...
Nici nu mi-am dat seama cum m-am apropiat de gard, cum l-am trecut... căci deodată m-am trezit în cireş, dar nu am reuşit să rup nici o cireaşă, căci deodată, ca din pământ se ivi moşul Busuioc cu scara pe umăr şi cu găleata în mână, iar în urma lui mergea credinciosul său prieten Tarko.
Şi în care dintre cireşi credeţi că se urcă bătrânul? Exact... aţi ghicit, dar până se urcă, eu nu mai eram eu ci o sperietoare răstignită. Pălăria de paie îmi căzu până pe umeri, nu mai pot răsufla... iar bătrânul două cireşe duce la gură una o pune în găleată şi tot aşa până agăţă găleata într-o creangă, îşi aprinde pipa şi începe să-l certe pe Tarko, care nu se mai oprea din lătrat:
– Nu-ţi mai cunoşti stăpânul potaie afurisită, de tot latri ca un turbat la mine?!
– Mi-hă-iu-u-ucă-ă-ă! aud vocea bunicii, iar moşul Busuioc continuă să tragă din pipă şi să se certe cu Tarko.
Prin gaura pălăriei de paie văd cum se duce bunica «până-n deal la mătuşa Paraschiva să-i ceară un pic de naft», pe urmă o văd cum se întoarce, iar moş Busuioc îşi aprinde pipa din nou şi reîncepe cearta cu Tarko, jumătate din soare s-a ascuns după munţii Gutîiului, iar mie mi se pare că aud vocea bunicii: «Pe unde te-a purtat necuratul? Atâta haznă2 am de tine câtă clisă3-i pe câine!»
1 naft – petrol lampant
2haznă – folos
3clisă – slănină
Cuvinte cheie :
... şi? şi? Cum a coborât copilul din cireş?
Desigur, o fi coborât el dar vreau să ştiu deznodământul din gura (scrisul) tău, că prea o faci cu hasnă.
Mi-am răcorit mintea.
Cu deosebita plăcere a textului, Sofy!
:))))
Superb text şi acesta! Şi eu vreau să ştiu cum a scăpat bietul Mihăiucă.
FELICITĂRI!
Am citit cu mare placere. M-a incantat si aceasta poveste.
Cu prietenie,
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor-șef Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, redactor Revista Astralis și Revista Agora ARTELOR
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2025 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor